CtEDO 20.02.2012 Auto

CELIK v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
20.02.2012
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CELIK v. TURKEY (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 6670/10 Özgür ÇELİK împotriva Turciei depusă la 12 ianuarie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Özgür Çelik, este un cetățean turc născut în 1993 și locuiește la Istanbul. Solicitarea sa a fost depusă la 12 ianuarie 2010. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl İ. Akmeșe, un avocat practicant la Istanbul. Faptele cazului, astfel cum a fost depus de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 23 octombrie 2009, reclamantul a fost arestat în legătură cu un furt pe baza amprentelor sale găsite la locul crimei. După arestarea sa, un control de identitate a fost efectuat pe sediul Unității de Poliție Juvenil. În această etapă a anchetei, în ciuda cererii făcute de Unitatea de Poliție Juvenil, Asociația Barului Istanbul nu a atribuit un avocat reclamantului. Cazul reclamantului a fost apoi îndreptat procurorului public; acesta din urmă, fără a pune la îndoială reclamantul, a solicitat detenția sa. În aceeași zi, Curtea Magistratelor Bakırköy a luat o declarație de la reclamant în absența unui avocat, deoarece cererea de numire a unui avocat pentru reclamant a fost respinsă de Asociația Barului Istanbul din cauza nepagației taxelor pentru serviciile juridice obligatorii. Curtea judecătorilor a hotărât să dețină reclamantul în așteptarea procesului pe baza naturii infracțiunii, a statului de probă și a suspiciunilor puternice pe care le-a comis reclamantul. La 30 octombrie 2009, procurorul public a depus o acuzație la Curtea de Juveni Bakırköy, acuzând reclamantul de furt, dăunător de proprietate și invadând intimitatea domiciliului. La 5 noiembrie 2009, Curtea pentru Juvenile Bakırköy a hotărât să-l țină în detenție, având în vedere, printre altele, data detenției sale, modul în care a fost comisă infracțiunea, valoarea proprietății furate, necesitatea de a împiedica suspectul să fugă având în vedere condamnarea și inadecvația măsurilor alternative. Tribunalul juvenil a luat în considerare, de asemenea, faptul că apărarea suspectului nu a fost încă auzită. A hotărât, de asemenea, să se înscrie la Asociația Barului Istanbul pentru numirea unui avocat. La 6 noiembrie 2009, avocatul reclamantului a depus o obiecție la Curtea Bakırköy Juvenil Assize împotriva hotărârii de a continua detenția. Reafirmând jurisprudența Curții în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție și al convențiilor internaționale privind acest subiect, el susține, în special, că ar trebui să se desfășoare o audiție, că observațiile procurorului public ar trebui comunicate părții inculpate și că ar trebui aplicate măsuri de control alternative. La 9 noiembrie 2009, Curtea Bakırköy Juvenil Assize a respins obiecția pe baza dosarului, în conformitate cu observațiile procurorului public. La ședința din 3 decembrie 2009, Curtea de Juvenială Bakırköy a condamnat reclamantul tuturor acuzațiilor și l-a condamnat la 14 luni și douăzeci de zile de închisoare, a comutat la o amendă de 8.800 lire turce. De asemenea, Curtea a ordonat eliberarea reclamantului ținând seama de perioada pentru care a petrecut deja în detenție. La data introducerii cererii, un recurs era încă în așteptare în fața Curții de Casație. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție că detenția sa timp de patruzeci și două de zile constituie o încălcare a dreptului său la proces într-un timp rezonabil. În ceea ce privește această plângere, reclamantul constată, în special, că detenția preliminară a minorilor ar trebui utilizată doar ca o măsură de ultima instanță. În plus, susține că instanța internă și-a respins obiecția împotriva detenției sale pe baza raționării repetate și simplificate. În baza articolului 5 § 4, reclamantul pune la îndoială eficacitatea remediului prevăzut în legislația internă pentru a contesta legalitatea detenției anterioare. Referindu-se la principiul egalității de arme, reclamantul subliniază că, după opoziția sa față de detenția sa anterioară, Curtea Bakırköy Juvenil Assize a hotărât pe baza dosarului, fără a desfășura o audiere și fără a comunica observațiile procurorului public părții acuzate. El susține, de asemenea, că în decizia de a continua detenția reclamantului, instanța internă nu a furnizat nici un raționament specific circumstanțele cazului. Reclamantul se plânge de încălcarea articolului 5 § 5 din Convenție, coroborat cu art. 5 § 3 și § 4. Durata detenției anterioare a reclamantului a fost încălcată de cerința de „tempă rezonabilă” a articolului 5 § 3 din Convenție? A fost procedura prin care reclamantul a încercat să pună la încercare licența detenției anterioare în conformitate cu art. 5 § 4 din Convenția? Are reclamantul un drept eficace și executiv de compensare pentru detenția sa ilegală în contravenție cu art. 5 § 3 și 4, conform articolului 5 § 5 din Convenție?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă