FEISAN v. ROMANIA

Cererea nr. 32339/05 Gheorghe Mihai FEISAN și Ioana FEISAN împotriva României depusă la 31 august 2005 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții, dl Gheorghe Mihai Feisan și dna Ioana Feisan, sunt un cuplu căsătorit de resortisanți români născuți în 1958 și, respectiv, 1962 și trăiesc în Sfântu Gheorghe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții au asigurat un împrumut bancar luat de o societate privată („compania F”) cu o ipotecă pe apartamentul lor. De asemenea, împrumutul a fost garantat cu o ipotecă pe bunuri imobiliare aparținând familiei S. Prin hotărârea din 13 octombrie 1998 (care a devenit finală în 2000), Curtea Covasna a permis o acțiune depusă de bănci împotriva debitorilor săi pentru rambursarea împrumutului acordat societății F. Procedura de insolvență a fost inițiată împotriva societății F în 1999 și banca a fost înregistrată pe lista creditorilor. Cu toate acestea, banca a preferat să inițieze procedurile de punere în aplicare împotriva reclamanților. Astfel, la 13 aprilie 2001, Curtea de District Sfântu Gheorghe a permis cererea băncii și a ordonat reclamanților să plătească 10.200.000 lei români (ROL, aproximativ 400 euro (EUR)) cu dobânzi conexe și costurile de executare ale băncii de creditor. Suma care reprezintă dobânzile și costurile de executare nu a fost menționată în hotărâre. Pentru a evita vânzarea apartamentului lor, reclamanții au efectuat un depozit de ROL 10.200.000 cu Banca de Economii la dispoziția băncii creditorilor la 21 martie 2002. În aceeași zi au contestat decizia judecătorului băncii de a-și vinde apartamentul la licitație, în timp ce au intenția de a plăti suma pentru care au fost responsabili. Ei au solicitat, de asemenea, suspendarea licitației. Prin hotărârea din 9 aprilie 2002, Curtea de District Sfântu Gheorghe a respins provocarea reclamanților, având în vedere faptul că nu au plătit dobânzile pentru ROL 10.200.000 și costurile de executare. Reclamanții au apelat, susținând că nu au putut plăti dobânzile și costurile de executare, deoarece suma nu a fost niciodată calculată sau notificată. Avocatul lor a fost respins de Curtea Covasna County, care a susținut hotărârea fără a furniza alte motive. La 30 aprilie 2002, băncii au stabilit data de licitație pentru 21 mai 2002. Datorită lipsei de cumpărători pentru apartament, judecătorul a redus prețul minim la ROL 116.250.000 (aproximativ 4 650) și a stabilit o altă dată de licitație pentru 25 iunie 2002. Apartamentul a fost cumpărat la prețul minim stabilit de judecător, iar actele de judecată au fost emise la 29 iulie 2002. Bancă a eliberat ordinul final de eliberare a prețului de vânzare (procesul verbal de eliberare al prețului) 15 octombrie 2002. Reclamanții au susținut că au contestat acest act de aplicare în instanță, în conformitate cu legislația aplicabilă, dar că instanța a refuzat să își înregistreze plângerea și a fost trimisă înapoi la 21 octombrie 2002 cu indicația că aceaceasta ar trebui depusă în cadrul organismului emitent. De asemenea, ei au susținut că, deși și-au depus plângerea la banca creditoră la 23 octombrie 2002, nu a fost niciodată examinată. Cumpărătoarea apartamentului reclamanților a cerut expulziarea reclamanților. Prin hotărârea interlocutivă din 27 august 2003, cererea ei a fost permisă de Curtea de District Sfântu Gheorghe. La 1 septembrie 2003, reclamanții au fost ordonați să abandoneze apartamentul. Reclamanții au contestat în instanță toate măsurile de executare luate împotriva lor, inclusiv expulzarea lor din apartament. Ei au solicitat, de asemenea, revocarea actei de judecată și examinarea plângerii lor împotriva ordonanței de eliberare a prețului de vânzare în temeiul actei de judecată. La 14 octombrie 2003, Curtea de District Sfântu Gheorghe a respins plângerea din cauza res judicata . În hotărârea din 9 aprilie 2002, Tribunalul a considerat că plângerea reclamanților împotriva actului de judecată din 29 iulie 2002 a fost deja examinată de către stat în ceea ce privește hotărârea din 9 aprilie 2002 și, prin urmare, nu a putut fi examinată din nou. Reclamanții au apelat, susținând că actele de arbitraj erau nule și nule, deoarece le-au plătit datoria băncii înainte de vânzarea apartamentului lor. De asemenea, au declarat că plângerea lor împotriva ordinului de eliberare a prețului de vânzare în urma licitației nu a fost niciodată examinată. La 1 martie 2005, Curtea Covasna Country a respins recursul asupra punctelor de drept, din cauza faptului că toate măsurile de executare împotriva reclamanților erau legale, fără a face referire la toate chestiunile citate de reclamanți. Nu a făcut nici o referire la plângere împotriva ordinului final de eliberare a prețului de vânzare în temeiul actului de judecată. În conformitate cu art. 570 din Codul de Procedură Civilă din România, se poate depune o plângere împotriva unei ordine de eliberare a unui preț de vânzare sau distribuirea unei sume rezultate dintr-o execuție forțată, în termen de trei zile de la elaborarea acestuia. În temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, reclamanții se plâng că au fost refuzate accesul la instanță deoarece plângerea lor împotriva ordinului de eliberare a prețului de licitație nu a fost examinată de o instanță și că ultima lor plângere împotriva măsurilor de aplicare luate împotriva acestora după ce vânzarea apartamentului lor la licitație a fost res judicata De asemenea, ei susțin că motivele furnizate de instanțe interne nu erau clare și insuficiente. Considerând art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, ei se plâng că vânzarea apartamentului lor la licitație este ilegală, arbitrară și disproporționată. În special, ei se plâng că apartamentul lor a fost vândut la licitație, în ciuda faptului că au intenționat să plătească datoria și să facă un depozit cu Banca de Economii în acest scop. Ei susțin, de asemenea, că suma pe care a trebuit să o plătească băncii de creditor nu a fost niciodată indicată, fie de către instanțe sau de către jurisprudență bancară. Reclamanții au beneficiat de dreptul de acces la instanță în sensul articolului 6 § 1 din Convenție, având în vedere faptul că reclamanții susțin că plângerea lor împotriva ordinului final de eliberare a prețului de vânzare după licitație nu a fost înregistrată și trimisă înapoi, fără motive furnizate de Curtea de District Sfântu Gheorghe? Reclamanții au avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor lor civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, Curtea de district Sfântu Gheorghe a dat motive suficiente și clare pentru deciziile sale din 9 aprilie 2002 și 14 octombrie 2003, în conformitate cu cerințele articolului 6 din Convenție? În sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, a existat vreo interferență cu bucuria pașnică a poseselor reclamanților din cauza faptului că apartamentul lor a fost vândut la licitație? Dacă da, această interferență impune reclamanților o sarcină individuală excesivă?

THIRD SECTION

Application no. 32339/05

Gheorghe Mihai FEISAN and Ioana FEISAN

against

Romania

lodged on 31 August 2005

STATEMENT OF FACTS

THE FACTS

The applicants, Mr Gheorghe Mihai Feisan and Ms Ioana Feisan, are a married couple of Romanian nationals who were born in 1958 and 1962 respectively and live in Sfântu Gheorghe.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.

The applicants secured a bank loan taken out by a private company (“company

F”) with a mortgage on their apartment. The loan was also secured with a mortgage on real estate belonging to family S.

By a judgment of 13 October 1998 (which became final in 2000) the Covasna County Court allowed an action lodged by the bank against its debtors for reimbursement of the loan granted to company F.

Insolvency proceedings were initiated against company F in 1999 and the bank was registered on the creditors’ list. However, the bank preferred to initiate enforcement proceedings against the applicants. Thus, on 13 April 2001 the Sfântu Gheorghe District Court allowed the bank’s request and ordered the applicants to pay 10,200,000 Romanian lei (ROL, approximately 400 euros (EUR)) with related interest and the creditor bank’s enforcement costs. The amount representing the interest and the enforcement costs was not mentioned in the judgment.

In order to avoid the sale of their apartment the applicants made a deposit of ROL 10,200,000 with the Savings Bank at the disposal of the creditor bank on 21 March 2002. On the same day they challenged the decision of the bank’s bailiff to sell their apartment at auction while they intended to pay the amount for which they were liable. They also asked for the auction to be suspended.

By a judgment of 9 April 2002 the Sfântu Gheorghe District Court dismissed the applicants’ challenge, on the ground that they had not paid the interest on the ROL 10,200,000 and the enforcement costs. The applicants appealed, maintaining that they could not pay the interest and the enforcement costs, as that amount had never been calculated or notified to them. Their appeal was dismissed by the Covasna County Court, which upheld the judgment without providing other reasons.

On 30 April 2002 the bank bailiff set the auction date for 21 May 2002.

Due to the lack of buyers for the apartment, the bailiff reduced the minimum price to ROL 116,250,000 (approximately EUR 4

650) and set another auction date for 25 June 2002.

The apartment was bought at the minimum price established by the bailiff, and the deed of adjudication was issued on 29 July 2002.

The bank bailiff issued the final order releasing the sale price

(procesul verbal de eliberare al prețului)

on

15 October 2002. The applicants alleged that they had challenged this enforcement act in court in accordance with the applicable law, but that the court had refused to register their complaint. It was sent back on 21 October 2002 with the indication that it should be lodged with the issuing body. They also maintained that although they had lodged their complaint with the creditor bank on 23 October 2002 it had never been examined.

The buyer of the applicants’ apartment asked for the eviction of the applicants. By an interlocutory judgment of 27 August 2003, her request was allowed by the Sfântu Gheorghe District Court. On 1 September 2003 the applicants were ordered to vacate the apartment.

The applicants contested in court all the enforcement measures taken against them, including their eviction from the apartment. They also asked for the revocation of the deed of adjudication and the examination of their

complaint against the order releasing the sale price under the deed of adjudication.

On 14 October 2003 the Sfântu Gheorghe District Court dismissed their complaint on the ground of

res judicata

. It held that the applicants’ complaint against the deed of adjudication of 29 July 2002 had already been examined by the court in its judgment of 9 April 2002 and therefore it could not be examined again.

The applicants appealed, claiming that the deed of adjudication was null and void, as they had paid their debt to the bank before their apartment was sold. They also stated that their complaint against the order releasing the sale price following the auction had never been examined. On 1 March 2005 the Covasna County Court dismissed their appeal on points of law, on the ground that all the execution measures against the applicants were lawful, without referring to all the matters cited by the applicants. It did not make any reference to the complaint against the final order releasing the sale price under the deed of adjudication.

B.

Relevant domestic law

According to Article 570 of the Romanian Code of Civil Procedure a complaint can be lodged against an order releasing a sale price or distributing a sum resulting from a forced execution, within three days of its drafting. The complaint has the effect of suspending the release of the sum and must be examined immediately, with the parties summoned.

COMPLAINTS

1.

Under Article 6 § 1 of the Convention, the applicants complain that they were denied access to court because their complaint against the order releasing the auction price was not examined by a court and that their last complaint against the enforcement measures taken against them after the sale of their apartment at auction was dismissed on the ground of

res judicata

. They also allege that the reasons provided by the domestic courts were unclear and insufficient.

2.

Relying on Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, they complain that the sale of their apartment at auction was unlawful, arbitrary and disproportionate. In particular, they complain that their apartment was sold at auction despite the fact that they intended to pay the debt and made a deposit with the Savings Bank to this end. They also allege that the amount they had to pay to the creditor bank was never indicated, either by the courts or the bank bailiff.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Did the applicants benefit from the right of access to court within the meaning of Article 6 § 1 of the Convention, in view of the fact that the applicants claim that their complaint against the final order releasing the sale price after the auction was not registered and was sent back, with no reason being given by the Sfântu Gheorghe District Court?

2.

Did the applicants have a fair hearing in the determination of their civil rights and obligations, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular, did the Sfântu Gheorghe District Court give sufficient and clear reasons for its decisions of 9 April 2002 and 14 October 2003, in accordance with the requirements of Article 6 of the Convention?

3.

Has there been an interference with the applicants’ peaceful enjoyment of possessions within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1 due to the fact that their apartment was sold at auction? If so, did that interference impose an excessive individual burden on the applicants?