Valyayev împotriva Rusiei

Reclamantul s-a născut în 1975 și locuiește în Pereslavl-Zalesskiy, regiunea Yaroslavl. El este deținut o condamnare la închisoare în Rybinsk. La 24 iulie 2000, reclamantul a fost arestat în Pereslavl-Zalesskiy pentru suspiciune de crimă organizată și jaf. El a fost plasat într-un centru de detenție temporar la secția de poliție ( La 27 iulie 2000 a fost retras în custodie anterioară. Potrivit reclamantului, la aproximativ 18 p.m., la 31 iulie 2000, reclamantul a fost verificat din IVS în Pereslavl-Zalesskiy; a fost încătușat cu mâinile în spate, împușcat ochi cu o pungă de panza trasă peste cap, și a pus pe podeaua unui minibus de poliție. Mulți ofițeri de poliție și alți doi deținuți au fost în același vehicul.

De îndată ce vehiculul a condus de pe polițiști a început să lovească și să lovească reclamantul să-l forțeze să mărturisească crimă și să-l facă să semneze niște documente. Acest lucru a durat cel puțin zece minute, până când au ajuns la un loc descris de solicitant ca „un loc într-o pădure”. Reclamantul a fost scos din vehicul și bătăile reluate. Reclamantul a fost răspândit pe teren, strangulat cu o frânghie sau o centură, apoi pantofii lui au fost scoși și ofițerii de poliție l-au lovit pe tocuri cu un baton de lemn. Reclamantul a susținut că a leșinat de mai multe ori, dar când a recăpătat conștiința bătaia reluat; el a fost lovit în cap și pe corp, a lovit pe grenadă, și a strangulat din nou.

Reclamantul a susținut că maltraturile în pădure au durat între 30 de minute și o oră. După aceea polițiștii au pus reclamantul înapoi în duba și a condus pe. În duba ei au continuat să-l bată și să-l intimideze. Reclamantul a rămas ochi în tot timpul. Când au ajuns la Departamentul Regional al Internilor din Yaroslavl geanta a fost scos din cap și el a fost verificat în IVS Departamentului. El a fost plasat în celula nr. 23. Reclamantul a rămas în IVS în Yaroslavl până la 3 august 2000. Se presupune că el a cerut să vadă un medic, dar acest lucru a fost refuzat. În ultima dată reclamantul a fost adus înapoi la Pereslavl-Zalesskiy și eliberat acolo. La 4 august 2000, reclamantul a văzut un medic la Spitalul Central District din Pereslavl-Zalesskiy; el a raportat maltratamentul și se plângea de dureri de cap, vertigo, durere în piept și abdomen și leziuni la picioarele și încheieturi.

La o dată neidentificată între 6 și 9 august 2000, reclamantul a cerut procurorului din districtul Pereslavl-Zalesskiy să investigheze maltraturile în procedurile penale. La 9 august 2000, reclamantul a fost interogat de poliție cu privire la presupusele maltratări. Cazul a fost apoi atribuit procurorului asistent care a interogat reclamantului la 14 august 2000. De ambele ori reclamantul a vorbit în detaliu despre episodul din 31 iulie 2000. 11. La 14 august 2000, procurorul asistent a ordonat un examen medical de către experți criminaliști pentru a identifica leziunile reclamantului, a stabili originea și momentul apariției lor. În aceeași zi a fost examinat de către expertul legist care a solicitat apoi dosarul medical al reclamantului de la Spitalul Central de District.

12. La 15 august 2000, procurorul asistent a interogat paznicul care a fost de serviciu la IVS atunci când reclamantul a fost verificat. El a susținut că la 31 iulie 2000, reclamantul a fost verificat la aproximativ 17:30 p.m. După ce reclamantul a fost semnat, i-a luat lucrurile, a încătușat pe solicitant și a scos o pungă de panza pe cap. Alți doi deținuți au fost verificați în același timp și au fost luati în același vehicul. Din câte știa el, nimeni nu a tratat rău reclamantul înainte ca grupul să părăsească SIV. 13. La 16 august 2000, asistentul procuror a interogat doi deținuți, M.A. și S.A., care au fost transferați la Yaroslavl la 31 iulie 2000 cu reclamantul, și la 17 august 2000 a interogat unul dintre polițiștii convoiului.

M.A. și S.A. amândoi au declarat că nu au văzut nimic pentru că au fost acoperiți la ochi, și că nu au auzit nici o violență în timpul transferului. Ofițerul convoiului a susținut că el și alți polițiști au transportat trei deținuți în minibuz și că ei nu au făcut opriri pe drum și nu au folosit nici o forță în timpul transferului. 14. În aceeași zi reclamantul a fost reținut din nou, și a rămas în detenție în timpul procesului. 15. La 4 septembrie 2000, ofițerul medical șef al Spitalului Central District a răspuns la cererea de la biroul procurorului, declarând că la 4 august 2000, reclamantul a fost examinat de un traumatolog și a fost trimis pentru radiografie, după care nu s-a întors la birou de admiteri.

El a declarat că reclamantul a indicat că leziunile au fost cauzate la 31 iulie 2000 și au fost rezultate de un accident intern. 16. În aceeași zi, biroul procurorului a refuzat să deschidă o anchetă penală cu privire la afirmația de netratat, din motivul că nu au fost susținute. 17. La 15 septembrie 2000, după ce a primit dosarul medical al reclamantului din spital, expertul legist a desenat un raport care declară, în măsura în care este relevant, după cum urmează: Pe partea dreaptă a abdomenului, care acoperă o suprafață totală de 10 cm x 7 cm, abia vizibilă, se vindecă mai multe abraziuni ..., o abrasie pe exteriorul mâinii dreapte 1 cm x 0,3 cm ..., pe același nivel sub osul cotului există o abrasie vindecare 5 cm x – 0,4-0,5 cm ... Pe încheietura stângă interioară se află o abrasie de 1 cm x 0,5 cm ..., pe exterior se află o abrasie asemănătoare cu stripei de 3 cm x 0.5 cm.

Se raportează durere în timpul palpației partea dreaptă a pieptului la nivelul celui de a șaptea și a opta coaste, pe linia dintre față și axila, raportează, de asemenea, durere atunci când inhalarea bruscă sau tuse. Potrivit reclamantului, are durere în țesuturile moale ale piciorului stâng; nici o leziune [poate fi văzut] acolo. A fost nevoie de ajutor medical la biroul de admitere a Spitalului Central de District la 4 și 5 august 2000, [a fost examinat de] traumatolog. Dosare medicale solicitate. La 5 august 2000, [înregistrarea făcută de] traumatolog. Complicații de durere în partea dreaptă a pieptului, dureri de cap, greață și vertigo. Bătut în sus o săptămână în urmă. Constatare obiectivă: starea de gravitație medie ... Abdomen moale, dureros atunci când palpat.

raportează durere în timpul palpației din partea stângă a pieptului ... Diagnostic: vânătură pe partea stângă a pieptului, vânătură pe piciorul stâng. Pe 4 august 2000. Cefalee, vertigo ... Diagnostic: leziune craniocerebrală închisă, contuzie, vânătăi pe piept. La 11 august 2000, [înregistrarea făcută de] traumatolog. Complicații de durere în degete. Diagnostic: vânătăi pe piept. Fără alte înregistrări făcute. Razele X-de partea dreaptă a pieptului făcute la 4 august 2000 nu dezvăluie fracturi osoase… Razele X de mâini și încheieturi în proiecție dreptă nu dezvăluie fracturi osoase. Razele X de oase de toc în două proiecții nu dezvăluie fracturi osoase. Tratamentul de traumatolog continuă ... La 14 august 2000, o examinare medicală a stabilit că dl Valyayev a avut abraziuni vindecare pe abdomen și încheietura dreaptă și stânga, cauzate de obiect(e) dur(e). abraziunile de pe încheieturi ar fi putut fi cauzate de obiecte cum ar fi cătușe.

Aceste leziuni ar fi putut fi datate de zece până la cincisprezece zile înainte de examinare. Aceste leziuni nu au cauzat leziuni asupra sănătății. Diagnosticul clinic stabilit de contuzie nu este susținut de date clinice obiective, și, prin urmare, gravitația sa nu este susceptibilă de evaluare.” 18. Reclamantul nu a fost informat cu privire la rezultatele examinării forense și nu a fost furnizată o copie a raportului. 19. La 30 octombrie 2000, reclamantul a primit o scrisoare care l-a informat de decizia de a dispune de o investigație penală în ceea ce privește presupusele maltraturi. La 2 noiembrie 2000, el a depus o plângere la procurorul Pereslavl-Zalesskiy care a contestat această decizie.

20. La 16 noiembrie 2000, Spitalul Central de District a furnizat procurorului un extract din dosarul medical al reclamantului. Acesta a declarat că la 4 august 2000, reclamantul s-a plâns de dureri în cap și în piept și a fost trimis pentru screening radiografic. La 5 august 2000, el a fost examinat de un traumatolog. Pe piept și X-ray cap nu a dezvăluit nici o patologie. El a fost diagnosticat cu vânătăi pe piept și picior stâng. La 11 august 2000, el a fost din nou examinat de traumatolog, cu același diagnostic, și de neurolog care l-a diagnosticat cu o leziune la cap și posibila contuzie. 21. La 28 noiembrie 2000, reclamantul a solicitat biroul procurorului să-i trimită o copie a raportului legistic.

22. La 6 decembrie 2000, biroul procurorului a emis o altă decizie care a refuzat să înceapă procedurile penale în ceea ce privește presupusele maltraturi, care se bazează pe declarațiile personalului SIV, iar consilierul de celulă care nega că forța a fost aplicată reclamantului la SIV. 23. Întrucât el nu a primit niciun răspuns la scrisoarea sa din 28 noiembrie 2000, la 28 decembrie 2000, reclamantul a reiterat cererea de copie a raportului forense. 24. La 30 ianuarie 2001, colegul de celulă al reclamantului la SIV din Yaroslavl, S., a scris biroului procurorului Pereslavl-Zalesskiy care confirmă acuzațiile reclamantului de netratat. El a afirmat că la 31 iulie 2000, la aproximativ ora 9:00.

reclamantul a fost plasat în celula nr. 23; că a sângerat și vânat, hainele sale au fost rupt și deținute de sânge și nu a putut să se mute în jurul celulei fără ajutor. El a confirmat că reclamantul a fost aparent torturat de poliția specială squadron în timpul transferului său de la Pereslavl-Zalesskiy și a declarat că nu a fost furnizat ajutor medical reclamantului la instalația de detenție. 25. La o dată neespecificată, acelasi procuror asistent a solicitat un raport suplimentar asupra reclamantului. La 14 februarie 2001, un expert a elaborat raportul. Însuși reclamantul nu a fost prezent, iar expertul a studiat doar un extract de o pagină din dosarul medical al reclamantului emis la 16 noiembrie 2000. El a concluzionat că aceasta conține informații insuficiente și că, în absența documentelor medicale originale, el nu a putut stabili dacă reclamantul a suferit vreo leziune.

26. În aceeași zi, biroul procurorului a refuzat din nou să invoce proceduri penale în presupusele maltraturi, referindu-se la declarațiile S.A. și M.A.. La 23 februarie 2001, după plângerea reclamantului, Biroul Procurorului din regiunea Yaroslavl a anulat decizia din 14 februarie 2001 și a ordonat continuarea anchetei. Ea a dat instrucțiuni detaliate biroului procurorului Pereslavl-Zalesskiy pentru a efectua o serie de măsuri de verificare a acuzațiilor, inclusiv interogarea personalului medical care a examinat reclamantul la 4 și 11 august 2000, obținând dosarele medicale originale, stabilind identitatea membrilor de personal care au făcut sau au solicitat extrasele dosarelor medicale, și interoghează personalul IVS și colegii de celulă cu privire la leziunile reclamantului.

28. La 23 aprilie 2001, biroul procurorului Pereslavl-Zalesskiy a luat o nouă decizie refuzând să invoce proceduri penale în ceea ce privește presupusele maltraturi.Decizia a reiterat în esență cele anterioare și a concluzionat că acuzațiile reclamantului au fost nefondate. Reclamantul s-a plâns la biroul procurorului în legătură cu refuzul de a efectua o anchetă și a solicitat accesul la dosar. 29. La 20 iulie 2001, S.A. a scris reclamantului să-și ceară scuze pentru declarația falsă pe care a făcut-o în biroul procurorului care a efectuat ancheta de tratament. El a explicat că, deși își amintise de bătăile “monstruoase” ale reclamantului a fost supusă în timpul transferului, el a considerat că faptul că aceasta îl va pune în pericol.

30. La 23 iulie 2001, Curtea Regională de Yaroslavl a avut o audiere în cazul penal al reclamantului și a dat judecată. Reclamantul a fost considerat vinovat de furt și agravat crimă și condamnat la 20 de ani de închisoare. În timpul procesului, reclamantul s-a plâns de maltratare și mai mulți martori au declarat că a fost rănit. Curtea nu a examinat mai departe problema. 31. În urma cererilor reclamantului, la 5 decembrie 2001 și 6 februarie 2002 biroul procurorului a refuzat să-i acorde accesul la dosarul de anchetă. Reclamantul a contestat refuzul în fața Curții de District Pereslavl. La 14 august 2002, Curtea a acordat cererea reclamantului și a ordonat ca biroul procurorului să asigure accesul reclamantului la dosar.

Șaizeci și cinci de pagini de exemplare ale documentelor au fost trimise reclamantului la 10 noiembrie 2002. Ei nu au inclus raportul expert din 15 septembrie 2000. 32. Într-o dată neidentificată, reclamantul a contestat decizia din 23 aprilie 2001 de refuzare a anchetei sale de răut în fața Curții de District Pereslavl. Printre alte argumente, el a făcut referire la examinarea legistică pe care a suferit-o la 14 august 2000 și a solicitat includerea rezultatelor în dosar. La 28 iulie 2003, instanța și-a răspuns plângerea, declarând că nu a putut examina chestiunea în timp ce o plângere similară a fost examinată de biroul procurorului.

La 30 septembrie 2003, vicepreședintele Curții Regionale de Yaroslavl a răspuns reclamantului că Tribunalul de District Pereslavl nu a primit niciodată plângerea reclamantului care a contestat decizia din 23 aprilie 2001 și că, în orice caz, acesta din urmă nu a fost considerabil revizuirii judiciare, deoarece argumentele reclamantului au fost deja examinate în fond în procedura penală împotriva reclamantului care s-a încheiat în condamnarea sa. 34. În ciuda scrisorii de mai sus, reclamația reclamantului a fost acceptată ulterior pentru examinare de către Curtea de District Pereslavl, iar reclamantul a solicitat să asista la audiere. El a solicitat, de asemenea, ca avocatul său să fie informat despre data audierii tribunalului.

Reclamantul susține că nici el nici avocatul său nu au fost notificați atunci când au fost programate audierii. 35. La 9 iulie 2004, Curtea a examinat plângerea. Nici reclamantul, nici avocatul său nu au fost prezente, ci procurorul a participat la audiere. Curtea a susținut decizia din 23 aprilie 2001 de a dispune de o anchetă penală. La 17 decembrie 2004, Curtea Regională de Yaroslavl a examinat recursul reclamantului și a susținut decizia din 9 iulie 2004, determinând că acuzațiile de maltratare nefondate și decizia procurorului au fost bine fundamentate. Se pare că nici reclamantul, nici avocatul său nu au fost prezent la audiere, în timp ce procurorul a fost 37. La 25 iunie 2009, Curtea a anunțat această cerere guvernului contestat.

38. La 21 august 2009, Procurorul din regiunea Yaroslavl a depus o cerere Curții Regionale Yaroslavl de a dispune de hotărârile din 9 iulie 2004 și 17 decembrie 2004 de anulare a procedurilor de revizuire a supravegherii. Motivul cererii a fost absența reclamantului din cadrul procedurii la ambele niveluri de competență. La 2 septembrie 2009, această cerere a fost acordată, iar reclamația reclamantului a fost trimisă pentru examinarea proaspătă de către instanța de district. 39. La 16 septembrie 2009, Departamentul de Interne al Yaroslavl a emis un raport privind ancheta internă referitoare la plângerile reclamantei de tratament necorespunzător. După ce s-a referit la deciziile anterioare din partea procurorului și a instanțelor, acesta a afirmat că acuzațiile reclamantei de tratament neconsolidate.

40. La 17 septembrie 2009, Curtea de District Pereslavl a programat o audiere la 23 septembrie 2009 și a ordonat ca reclamantul să fie preluat din facilitatea de corecție pentru a participa la procedura. Reclamantul a solicitat de trei ori ca amânarea audierii să fie amânată. Cererea a fost acordată, prima dată pentru a-i permite timp de pregătire, a doua dată după înlocuirea consilierului său și a treia dată pentru a-i permite mai mult timp să citească dosarul. Ședința a fost amânată până la 27 octombrie 2009, apoi până la 10 noiembrie 2009, și în cele din urmă până la 20 noiembrie 2009. 41. În ultima dată, tribunalul a început să examineze cererea reclamantului. Reclamantul a fost prezent la ședință și a făcut declarații orale.

Audierea a continuat până la 30 noiembrie 2009, atunci când instanța a hotărât respingerea cererilor. Reclamantul a interzis. 42. La 2 aprilie 2010, Curtea Regională de Yaroslavl a acordat apelul reclamantului, a anulat hotărârea din 30 noiembrie 2009 și a remis cazul pentru examinarea proaspătă de către instanța de district. 43. La 2 iunie 2010, Curtea de district a examinat cererile reclamantului în procedură proaspătă și le-a acordat în totalitate. A observat că biroul procurorului nu a luat toate măsurile necesare pentru a permite o decizie motivată, legală și bine fundamentată, în special faptul că nu a luat în considerare rezultatele examinării forense care au avut loc la 14 august 2000. Prin urmare, acesta a declarat refuzul de a investiga acuzațiile reclamantului privind maltraturile în cadrul procedurilor penale ilegale și a ordonat biroului procurorului să corecteze omisiunile.

44. La 23 iulie 2010, Curtea Regională Yaroslavl a susținut hotărârea din 2 iunie 2010. 45. părțile nu au informat Curtea ce măsuri de urmărire au fost luate de biroul procurorului, dacă ar fi cazul.

5. The applicant was born in 1975 and lives in Pereslavl-Zalesskiy, Yaroslavl Region. He is serving a prison sentence in Rybinsk. 6. On 24 July 2000 the applicant was arrested in Pereslavl-Zalesskiy on suspicion of organised murder and robbery. He was placed in a temporary detention facility at the police station (ИВС при УВД – IVS) in Pereslavl-Zalesskiy. On 27 July 2000 he was remanded in pre-trial custody. 7. According to the applicant, at about 6 p.m. on 31 July 2000 the applicant was checked out of the IVS in Pereslavl-Zalesskiy; he was handcuffed with his hands behind his back, blindfolded with a canvas bag pulled over his head, and put on the floor of a police minibus. Several police officers and two other detainees were in the same vehicle.

As soon as the vehicle drove off the policemen began punching and kicking the applicant to force him to confess to the murder and to make him sign some documents. They hit him on the body and head, twisted his fingers, pulled on the handcuffs and tightened them behind his back. This lasted for at least ten minutes, until they arrived at a place described by the applicant as “somewhere in a forest”. The applicant was taken out of the vehicle and the beatings resumed. The applicant was spread on the ground, strangled with a rope or a belt, then his shoes were taken off and the police officers hit him on the heels with a wooden baton. The applicant claimed that he passed out several times, but when he regained consciousness the beating resumed; he was hit in the head and on the body, kicked on the groin, and strangled again.

The applicant claimed that the ill-treatment in the forest lasted between thirty minutes and one hour. After that the policemen put the applicant back into the van and drove on. In the van they continued to beat and intimidate him. The applicant remained blindfolded the whole time. When they arrived at the Regional Department of the Interior in Yaroslavl the bag was removed from his head and he was checked into the Department’s IVS. He was placed in cell no. 23. 8. The applicant remained in the IVS in Yaroslavl until 3 August 2000. He allegedly requested to see a doctor, but this was refused. On the latter date the applicant was brought back to Pereslavl-Zalesskiy and released there. 9. On 4 August 2000 the applicant saw a doctor at Central District Hospital in Pereslavl-Zalesskiy; he reported the ill-treatment and complained of headaches, vertigo, pain in the chest and abdomen and injuries to his feet and wrists.

He was diagnosed with a head injury, possible concussion, and bruises on the chest and on the left foot. 10. On an unidentified date between 6 and 9 August 2000 the applicant requested the prosecutor’s office of the Pereslavl-Zalesskiy District to investigate the ill-treatment in criminal proceedings. On 9 August 2000 the applicant was questioned by the police about the alleged ill-treatment. The case was then assigned to the assistant prosecutor who questioned the applicant on 14 August 2000. Both times the applicant spoke in detail about the episode of 31 July 2000. 11. On 14 August 2000 the assistant prosecutor ordered a medical examination by forensic experts to identify the applicant’s injuries, establish their origin and the time of their occurrence.

On the same day he was examined by the forensic expert who then requested the applicant’s medical file from the Central District Hospital. 12. On 15 August 2000 the assistant prosecutor questioned the guard who was on duty at the IVS when the applicant was checked out. He submitted that on 31 July 2000 the applicant was checked out at about 5.30 p.m. by two police officers from the special squadron. After the applicant had been signed out they picked up his belongings, handcuffed the applicant and pulled a canvas bag over his head. Two other detainees were checked out at the same time and were taken away in the same vehicle. As far as he could tell, nobody ill-treated the applicant before the group left the IVS.

13. On 16 August 2000 the assistant prosecutor questioned two detainees, M.A. and S.A., who were transferred to Yaroslavl on 31 July 2000 with the applicant, and on 17 August 2000 he questioned one of the convoy policemen. M.A. and S.A. both said that they did not see anything because they were blindfolded, and that they did not hear any violence during the transfer. The convoy officer submitted that he and other policemen had carried three detainees in the minibus and that they had made no stops on the way and had not used any force during the transfer. 14. On the same day the applicant was detained again, and remained in detention pending trial. 15. On 4 September 2000 the chief medical officer of the Central District Hospital replied to the enquiry from the prosecutor’s office, stating that on 4 August 2000 the applicant had been examined by a traumatologist and had been sent for an X-ray, after which he did not come back to the admissions office.

He stated that the applicant had indicated that the injuries were caused on 31 July 2000 and were the result of a domestic accident. 16. On the same day the prosecutor’s office refused to open a criminal investigation into the allegation of ill-treatment, on the grounds that they were unsubstantiated. 17. On 15 September 2000, having received the applicant’s medical file from the hospital, the forensic expert drew a report stating, in so far as relevant, as follows: On the right side of the abdomen, covering a total area of 10 cm x 7 cm, barely visible, are healing multiple abrasions ..., an abrasion on the outside of the right wrist 1 cm x 0.3 cm ..., on the same level below the elbow bone there is a healing abrasion 5 cm x – 0.4-0.5 cm ... On the inner left wrist there is an abrasion of 1 cm x 0.5 cm ..., on the outside there is a stripe-like abrasion of 3 cm x 0.5 cm.

Reports pain during palpation of the right side of the chest at the level of the seventh and the eighth ribs, on the line between the front and armpit, also reports pain when inhaling sharply or coughing. According [to the applicant], he has pain in the soft tissues of the left foot; no injury [can be seen] there. Sought medical aid at the admissions office of the Central District Hospital on 4 and 5 August 2000, [was examined by] traumatologist. Medical files requested. On 5 August 2000, [record made by] traumatologist. Complains of pain in the right side of the chest, headaches, nausea and vertigo. Beaten up a week ago. Objective finding: condition of medium gravity ... Abdomen soft, painful when palpated.

Reports pain during palpation of the left side of the chest ... Diagnosis: bruise on the left side of the chest, bruise on the left foot. On 4 August 2000. Headaches, vertigo ... Diagnosis: closed craniocerebral injury, concussion, bruise on the chest. On 11 August 2000, [record made by] traumatologist. Complains of pain in the fingers. Diagnosis: bruise on the chest. No other records made. The X-ray of the right side of the chest made on 4 August 2000 reveals no bone fractures… The X-ray of hands and wrists in straight projection reveals no bone fractures. The X-ray of heel bones in two projections reveals no bone fractures. Treatment by traumatologist continues … 1. On 14 August 2000 a medical examination established that Mr Valyayev had healing abrasions on the abdomen and the right and left wrist, caused by blunt hard object(s). The abrasions on the wrists could have been caused by objects like handcuffs.

These injuries could have dated back to ten to fifteen days prior to the examination. 2. These injuries caused no damage to health. 3. The clinically established diagnosis of concussion is not supported by objective clinical data, and therefore its gravity is not susceptible to evaluation.” 18. The applicant was not informed of the results of the forensic examination and was not provided with a copy of the report. 19. On 30 October 2000 the applicant received a letter informing him of the decision dispensing with a criminal investigation into the alleged ill-treatment. On 2 November 2000 he lodged a complaint with the prosecutor of Pereslavl-Zalesskiy contesting that decision. 20. On 16 November 2000 the Central District Hospital provided the prosecutor’s office with an extract from the applicant’s medical file.

It stated that on 4 August 2000 the applicant complained of pains in the head and chest and was sent for X-ray screening. On 5 August 2000 he was examined by a traumatologist. The chest and head X-ray did not reveal any pathology. He was diagnosed with bruises on the chest and left foot. On 11 August 2000 he was again examined by the traumatologist, with the same diagnosis, and by the neurologist who diagnosed him with a head injury and possible concussion. 21. On 28 November 2000 the applicant requested the prosecutor’s office to send him a copy of the forensic report. 22. On 6 December 2000 the prosecutor’s office issued another decision refusing to institute criminal proceedings into the alleged ill-treatment.

It relied on the statements of the IVS staff and the cellmate denying that force had been applied to the applicant at the IVS. 23. As he had received no reply to his letter of 28 November 2000, on 28 December 2000 the applicant reiterated his request for a copy of the forensic report. 24. On 30 January 2001 the applicant’s cellmate at the IVS in Yaroslavl, S., wrote to the prosecutor’s office of Pereslavl-Zalesskiy confirming the applicant’s allegations of ill-treatment. He contended that on 31 July 2000 at about 9 p.m. the applicant was placed in cell no. 23; that he was bleeding and bruised, his clothes were torn and bloodstained and he was unable to move around the cell without help. He had confirmed that the applicant had apparently been tortured by the special squadron police during his transfer from Pereslavl-Zalesskiy and stated that no medical help was provided to the applicant at the detention facility.

25. On an unspecified date the same assistant prosecutor requested a further report on the applicant. On 14 February 2001 an expert drew up the report. The applicant himself was not present, and the expert studied only a one-page extract of the applicant’s medical file issued on 16 November 2000. He concluded that it contained insufficient information and that, in the absence of the original medical documents, he could not establish whether the applicant had suffered any injuries. 26. On the same day the prosecutor’s office refused again to institute criminal proceedings into the alleged ill-treatment, referring to the statements of S.A. and M.A. and to the fact that the expert had been unable to establish any injuries in the report of 14 February 2001. 27. On 23 February 2001, following complaints by the applicant, the Prosecutor’s Office of the Yaroslavl Region quashed the decision of 14 February 2001 and ordered the inquiry to be continued.

She gave detailed instructions to the prosecutor’s office of Pereslavl-Zalesskiy to carry out a number of steps to verify the allegations, including questioning of the medical personnel who examined the applicant on 4 and 11 August 2000, obtaining the original medical records, establishing the identity of the staff members who had made or required the extracts of the medical files, and questioning IVS staff and cellmates about the applicant’s injuries. 28. On 23 April 2001 the prosecutor’s office of Pereslavl-Zalesskiy took a new decision refusing to institute criminal proceedings into the alleged ill-treatment. The decision essentially reiterated the preceding ones and concluded that the applicant’s allegations were unsubstantiated.

The applicant complained to the prosecutor’s office about the refusal to hold an investigation and requested access to the file. 29. On 20 July 2001 S.A. wrote to the applicant to apologise for the false statement he had made to the office of the prosecutor conducting the ill-treatment inquiry. He explained that although he had remembered the “monstrous” beatings the applicant was subjected to during the transfer, he felt that telling about it would put him at risk. 30. On 23 July 2001 the Yaroslavl Regional Court held a hearing in the applicant’s criminal case and gave judgment. The applicant was found guilty of burglary and aggravated murder and sentenced to twenty years’ imprisonment. During the trial the applicant complained of ill-treatment, and several witnesses testified that he been injured.

The court did not examine the issue further. 31. Following requests by the applicant, on 5 December 2001 and 6 February 2002 the prosecutor’s office refused to grant him access to the inquiry file. The applicant challenged the refusal before the Pereslavl District Court. On 14 August 2002 the court granted the applicant’s claim and ordered the prosecutor’s office to give the applicant access to the case file. Sixty-five pages of copies of the documents were sent to the applicant on 10 November 2002. They did not include the expert report of 15 September 2000. 32. On an unidentified date the applicant challenged the decision of 23 April 2001 refusing the investigation of his ill-treatment before the Pereslavl District Court.

Among other arguments he referred to the forensic examination that he underwent on 14 August 2000 and requested that the results be included in the case file. On 28 July 2003 the court returned his complaint, stating that it could not examine the matter while a similar complaint was under examination by the prosecutor’s office. The applicant appealed. 33. On 30 September 2003 the Deputy President of the Yaroslavl Regional Court replied to the applicant that the Pereslavl District Court had never received the applicant’s complaint challenging the decision of 23 April 2001, and that in any event the latter was not amenable to judicial review because the applicant’s arguments had already been examined in substance in the criminal proceedings against the applicant which had ended in his conviction.

34. Despite the above letter, the applicant’s complaint was subsequently accepted for examination by the Pereslavl District Court, and the applicant requested to attend the hearing. He also requested that his lawyer be informed about the date of the court hearing. The applicant claims that neither he nor his lawyer were notified of when the hearing was scheduled. 35. On 9 July 2004 the court examined the complaint. Neither the applicant nor his counsel were present, but the public prosecutor took part in the hearing. The court upheld the decision of 23 April 2001 dispensing with a criminal investigation. The applicant appealed. 36. On 17 December 2004 the Yaroslavl Regional Court examined the applicant’s appeal and upheld the decision of 9 July 2004, finding the allegations of ill-treatment unsubstantiated and the prosecutor’s decision well-founded.

It appears that neither the applicant nor his lawyer were present at the hearing, while the prosecutor was. 37. On 25 June 2009 the Court gave notice of this application to the respondent Government. 38. On 21 August 2009 the Prosecutor of the Yaroslavl Region submitted a request to the Yaroslavl Regional Court to have the decisions of 9 July 2004 and 17 December 2004 quashed in supervisory-review proceedings. The ground for the request was the absence of the applicant from the proceedings at both levels of jurisdiction. On 2 September 2009 that request was granted, and the applicant’s complaint was remitted for fresh examination by the district court. 39. On 16 September 2009 the Yaroslavl Department of the Interior issued a report on the internal inquiry relating to the applicant’s complaints of ill-treatment.

Having referred to the previous decisions by the prosecutor’s office and the courts, it stated that the applicant’s allegations of ill-treatment were unsubstantiated. 40. On 17 September 2009 the Pereslavl District Court scheduled a hearing on 23 September 2009 and ordered that the applicant be brought from the correctional facility to take part in the proceedings. The applicant requested three times that the hearing be postponed. The requests were granted, the first time to allow him time for preparation, the second time following the replacement of his counsel and the third time to allow him more time to read the file. The hearing was postponed until 27 October 2009, then until 10 November 2009, and finally until 20 November 2009. 41. On the latter date the court began examining the applicant’s claim.

The applicant was present at the hearing and made oral submissions. The hearing continued until 30 November 2009, when the court held a judgment dismissing the claims. The applicant appealed. 42. On 2 April 2010 the Yaroslavl Regional Court granted the applicant’s appeal, reversed the judgment of 30 November 2009 and remitted the case for fresh examination by the district court. 43. On 2 June 2010 the district court examined the applicant’s claims in fresh proceedings and granted them in full. It noted that the prosecutor’s office had not taken all the measures necessary to enable a reasoned, lawful and well-grounded decision, in particular that it had failed to take into account the results of the forensic examination that took place on 14 August 2000. It therefore declared the refusal to investigate the applicant’s allegations of ill-treatment in criminal proceedings unlawful and ordered the prosecutor’s office to rectify the omissions.

44. On 23 July 2010 the Yaroslavl Regional Court upheld the judgment of 2 June 2010. 45. The parties did not inform the Court what follow-up measures had been taken by the prosecutor’s office, if any.