CELIK v. TURKEY

SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 6670/10 Özgür ÇELİK împotriva Turciei depusă la 12 ianuarie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Özgür Çelik, este un cetățean turc născut în 1993 și locuiește la Istanbul. Solicitarea sa a fost depusă la 12 ianuarie 2010. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl İ. Akmeșe, un avocat practicant la Istanbul. Faptele cazului, astfel cum a fost depus de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 23 octombrie 2009, reclamantul a fost arestat în legătură cu un furt pe baza amprentelor sale găsite la locul crimei. După arestarea sa, un control de identitate a fost efectuat pe sediul Unității de Poliție Juvenil. În această etapă a anchetei, în ciuda cererii făcute de Unitatea de Poliție Juvenil, Asociația Barului Istanbul nu a atribuit un avocat reclamantului.

Cazul reclamantului a fost apoi îndreptat procurorului public; acesta din urmă, fără a pune la îndoială reclamantul, a solicitat detenția sa. În aceeași zi, Curtea Magistratelor Bakırköy a luat o declarație de la reclamant în absența unui avocat, deoarece cererea de numire a unui avocat pentru reclamant a fost respinsă de Asociația Barului Istanbul din cauza nepagației taxelor pentru serviciile juridice obligatorii. Curtea judecătorilor a hotărât să dețină reclamantul în așteptarea procesului pe baza naturii infracțiunii, a statului de probă și a suspiciunilor puternice pe care le-a comis reclamantul. La 30 octombrie 2009, procurorul public a depus o acuzație la Curtea de Juveni Bakırköy, acuzând reclamantul de furt, dăunător de proprietate și invadând intimitatea domiciliului.

La 5 noiembrie 2009, Curtea pentru Juvenile Bakırköy a hotărât să-l țină în detenție, având în vedere, printre altele, data detenției sale, modul în care a fost comisă infracțiunea, valoarea proprietății furate, necesitatea de a împiedica suspectul să fugă având în vedere condamnarea și inadecvația măsurilor alternative. Tribunalul juvenil a luat în considerare, de asemenea, faptul că apărarea suspectului nu a fost încă auzită. A hotărât, de asemenea, să se înscrie la Asociația Barului Istanbul pentru numirea unui avocat. La 6 noiembrie 2009, avocatul reclamantului a depus o obiecție la Curtea Bakırköy Juvenil Assize împotriva hotărârii de a continua detenția.

Reafirmând jurisprudența Curții în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție și al convențiilor internaționale privind acest subiect, el susține, în special, că ar trebui să se desfășoare o audiție, că observațiile procurorului public ar trebui comunicate părții inculpate și că ar trebui aplicate măsuri de control alternative. La 9 noiembrie 2009, Curtea Bakırköy Juvenil Assize a respins obiecția pe baza dosarului, în conformitate cu observațiile procurorului public. La ședința din 3 decembrie 2009, Curtea de Juvenială Bakırköy a condamnat reclamantul tuturor acuzațiilor și l-a condamnat la 14 luni și douăzeci de zile de închisoare, a comutat la o amendă de 8.800 lire turce. De asemenea, Curtea a ordonat eliberarea reclamantului ținând seama de perioada pentru care a petrecut deja în detenție.

La data introducerii cererii, un recurs era încă în așteptare în fața Curții de Casație. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție că detenția sa timp de patruzeci și două de zile constituie o încălcare a dreptului său la proces într-un timp rezonabil. În ceea ce privește această plângere, reclamantul constată, în special, că detenția preliminară a minorilor ar trebui utilizată doar ca o măsură de ultima instanță. În plus, susține că instanța internă și-a respins obiecția împotriva detenției sale pe baza raționării repetate și simplificate. În baza articolului 5 § 4, reclamantul pune la îndoială eficacitatea remediului prevăzut în legislația internă pentru a contesta legalitatea detenției anterioare.

Referindu-se la principiul egalității de arme, reclamantul subliniază că, după opoziția sa față de detenția sa anterioară, Curtea Bakırköy Juvenil Assize a hotărât pe baza dosarului, fără a desfășura o audiere și fără a comunica observațiile procurorului public părții acuzate. El susține, de asemenea, că în decizia de a continua detenția reclamantului, instanța internă nu a furnizat nici un raționament specific circumstanțele cazului. Reclamantul se plânge de încălcarea articolului 5 § 5 din Convenție, coroborat cu art. 5 § 3 și § 4. Durata detenției anterioare a reclamantului a fost încălcată de cerința de „tempă rezonabilă” a articolului 5 § 3 din Convenție? A fost procedura prin care reclamantul a încercat să pună la încercare licența detenției anterioare în conformitate cu art. 5 § 4 din Convenția?

Are reclamantul un drept eficace și executiv de compensare pentru detenția sa ilegală în contravenție cu art. 5 § 3 și 4, conform articolului 5 § 5 din Convenție?

SECOND SECTION

Application no. 6670/10 Özgür ÇELİK against Turkey lodged on 12 January 2010

STATEMENT OF FACTS

THE FACTS The applicant, Mr Özgür Çelik, is a Turkish national who was born in 1993 and lives in Istanbul. His application was lodged on 12 January 2010. He was represented before the Court by Mr İ. Akmeșe, a lawyer practising in Istanbul. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On 23 October 2009 the applicant was arrested in connection with a theft based on his fingerprints found at the crime scene. Following his arrest, an identity check was conducted on the premises of the Juvenile Police Unit. At this stage of the investigation, despite the request made by the Juvenile Police Unit, the Istanbul Bar Association did not assign a lawyer to the applicant.

The applicant’s case was then referred to the public prosecutor. The latter, without questioning the applicant, requested his detention. On the same day, the Bakırköy Magistrates’ Court took a statement from the applicant in the absence of a lawyer since its request for the appointment of a lawyer for the applicant had been rejected by the İstanbul Bar Association on account of the non-payment of due fees for compulsory legal services. The Magistrates’ Court decided to detain the applicant pending trial on the basis of the nature of the offence, the state of evidence and the strong suspicion that the applicant had committed the offence. On 30 October 2009 the public prosecutor filed an indictment with the Bakırköy Juvenile Court, accusing the applicant of theft, damaging property and invading the privacy of home.

On 5 November 2009 the Bakırköy Juvenile Court decided to keep him in detention, considering, among other things, the date of his detention, the way in which the offence had been committed, the value of the property stolen, the necessity to prevent the suspect from fleeing in view of the sentence faced and the inadequacy of alternative measures. The Juvenile Court also took into account that the suspect’s defence had not yet been heard. It further decided to apply to the Istanbul Bar Association for the appointment of a lawyer. On 6 November 2009 the applicant’s lawyer filed an objection with the Bakırköy Juvenile Assize Court against the decision to continue the detention.

Reiterating the Court’s case-law under Article 5 § 3 of the Convention and the international conventions on the subject, he claimed in particular that a hearing should be held, that the observations of the public prosecutor should be communicated to the defendant party and that alternative control measures should be applied. On 9 November 2009 the Bakırköy Juvenile Assize Court dismissed the objection on the basis of the case file in accordance with the observations of the public prosecutor. At the hearing held on 3 December 2009 the Bakırköy Juvenile Court convicted the applicant of all charges and sentenced him to fourteen months and twenty days’ imprisonment, commuted to a fine of 8,800 Turkish liras.

The Court also ordered the applicant’s release taking into account the period for which he had already spent in detention. At the date of introduction of the application an appeal was still pending before the Court of Cassation. COMPLAINTS The applicant complains under Article 5 § 3 of the Convention that his detention for forty-two days constituted a violation of his right to trial within a reasonable time. In respect of this complaint, the applicant notes in particular that the pre-trial detention of minors should be used only as a measure of last resort. In addition, he submits that the domestic courts dismissed his objection against his detention on the basis of repetitive and simplified reasoning.

Relying on Article 5 § 4, the applicant calls into question the effectiveness of the remedy provided in domestic law to challenge the lawfulness of his pre-trial detention. Referring to the principle of equality of arms the applicant points out that upon his objection to his pre-trial detention, the Bakırköy Juvenile Assize Court decided on the basis of the case file, without holding a hearing and without communicating the observations of the public prosecutor to the defendant party. He also alleges that in the decision to continue the applicant’s detention, the domestic courts did not provide any reasoning specific to the circumstances of the case. The applicant complains of a violation of Article 5 § 5 of the Convention in conjunction with Article 5 § 3 and 5 § 4.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Was the length of the applicant’s pre-trial detention in breach of the “reasonable time” requirement of Article 5 § 3 of the Convention? 2. Was the procedure by which the applicant sought to challenge the lawfulness of his pre-trial detention in conformity with Article 5 § 4 of the Convention? 3. Did the applicant have an effective and enforceable right to compensation for his unlawful detention in contravention of Article 5 § 3 and 4, as required by Article 5 § 5 of the Convention?