DURUK ET AUTRES c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 6093/06 Hayrettin DURUK și altele împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la 14 februarie 2012 într-un comitet compus din Dragoljub Popović, președinte, András Sajó, Paulo Pinto de Albuquerque, judecători, și Françoise Elens-Passos, adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată anterior la 23 ianuarie 2006, După deliberare, pronunță următoarea decizie, dnii Hayrettin Duruk, Nurten Duruk, Ahmet Duruk, Ali Duruk, Halil Duruk și Özlem Mühendiso A fost reprezentat de agentul său. Plângerile reclamanților, întemeiate pe art. 6 din Convenție și pe art. 1 din Protocolul nr. 1 privind încălcarea dreptului lor la respectarea bunurilor și a duratei procedurii, au fost comunicate guvernului care și-a transmis observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acestora.

Aceste observații au fost adresate reclamanților care au fost invitați să răspundă la acestea. Scrisoarea modulului a rămas fără răspuns. Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 16 martie 2011, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția reclamanților asupra faptului că termenul care le-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor lor a fost În plus, Comisia a precizat că, în termenii aceluiași articol, putea să elimine o cerere din rol atunci când, ca și în cazul de față, circumstanțele indică faptul că un reclamant nu intenionează să o mențină. La 25 martie 2011, scrisoarea a ajuns bine la reclamanții care nu au răspuns.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție], în lipsa unor circumstanțe speciale care țin de respectarea drepturilor garantate de Convenție sau de protocoalele sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Francoise Elens-Passos Dragoljub Popovic modulière Președinte adjunct

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 6093/06 Hayrettin DURUK et autres contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 14 février 2012 en un comité composé de : Dragoljub Popović, président, András Sajó, Paulo Pinto de Albuquerque, juges, et de Françoise Elens-Passos, greffière adjointe de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 23 janvier 2006, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants, MM. Hayrettin Duruk, Nurten Duruk, Ahmet Duruk, Ali Duruk, Halil Duruk et Özlem Mühendisoğlu, sont des ressortissants turcs, nés respectivement en 1933, 1941, 1964, 1967, 1970 et 1971 et résidant à İzmir. Ils ont été représentés devant la Cour par M e Y. Uysal, avocat à İzmir.

Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent. Les griefs des requérants, tirés des articles 6 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n o 1 sur la violation de leur droit au respect de leurs biens et de la durée de la procédure, ont été communiqués au gouvernement qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de ceux-ci. Ces observations ont été adressées aux requérants qui ont été invités à y répondre. La lettre du Greffe est demeurée sans réponse. Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 16 mars 2011, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention des requérants sur le fait que le délai qui leur était imparti pour la présentation de leurs observations était échu et qu’ils n’en avaient pas sollicité la prolongation.

Elle a en outre précisé qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir celle-ci. Le 25 mars 2011, la lettre est bien parvenue aux requérants qui n’y ont pas répondu. EN DROIT A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que les requérants n’entendent plus maintenir leur requête (article 37 § 1 a) de la Convention). En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Françoise Elens-Passos Dragoljub Popovic Greffière adjointe Président