AFFAIRE ALEVIZOU-TERZAKI ET AUTRES c. GRÈCE

RESPONDENT

GRC

HOTĂRÂRE

07.02.2012

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure administrative;Article 6-1 - Délai raisonnable);Violation de l'article 13 - Droit à un recours effectif (Article 13 - Recours effectif)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE ALEVIZOU-TERZAKI ET AUTRES c. GRÈCE (CtEDO, 2012)

HUDOC · oficial

În cauza Alveizou-Terzaki și alții, Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-un comitet compus din Anatoly Kovler, președinte, Linos-Aleluia Sicilianos, Erik Møse, judecători, și André Wampach, grefier adjunct al secțiunii, După ce a intenționat în camera Consiliului la 17 ianuarie 2012, a pronunțat hotărârea pe care a adoptat-o aceasta, adoptată la această dată de procedură la originea cauzei (n 31873/08) îndreptat împotriva Republicii Elene și din care douăzeci și doi de resortisanți ai acestui stat, ale căror nume sunt enumerate în anexă ( Z. Tsiliouka-Mousmoula, avocat în barou da'éta. Guvernul grec (adică, al lui Tsiliouka-Mousmoula) a fost reprezentat de delegații agentului său, dl Georgiadis, care se ocupă de Consiliul Juridic al statului, și dl Yermani, auditor pe lângă Consiliul Juridic al statului. La 3 septembrie 2009, cererea a fost comunicată guvernului. Reclamanții făceau sau făceau parte din Sistemul Național de Sănătate (Εθνικό Σ La 10 și 13 februarie 1995, ei au sesizat instanța administrativă cu trei acțiuni care intenționau să obțină plata unei despăgubiri pentru ore suplimentare, stabilită la un procent de 1/65 din salariul lor de bază prin decizia ministrului economiei din 14 iunie 1991. Decembrie 1993: o sumă echivalentă cu 1/100 din salariul lor. În 1997 și 1998, de fiecare dată prin trei decizii înainte de a pronunța dreptul, tribunalul administrativ din Etta a amânat examinarea căilor de atac până la publicarea de către formarea plenară a Consiliului de: o hotărâre se pronunță asupra unei chestiuni legate de cea a reclamanților. Această hotărâre a fost adoptată în 1999 de către înalta instanță administrativă (hotărârea nr. 4108/99). În 2001, prin intermediul a trei decizii înainte de a pronunța legea, instanța administrativă a amânat din nou examinarea acțiunilor și a solicitat Ministerului Afacerilor Interne să informeze în cazul în care decizia din 14 iunie 1991 a fost în realitate aplicată funcționarilor din statul, autorităților locale și altor persoane juridice de drept public (deciziile nr. 2873, 2874, 2875/2001). 2873/2001, Tribunalul Administrativ din Etta a constatat că, la 8 februarie 2001, reclamantul la nr. 21 și a fost dezistat de la data de 25 octombrie 2005, instanța administrativă a respins recursurile (deciziile nr. 12414, 12421, 12222/2005). În Decizia nr. 12222/2005, reclamantul la data de 21 apărea ca parte la procedură. La 4 aprilie și 16 mai 2006, reclamanții, inclusiv cei de la nr. 21, au răspuns la apel. 10. La 30 ianuarie 2008 și 12 februarie 2009, curtea administrativă da . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 255, 257/2008 și 444/2009. Din dosar reiese că în prezent cauza este în curs de desfășurare în fața Consiliului de Stat. II. LICHIDUL INTERNE PERTINENT 12. În conformitate cu art. 33 din Decretul nr. 341/1978 în vigoare la data sesizării instanței administrative de către reclamanți, președintele instanței putea, în orice moment, să stabilească o dată mai apropiată decât cea stabilită inițial, fie din oficiu, fie la cererea uneia dintre părți. Reclamanții se plâng de durata și lacul procedurii în fața instanțelor administrative. Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Pe durata procedurii Cu privire la admisibilitate 14. În primul rând, guvernul arată că reclamantul sub n 21 este dezistat de procedură în fața instanței administrative da â â și, prin urmare, nu are calitatea de victimă conform Convenției. În al doilea rând, guvernul invită Curtea să respingă cererea de nerespectare a termenului de șase luni. În această privință, se face trimitere la cererea reclamanților care ar fi indicat că prima procedură a încetat în realitate cu deciziile nr. 12414, 12421, 12422/2005 ale instanței administrative da Reclamanții subliniază că au considerat utilă continuarea procedurii în fața instanțelor superioare, deoarece în trecut exista un conflict de jurisprudență cu privire la acest tip de chestiuni. 16. 21, Curtea ia notă de faptul că, astfel cum reiese din dosar, acesta a fost parte în procedură atât în fața instanței administrative, cât și în fața tribunalului judecătoresc de apel și a Consiliului de Tribunalul de Primă Instanță în care cauza este în prezent pendinte. În sensul articolului 34 din Convenție, această excepție a guvernului trebuie, prin urmare, respinsă. 17. În această privință, Curtea amintește că nu este de competența sa să evalueze șansele de succes ale întreprinderilor în cazul în care acestea decid să epuizeze căile de atac interne. Prin urmare, este necesar să se elimine această excepție, în măsura în care procedura în litigiu este încă în curs de desfășurare în fața Consiliului de Stat (a se vedea În plus, Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție. În plus, Curtea constată că nu este în mod clar întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție. Curtea ia notă de faptul că perioada care trebuie luată în considerare a început la 10 și 13 februarie 1995, date la care reclamanții au sesizat instanța administrativă cu trei acțiuni. Procedura este în continuare în curs de desfășurare în fața Consiliului da . Prin urmare, până în prezent a totalizat mai mult de șaisprezece ani și nouă luni pentru trei grade de instanță. 20. Guvernul se prevalează de complexitatea cauzei, care punea întrebări de drept care fac obiectul unei alte proceduri în curs de desfășurare în fața sesiunii plenare a Consiliului de Stat. În opinia sa, durata procedurilor se datorează, de asemenea, atitudinii reclamanților care au manifestat lipsă de interes pentru desfășurarea lor rapidă, în special omisiunea reclamanților de a utiliza dispozițiile legislației care permit stabilirea datelor de încuviințare la termene mai scurte. Reclamanții susțin că cauza nu a fost complexă deoarece se referă doar la interpretarea unei singure dispoziții legislative și subliniază că dispozițiile care permit accelerarea procedurii sunt aplicate numai în anumite cazuri excepționale, cum ar fi pensiile persoanelor cu handicap sever. Întârzierile de stabilire a audierilor în fața instanței administrative da â â â â și a instanței administrative da â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se soluționează o cauză apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorităților competente, precum și lavocea litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender Franța [GC], n 30979/96, § 43, CEDH 2000-VII). 23. În acest caz, Curtea constată că instanța administrativă dai a luat mai mult de 10 ani pentru a pronunța decizia sa, perioadă în care a pronunțat în trei rânduri decizii înainte de a pronunța dreptul. Este adevărat că, în această perioadă, a existat o suspendare a procedurii în termen de așteptare a unei hotărâri a formării plenare a Consiliului depe un subiect legat de cel pus de prezenta cauză, fapt care demonstrează că cauza prezenta o anumită complexitate. Curtea constată că, chiar și fără a lua în considerare perioada de timp mai mare de până la publicarea hotărârii nr. 408/99 a Consiliului de . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În cele din urmă, Curtea constată că, astfel cum reiese din dosar, atitudinea în litigiu nu a încetinit peste măsură procedura în litigiu. 24. Curtea consideră, prin urmare, că procedura în litigiu nu răspunde la obligația de termen rezonabil. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului: 1 din Convenție. Cu privire la echitatea procedurii Cu privire la admisibilitate 25. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție în ceea ce privește echitatea procedurii în cauză. 26. Prin urmare, această parte a cererii este în mod evident nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din Convenție. II. PRIVIND VIOLAȚIA DE LA ARTICOLUL 13 DIN CONVENȚIE 27. Invocând art. 13 din Convenție, reclamanții se plâng de absența unei acțiuni efective pentru a se plânge de durata procedurii. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care își desfășoară activitatea în exercitarea funcțiilor oficiale. Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din convenție. Curtea constată, de asemenea, că nu se confruntă cu niciun alt motiv d Guvernul susține că reclamanții puteau, pe de o parte, să solicite stabilirea la o dată mai apropiată decât cea stabilită inițial și, pe de altă parte, să introducă o acțiune în despăgubire în temeiul articolului 105 din legea de însoțire a codului civil. 30. Curtea reamintește că a avut deja ocazia să constate că: ordinea juridică nu le oferea persoanelor interesate o acțiune efectivă în sensul articolului 13 din Convenție, care le permitea să se plângă de durata unei proceduri (a se vedea, printre multe altele, Fraggalexi c. Grecia, n 8830/03, 9 iunie 2005, §§ 18-23, și Tsoukalas c. Grecia, 12286/08, 22 Iulie 2010).În speță, Curtea nu face distincție între niciun motiv de sanie în afara acestei jurisprudențe, cu atât mai mult cu cât nu a existat, între timp, o astfel de cale de atac. 31. A existat, prin urmare, o încălcare a articolului 13 în speță. III. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL N 32. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții se plâng că au fost privați de o parte din dreptul la plată pentru orele suplimentare efectuate, la care au pretins că au dreptul. 33. Curtea ia notă de faptul că reclamanții și-au inițiat acțiunile în fața Tribunalului Administrativ pentru a primi un supliment din culpă stabilit la un anumit procent din salariul lor, pentru orele suplimentare efectuate pe baza unei decizii ministeriale din 1991. Acuzarea reclamanților în această cauză este similară cu cea invocată în alte cauze deja examinate de Curte (a se vedea, cu titlu de exemplu, Arvanitaki-Roboti și alții c. Grecia, n 27278/03, § 21, 18 mai 2006 și Avdelidis și alții c. Grecia , n 15938/06, 10 aprilie 2008, § 16) În aceste hotărâri, Curtea se pronunțase după cum urmează: Curtea consideră că presupusa creanță a reclamanților nu poate fi considerată drept o "bine" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, întrucât nu a fost constatată printr-o hotărâre judecătorească cu forță de lucru judecat. Totuși, aceasta este condiția pentru ca o creanță să fie sigură și exigibilă și, prin urmare, protejată prin art. 1 din Protocolul 1 (a se vedea în special, Rafinării grecești Stran și Stratis Andreadis Grecia, 9 decembrie 1994, § 59, seria A, n 301-B. În special, Curtea constată că, atâta timp cât cauza lor era pendinte în fața instanțelor interne, acțiunea lor nu dădea naștere, în fața reclamanților, niciun drept de creanță, ci numai posibilitatea de a obține o astfel de creanță. 34. În speță, Curtea nu vede niciun motiv pentru a se asigura că nu se ajunge la această concluzie. 35. Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă ca fiind în mod vădit nefondată, în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din Convenție. IV. PRIVIND ÎNDEPLINIREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIA 36. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să Õ Õ Õ impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagube 37. Reclamanții solicită fiecare o sumă cuprinsă între 13 260 EUR (EUR) și 17 Cu privire la prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 38. Guvernul subliniază faptul că reclamanții încearcă să obțină din cauza prejudiciului moral sumele pe care le-ar fi primit în cazul în care instanțele elene și-ar fi primit acțiunile. Acest lucru reiese în mod clar din faptul că, în cererea lor, aceștia solicitau inițial 18 000 EUR pentru daune materiale și 1 800 EUR pentru daune morale. 39. Curtea consideră că prelungirea procedurii în litigiu după termenul rezonabil Prin urmare, Comisia consideră că măsura în cauză constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat. 27278/03, §§ 29-32, 15 februarie 2008), Curtea alocă, în această calitate, fiecăruia dintre reclamanți, suma de 8 000 EUR, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă. Costuri și cheltuieli de judecată 40. Reclamanții precizează că, pentru cheltuielile și cheltuielile efectuate în fața instanțelor interne, precum și pentru cele în fața Curții, fiecare a trebuit să plătească o sumă de 12 Cu toate acestea, acestea solicită doar o sumă de 500 EUR, indiferent de cheltuieli. 41. Guvernul subliniază că reclamanții nu prezintă documentele justificative necesare pentru sumele pe care le revendică. 42. Având în vedere lipsa oricărei justificări din partea reclamanților și jurisprudența sa în acest sens, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată. Interese moratorii 43. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. admisibilități ale obiecțiilor de la art. 6 alin. (1) și (13) din Convenție, în ceea ce privește durata procedurii în cauză, și inadmisibile surplusul de la recurs A spus că a avut loc o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție A spus că a existat o încălcare a art. 13 din Convenție A spus că statul pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni, fiecăruia dintre reclamanți 8 000 EUR (8 000 EUR), pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă, începând cu data expirării termenului respectiv și până la data de plată, această sumă va fi mai mare de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 7 februarie 2012, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. André Wampach Anatoly Kovler Grefier adjunct Președinte Lista reclamanților Vassiliki ALEVIZOU-TERZAKI, născută în 1934 Ioannis ALEXOPOULOS, născut în 1946 Andreas ANTONOPOULOS, născut în 1955 Ersi VOSKARIDOU, născută în 1954 Kalliopi DELIVELTIOTI-KARANATSIOU, născută în 1957, Evanthia DIAMANTI-KANDARAKI, născută în 1948 Cherry ZERVA, născută în 1944 Efstatia [1] THERIOU-KARPODINI, născută în 1945 Aliki INIOTAKI-THEODORAKI, născută în 1951 10. Anna KARAKASI, născută în 1959 11. Efrosyni KITSU-KAPOLEA, născută în 1952 12. Vassiliki KOLYVA, născută în 1950 13. Despina KYRIAKI-MANOLARAKI, născută în 1946 14. Afroditi LOTRADI-ANAGNOSTOU, născut în 1945 15. Maria MIHA-PAPAKONSTANTINOU, născută în 1955 16. Efrosyni PAPAKALOU, născută în 1946 17. Hristina PAPANIKOLAOU, născută în 1952 18. Alexandros PERAKIS, născut în 1951 19. Pelagia SEHA-DOUSAITOU, născută în 1944 20. Eleni TAKTIKOU, născută în 1953 21. Atanasios HATZIGANNIS, născut în 1934 22. Eleni PAPADOPOULOU-HOREMI, născut în 1943 [1] Rectificat la 29 martie 2012: Numele recurentei era Anastasia.