ÎNAPOI LA REZULTATE CtEDO
Sursă originală
CtEDO 12.02.2012 Auto

LABASSEE c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
12.02.2012
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză 
LABASSEE c. FRANCE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A CINCEA RĂSPUNS nr. 65941/11 Francis LABASSEE și alții împotriva Franței introduse la 6 octombrie 2011 EXPOSAT DE FAPT ÎN FAVOAREA CENTRILOR, dl Francis Labassee ( Acestea sunt resortisanți francezi, născuți în 1950, 1951 și 2001 și reședinți în Toulouse. Ei au sesizat Curtea la 6 octombrie 2011. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către SCP Gadiou Callier, avocat în Consiliul de Stat și, respectiv, în Curtea de Casație. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Primii reclamanți sunt soț și soție. Din cauza unei probleme de infertilitate a reclamantei, ei au decis să recurgă la gestație pentru alții. În acest scop, la 20 iunie 2000, ei încheie în Statele Unite un contract cu International Fertility Center for Surrogacy, apoi, la 29 octombrie 2000, un contract cu acest institut și M. și M. L., în sensul că aceasta din urmă ar purta un embrion provenind dintr-un ovocit al unui donator anonim și al gameților primului solicitant. C L., a constatat că scopul sarcinii acesteia din urmă a fost de a da naștere unui copil legat biologic de solicitant, pe care nu inteniona să-l păstreze drepturile părintești și că aceste drepturi au încetat cu această hotărâre. În aceeași zi, sesizat de reclamant și de domnul și de domnul M. L., aceeași instanță a pronunțat o a doua hotărâre, constatând că reclamantul declara că este tatăl biologic al celei de-a doua recurente, că numele acesteia din urmă era Juliette Monique Labassee, că garda sa juridică și fizică era acordată primului solicitant, acesta fiind autorizat să se întoarcă în Franța cu ea, și că nici un drept de vizită nu a fost acordat domnului și domnului M. L., care renunțau în mod expres la drepturile lor asupra copilului. tinut în Minnesota la 1 noiembrie 2001, certificatul de naștere al celei de-a doua reclamante indică faptul că este fiica reclamantului și a reclamantei. Refuzul de transcriere a certificatului de naștere La 28 iulie 2003, Parchetul Tribunalului de Mare Instană de Nantes a informat primele tribunale că a refuzat să transcrie actul de naștere al celei de a doua reclamante pe registrele tribunalului din statul civil francez, pe motiv că o astfel de măsură ar fi contrară ordinii publice franceze. Sesizat de primii reclamanți, judecătorul tutelă al Tribunalului de Mare Instanță din Tourcoing, având în vedere actul de naștere al celei de-a doua reclamante, actul de căsătorie al primilor reclamanți și de declarații care indică faptul că: ei și-au ocupat locul de naștere al copilului, stabilește, la 3 decembrie 2003, un act de notorietate. Hotărârea Tribunalului de Mare Instanță din Lille din 4 mai 2006 Întrucât Parchetul de Nantes a refuzat să poarte mențiunea marginală a acestui act în stare civilă, reclamanții, la 20 iulie 2004, l-au numit pe ministrul justiției în fața Tribunalului de Mare Instanță din Lille pentru a primi ordinul de transcriere a actului de notorietate. La 10 septembrie 2004, procurorul Republicii le-a atribuit, la rândul său, pentru anularea actului de notorietate. Întrucât cele două instanțe au fost atașate, instanța a pronunțat reclamanții printr-o hotărâre din 22 martie 2007. El a considerat că convenția de mamă surogat era nulă deoarece a fost încheiată cu încălcarea legii franceze și avea un caracter fraudulos. Prin urmare, s-a concluzionat că posesia de stat pe care se bazaau reclamanții și actul de notorietate erau viciate și nu puteau permite stabilirea unei legături de filiație. Hotărârea Tribunalului de apel din Douai din 14 septembrie 2009 Sesizată de reclamanți, Tribunalul de apel din Douai a confirmat hotărârea pronunțată printr-o hotărâre din 14 septembrie 2009. (...) Nu se contestă faptul că domnul și doamna Labassee o tratează pe Juliette Labassee de când s-a născut ca pe copilul lor și se îngrijesc de educația și întreținerea sa. Totuși, pentru a putea constitui o prezumție legală, care să permită stabilirea filiației, trebuie să fie și ea lipsită de viciu. În speță, posesia Juliettei Labassee față de domnul și doamna Labassee rezultă din Convenția de gestație pentru alții, încheiată între domnul și doamna Labassee și doamnă [L.], în virtutea căreia doamna [L.] le-a predat Julieta, pe care a născut-o, după însămânțare artificială, embrionul fiind conceput cu un gamet de domnul Labassee și cu un ovocyt de la o donator anonim. Această posesie se bazează astfel pe un contract privind sarcina, încheiat în conformitate cu articolele 16-7 și 16-9 din Codul civil, cu o declarație absolută care se aplică atât părților, cât și terților. În aceste condiții, o astfel de posesie de stare este viciată și nu poate avea efect în ceea ce privește filiația, indiferent de solicitant. Nu poate fi susținut în mod valabil faptul că această absență a efectului aduce atingere art. 1 din Declarația drepturilor omului și cetățeanului, în interesul superior al copilului, așa cum este protejat de art. Având în vedere aceste considerații, [reclamanții] trebuie să fie scutiți de cererile lor principale de a li se ordona transcrierea certificatului de notorietate prin care se stabilește posesia copilului Juliettei față de domnul și doamna Labassee. În ceea ce privește cererea subsidiară a dlui Labassee de a constata că legătura de filiație existentă între el și Julieta este stabilită prin posesia de stat, este necesar să se sublinieze, ca reținut anterior, că proprietatea de stat a copilului Juliettei față de domnul Labassee rezultă dintr-o convenție de gestație pentru alții, care a afectat o nemărginită absolută și, prin urmare, nu poate produce niciun efect. În aceste condiții, deținerea dlui Labassee este viciată și cererea sa trebuie respinsă și din aceleași motive ca și cele menționate mai sus (...) Lacțiunea Curții de Casație din 6 aprilie 2011 Reclamanții s-au ocupat de casare, printre altele prin intermediul unei necunoașteri a interesului superior al copilului, în sensul articolului 3 alineatul (1) din Convenția internațională privind drepturile copilului și al unei încălcări a articolului 8 din convenție. La 6 aprilie 2011, Curtea de Casație (prima cameră civilă), a respins recursul printr-o hotărâre astfel motivată (...) care se așteaptă să fie în stare de drept pozitiv, este contrar principiului la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ;că acest principiu împiedică efectele în Franța ale unei dețineri de stat în legătură cu stabilirea filiației în consecință a unei astfel de convenții, chiar dacă ea a fost încheiată legal în străinătate, din cauza refuzului său față de ordinea publică internațională franceză că, prin urmare, instanța de apel a reținut pe bună dreptate, în condițiile Convenției din 29 octombrie 2000 privind gestația pentru contul d . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ; (c) o astfel de situație, care nu privează copilul de filiația maternă și părintească pe care dreptul la naționalitate al Minnesota îl recunoaște și nu împiedică să locuiască cu [primii reclamanți] din Franța, nu aduce atingere dreptului copilului respectiv la respectarea vieții private și familiale în sensul art. 8 din Convenție (...), nici interesului său superior garantat prin art. 3 alin. (1) din Convenția internațională privind drepturile copilului (...). Dreptul și practica internă relevante Dispoziții de drept civil Articolele 16-7 și 16-9 din Codul civil sunt astfel exprimate art. 16-7 Orice convenție privind procrearea sau gestația în contul d ....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... În versiunea sa în vigoare de la 27 noiembrie 2003 până la 15 noiembrie 2006, art. 47 din Codul civil a fost redactat după cum urmează: Orice act de stare civilă a francezilor și a străinilor făcut în țări străine și redactat în forme uzate în această țară este autentic, cu excepția cazului în care alte acte sau documente deținute, date externe sau elemente extrase din actul în sine stabilesc că acest act este ilegal, falsificat sau că faptele declarate în acesta nu corespund realității. În caz de îndoială, administrația, sesizată cu o cerere de stabilire, transcriere sau eliberare a unui act sau a unui titlu, poate, în termen de două luni, să sesizeze procurorul Republicii Nantes cu privire la verificarea autenticității actului. Tribunalul apreciază fără temei cererea de verificare a acesteia, procurorul general al Republicii emite un aviz în termen de o lună cu privire la aceasta și la administrarea acesteia. În acest sens, procurorul districtual al Republicii Nantes a solicitat ca, în termen de șase luni, să se reînnoiască o dată pentru necesitatea anchetei, pentru orice anchetă utilă, în special prin luarea în considerare a autorităților consulare competente. Având în vedere rezultatele investigațiilor efectuate, procurorul general al Republicii poate sesiza tribunalul de mari instanțe de Nantes pentru că hotărăște cu privire la validitatea actului după ce a dispus, dacă este cazul, toate măsurile de informare pe care le consideră utile. Din articolele 319 și 320 din Codul civil, în versiunea lor aplicabilă în speță, rezultă că filiația copiilor legitimi se dovedește prin actele de naștere înscrise în registrele de stare civilă și că, în lipsa acestora, posesia de stare a copilului legitim este suficientă. La art. 311-3 din Codul civil (abrogat în 2006) a fost astfel redactată: Părinții sau copilul poate solicita judecătorului să le fie eliberat, în condițiile prevăzute la articolele 71 și 72 din prezentul cod, un act de notorietate care să fie autentic al posesiei de stat până la dovada contrară; fără a aduce atingere oricăror alte mijloace de probă pe care le-ar putea folosi pentru a stabili existența sa în instanță, în cazul în care aceasta ar fi contestată. Legătura de filiație stabilită prin posesia de stat constatată în actul de notorietate este menționată în marja actului de naștere al copilului. Dispoziție de drept penal Articolele 227-12 și 227-13 din Codul penal dispun de art. 227-12 (...) este pedepsit [de un an de închisoare și de 15 000 de euro de închisoare] faptul că între o persoană sau un cuplu care are grijă de un copil și o femeie care dorește să - l poarte în el pentru a - l preda. Când aceste fapte au fost comise în mod obișnuit sau în scop lucrativ, pedepsele sunt duble. (...) este pedepsită cu aceeași pedeapsă. art. 227-13 Substituirea voluntară, simularea sau disimularea care a dus la o încălcare a stării civile a unui copil este pedepsită cu trei ani de închisoare și cu 45 000 EUR de închisoare. Încercarea este pedepsită cu aceleași pedepse. Jurisprudența Curții de Casație Curtea de Casație consideră că convenția prin care o femeie se angajează, chiar și cu titlu gratuit, să conceapă și să poarte un copil pentru a renunța la nașterea sa contravine atât principiului la În acest caz, mama surogat a fost mama biologică a copilului. Acest lucru împiedică stabilirea unei legături juridice de filiație între copilul aflat pe teritoriul unei astfel de convenții și femeia care l-a primit la naștere și care l-a ridicat, ca și în cazul de față prin efectul posesiei de stat (Cass. 1 e.c., 6 aprilie 2011; recurs nr. 09-17130), prin transcrierea în registrele de stare civilă a mențiunilor care figurează pe un certificat de naștere în mod regulat eliberat în străinătate (Cass. 1 Cir. 6 aprilie 2011 ; recurs nr. 09-66486) sau prin adoptarea (Cass. 1 Cir., 29 iunie 1994 : Newsletter 1994 I, n 226, p. 165 ; în acest caz, mama surogat a fost, de asemenea, mama biologică a copilului). Principiile adoptate de Comitetul ad-hoc al experților privind progresul științelor biomedicale ale Consiliului Europei Comitetul ad-hoc al experților privind progresul științelor biomedicale constituit în cadrul Consiliului Europei (CAHBI), predecesorul Comitetului director de bioetică menționat anterior, au publicat în 1989 o serie de principii, printre care se numără și cele referitoare la mamele surogat. În acest sens, nu trebuie să se utilizeze tehnici de reproducere artificială pentru proiectarea unui copil care va fi purtat de o mamă surogat. Nu poate fi invocat în drept niciun contract sau acord între o mamă surogat și persoana sau cuplul în numele căruia este purtat un copil sau pentru care este purtat un copil. Orice activitate de comunicare către persoanele afectate de maternitatea de înlocuire trebuie interzisă, precum și orice formă de publicitate relativă. Cu toate acestea, statele pot, în cazuri excepționale stabilite de dreptul lor național, să prevadă, fără excepție de la alin. (2) din prezentul document, că un medic sau o instituție poate să fertilizeze o mamă surogat utilizând tehnici de reproducere artificială, cu condiția ca mama de substituție să nu obțină nici un avantaj material din operație; și mama surogat poate alege la naștere să păstreze copilul. Elemente de drept comparat Lucrările Comitetului director de bioetică al Consiliului Europei și ale Comisiei pentru chestiuni sociale, de sănătate și de familie ale Adunării parlamentare a Consiliului Europei În 2004, Comisia pentru probleme sociale, de sănătate și de familie a Adunării parlamentare a Consiliului Europei a elaborat un raport intitulat ; AS/Soc (2004) 18). În același timp, Comitetul director de bioetică al Consiliului Europei a adresat statelor membre ale Consiliului Europei (și anume Israelului și Canadei) un chestionar privind accesul la reproducere asistată medical (PMA) și dreptul la cunoașterea originii acestuia pentru copiii născuți după PMA ; un document care sintetizează răspunsurile a fost publicat la 12 iulie 2005 (CDBI/INF(2005) 7); din aceste documente reiese în special că utilizarea mamelor-surogat era ilegală în următoarele douăzeci și unu de state membre : Germania, Austria, Letonia, Azerbaidjan, Bulgaria, Croația, Spania, Franța, Ungaria, Islanda, Italia, Lituania, Luxemburg, Norvegia, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Suedia, Elveția și Turcia. Acesta a fost prevăzut de lege sau tolerat în 11 state. Membrii, fie Belgia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Georgia, Grecia, Țările de Jos, Federația Rusă, România, Regatul Unit și Ucraina (și anume, în Africa de Sud, Argentina, Australia, Brazilia, Canada, Coreea, Ecuador, Statele Unite ale Americii, Hong Kong, Iran și Israel). Documentele menționate anterior nu conțin informații despre celelalte state membre, în cazul în care acest lucru nu înseamnă că unele dintre ele au informat Comitetul director de bioetică că nu dispun de o legislație specifică în acest domeniu (Cipru, Letonia, Malta, Serbia-Muntenegru și fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei) sau nu au răspuns la chestionarul său (L mail'Albania, l'Armenia, Bosnia și Herțegovina, Irlanda și Moldova). Lucrările Senatului francez Senatul francez a publicat în ianuarie 2008 un raport de drept comparat privind gestația pentru alții, care acoperă Germania, Belgia, Danemarca, Spania, Italia, Țările de Jos, Regatul Unit, Elveția, Canada și Statele Unite (documentele de lucru ale Senatului Ca și în Franța, sarcina pentru alții este interzisă în Spania, Germania, Italia și Elveția. În ceea ce privește ultimele trei țări, raportul precizează totuși că aceasta este mai degrabă interdicția generală a donării de gameți (în Italia) sau (d) (în Germania și Elveția) care este în cauză. În Belgia și Danemarca, nu este interzisă gestația pentru alii. În Belgia, sarcina pentru alii nu este menționată de niciun text; ea se practică în afara oricărui cadru juridic explicit. În Danemarca, unde sarcina pentru alții este menționată de mai multe legi, regulile sunt redactate astfel încât să împiedice realizarea ei cu titlu oneros și, pe de altă parte, să nu o favorizeze, dar ele nu împiedică o persoană care dorește să devină părinte și care nu poate recurge la aceasta pentru o femeie din jurul ei, aceasta putând chiar să beneficieze de o însămânțare artificială în anumite unități. În aceste două țări, schimbarea filiației necesită adoptare, iar în Țările de Jos, ca și în Belgia și Danemarca, o persoană care dorește să devină părinte poate cere unei soții din jurul ei să ducă o sarcină în numele său, deoarece codul penal pedepsește doar convențiile de gestație pentru alții, încheiate cu titlu oneros. Pe de altă parte, dreptul medical olandez recunoaște sarcina pentru alții. Într-adevăr, dacă aceasta nu face obiectul niciunui text specific, regulamentul privind unitățile care practică fertilizarea in vitro stabilește în mod explicit condițiile în care acest act medical poate fi realizat în legătură cu o gestație pentru alții. În special, sarcina pentru alții trebuie să fie singura posibilitate pentru o femeie de a deveni mamă. În plus, operațiunea trebuie efectuată în conformitate cu directivele extrem de detaliate ale asociației olandeze de obstetrică și ginecologică. Chiar dacă dreptul civil ignoră sarcina pentru alții, procedura de adopție a fost relaxată pentru copiii născuți astfel, mama surogat putând totuși să decidă să păstreze copilul pe care ea l-a născut. În Regatul Unit, legea prevede sarcina pentru alții cu titlu gratuit, și dreptul de filiație a fost amenajat în consecință. În această ultimă privință, o lege din 1990 privind asistența medicală pentru reproducere conține un articol despre starea civilă a copiilor născuți din gestație pentru alții și născuți prin intermediul asistenței medicale pentru reproducere. Pentru a evita ca părinții sponsori să fie nevoiți să adopte copilul, aceasta le permite să solicite instanței o decizie de recunoaștere a acestora ca părinți. În acest scop, trebuie îndeplinite anumite condiții, în special ca cuplul să fie căsătorit și copilul să fie născut din punct de vedere genetic cel puțin unul dintre cei doi membri ai cuplului; cererea trebuie introdusă după naștere, iar mama surogat trebuie să-și dea consimțământul la mai mult de șase săptămâni de la naștere. În caz de acord al acesteia, se stabilește un nou act de naștere. În Canada, legea federală privind procrearea asistată interzice sarcina pentru alții cu titlu oneros, precum și orice activitate de mediu, dar nu și contractele de gestație pentru alții cu titlu gratuit. Problema validității acestui tip de contracte și a consecințelor filiației este de competența provinciilor. Astfel, în cazul în care codul civil Quebec interzice convențiile de gestație pentru alții, situația juridică este mai puțin sigură în provinciile anglofone, în care, în anumite cazuri, dreptul civil a fost adaptat pentru a permite judecătorului să se alăture părinților sponsori. În Statele Unite, nu există nici o legislație federală cu privire la acest subiect. Cu toate acestea, sarcina pentru alții este recunoscută într-o dâră de state federale, inclusiv California, unde dreptul pozitiv permite în special părinților sponsori să obțină înainte de naștere o hotărâre judecătorească care le atribuie filiație atunci când au o legătură genetică cu copilul. GRIEF Invocând art. 8 din Convenție, reclamanții se plâng de faptul că, în detrimentul interesului superior al copilului, ei nu au posibilitatea de a obține în Franța recunoașterea filiației stabilite în mod legal în străinătate între primii doi dintre ei și a doua reclamantă, născută în străinătate de o sarcină pentru alții. Există o încălcare a dreptului reclamanților la respectarea vieții lor de familie în sensul articolului 8 din convenție

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2011-05-30
0,92
BONNAUD ET LECOQ c. FRANCE
CINQUIÈME SECTION Requête n o 6190/11 présentée par Francine BONNAUD et Patricia LECOQ contre la France introduite le 8 janvier 2011 EXPOSÉ DES FAITS EN FAIT Les requérantes, M mes Francine Bonnaud et Patricia Lecoq, sont des ressortissante
CtEDO 2010-01-19
0,92
LEVENEZ c. FRANCE
CINQUIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 30643/06 présentée par Jacques et Catherine LEVENEZ contre la France La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 19 janvier 2010 en une chambre c
CtEDO 2018-03-29
0,92
D c. FRANCE
Communiquée le 29 mars 2018 CINQUIÈME SECTION Requête n o 11288/18 D contre la France introduite le 2 mars 2018 EXPOSÉ DES FAITS A. Les circonstances de l’espèce Les requérants, M me D (la « première requérante »), M. D (le « deuxième requé
CtEDO 2020-12-07
0,92
C.P. c. FRANCE et 1 autre affaire
Communiquée le 7 décembre 2020 Publié le 11 janvier 2021 CINQUIÈME SECTION Requêtes n os 56513/17 et 56515/17 C.P. contre la France et M.N. contre la France introduites le 1 er août 2017 EXPOSÉ DES FAITS Le requérant de la première requête,
CtEDO 2020-06-15
0,91
S.C. ET AUTRES c. SUISSE
Communiquée le 15 juin 2020 Publié le 6 juillet 2020 TROISIÈME SECTION Requête n o 26848/18 S.C. et autres contre la Suisse introduite le 4 Juin 2018 EXPOSÉ DES FAITS 1. Le premier requérant (S.C.) est ressortissant français, né en 1978. Le
Sursă