CtEDO 08.02.2012 Auto

FORTALNOV v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
08.02.2012
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
FORTALNOV v. RUSSIA (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 7077/06 Andrey Valerievich FORTALNOV împotriva Rusiei depusă la 9 ianuarie 2006 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Andrey Valerievich Fortalnov, este un național rus care s-a născut în 1978 și locuiește în St. Peterburg. El este reprezentat în fața Curții de către dna T. Klykova, avocat practicant la St. Petersburg. Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 18 iulie 2005, la ora 10:00, reclamantul a fost arestat de poliție și dus la secția de poliție. A fost cercetat și interogat. La 19 iulie 2005, la ora 17:10, a fost deschis un caz penal împotriva reclamantului cu suspect de posesie de droguri. La ora 7:10. A fost întocmit un dosar al arestării reclamantului, după care reclamantul a fost interogat ca suspect. Din acel moment, reclamantul a devenit conștient de motivele arestării sale. În aceeași zi, acuzațiile au fost formulate împotriva reclamantului în temeiul articolului 228 § 2 din Codul penal. La 20 iulie 2005, Curtea Federală Dzerzhinskiy din districtul Tsentralniy din St. Petersburg a ordonat ca reclamantul să fie retras în custodie. Reclamantul a contestat legalitatea deciziei de mai sus, susținând că, în încălcarea dreptului intern, înregistrarea arestării sale a fost întocmită nouă ore după ce a fost adusă la secția de poliție (ar fi trebuit să fie întocmită în termen de trei ore), ceea ce, în opinia reclamantului, a respins ulterioarea sa deținută în mod ilegal. La 9 august 2005, Curtea San Petersburg a constatat că decizia de mai sus a fost legală și justificată. Curtea de recurs a susținut că măsura de custodie a fost aplicată în conformitate cu dreptul intern și că retragerea tardivă a dosarului arestării reclamantului nu putea servi drept motiv pentru eliberarea reclamantului din custodie. La 15 septembrie 2005, Tribunalul de District a prelungit detenția reclamantului până la 31 octombrie 2005. La 22 noiembrie 2005, Tribunalul a susținut decizia menționată anterior privind recursul. Curtea a recunoscut faptul că înregistrarea arestării reclamantului a fost elaborată după expirarea celor trei ore permise de dreptul intern. Cu toate acestea, acesta a susținut că această încălcare nu ar putea duce automat la refuzul cererilor investigatorului de aplicare a unei măsuri de custodie și a prelungirii sale suplimentare. La 8 octombrie 2005, cauza penală împotriva reclamantului a fost depusă Curții de district Krasnogvardeyskiy din San Petersburg pentru proces. Măsura de custodie a rămas inalterată. La 26 februarie 2006, Curtea de district Krasnogvardeyskiy din San Petersburg a condamnat reclamantul în temeiul articolului 228 § 2 din Codul Penal de posesie la scară largă de droguri și l-a condamnat la patru ani de închisoare. Reclamantul a apelat împotriva hotărârii de mai sus. Cu toate acestea, dosarul nu conține informații cu privire la rezultatul procedurii de recurs. Codul de procedură penală al Federației Ruse (în vigoare începând cu 1 iulie 2002) art. 92 § 1 din Codul prevede că, după ce un suspect este adus la secția de poliție, înregistrarea arestării sale se întocmește în termen de trei ore. Codul civil al Federației Ruse (Partea 2, în vigoare începând cu 1 martie 1996) art. 1069 din Codul civil prevede că daunele cauzate de acțiunile ilegale sau de inacțiunea din partea unei autorități publice sau a unui funcționar public ar trebui compensate. art. 1070 § 1 din Codul prevede, în acel moment, că daunele cauzate de urmărire penală sau de plasarea ilegală în custodie ar trebui compensate integral de către stat, indiferent de orice vină a funcționarilor publici. art. 1070 § 2 prevede că alte daune cauzate de activitate ilegală din partea autorităților investigatoare sau a biroului procurorului ar trebui să fie compensate în conformitate cu normele prevăzute la art. 1069. COMPLAINTE În temeiul articolului 5 §§ §§ 1 litera (c), 2, 4 și 5 din Convenție, reclamantul provoacă legalitatea arestării și deținerii sale la înaintare. El susține, în special, că înregistrarea arestării sale a fost înființată nouă ore după arestarea sa efectivă de către poliție, în încălcarea cerințelor legislației interne. Reclamantul se plânge în continuare că ilegalitatea arestării sale a afectat legalitatea deținerii sale ulterioare la încarcerare. La 19 iulie 2005, până la 7.10 a.m., conform unei proceduri prevăzute de lege, în conformitate cu cerința legii prevăzută la art. 5 § 1 litera (c) din Convenție? Se face trimitere la elaborarea tardivă a dosarului arestării reclamantului. Reclamantul dispune de o procedură eficace prin care ar putea contesta legalitatea detenției sale în perioada de mai sus, astfel cum se prevede la art. 5 § 4 din Convenție? Are reclamantul un drept executor de compensare pentru detenția sa în perioada de mai sus, astfel cum se prevede la art. 5 § 5 din Convenție?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă