Secțiunea a treia Cerere nr. 38285/09 Raquel GARCIA MATEOS împotriva Spaniei introdusă la 24 iunie 2009 EXPOSAT DE FAPTĂ CURENTA, dl Raquel García Mateos, este o resortisantă spaniolă, născută în 1965 și rezidentă în Perales Del Río (Madrid). Ea a fost reprezentată în fața Curții de către domnul B. García Rodríguez, avocat în Madrid. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează: recurenta era salariată într-o hipermarketă din Madrid; ea lucra cu normă întreagă și în conformitate cu un regim de lucru prin rotație de dimineți și după-amiază, de luni până sâmbătă. La 26 februarie 2003, recurenta a solicitat angajatorului să își reducă ziua de muncă (și, prin urmare, salariul) din cauza custodiei legale a fiului său minor cu vârsta sub șase ani, prin aplicarea articolului 37 alineatul (5) din Statutul lucrătorilor. Printr-o scrisoare din 21 martie 2003, angajatorul a informat-o pe reclamantă cu privire la refuzul său de a-i acorda orarele solicitate, propunând o rulare a dimineților și a după-amiezelor de luni până sâmbătă. La 20 mai 2003, recurenta a inițiat în fața instanței muncii o procedură specială de concreție orară de reducere a zilei de muncă din cauza custodiei fiului său minor cu vârsta sub șase ani, prevăzută la art. 138a din Codul de procedură în fața instanțelor muncii. Prin hotărârea din 25 septembrie 2003, judecătorul muncii nr. 1 din Madrid a demisionat reclamanta, considerând că ziua de lucru redusă trebuia să fie inclusă în limitele zilei de lucru ordinare, în timp ce recurenta solicita excluderea cu câteva zile lucrătoare (de joi până sâmbătă) și eliminarea completă a rularei dimineților, ceea ce însemna nu o reducere a zilei de muncă, ci o modificare a acesteia. La 6 noiembrie 2003, recurenta sesizează Tribunalul Constituțional cu privire la o acțiune a Tribunalului Constituțional în temeiul dreptului la un proces echitabil și al principiului nediscriminării pe motive de sex. Prin hotărârea din 15 ianuarie 2007, instanța i-a acordat reclamantei dreptul de a considera că principiul "nu" discriminarea pe motive de sex a fost încălcată în ceea ce o privește. El se referea la jurisprudența constantă a Tribunalului de Justiție potrivit căreia: dreptul comunitar privind aplicarea unei măsuri naționale care, deși în mod neutru, aduce atingere unui procent mult mai mare de femei decât de oameni, cu excepția cazului în care măsura în cauză este justificată de factori obiectivi diferiți de discriminarea pe motive de sex în caz de discriminare indirectă, nu este necesar să se justifice existența unui tratament mai favorabil acordat exclusiv bărbaților; este suficient să existe o dispoziție legală, a cărei interpretare sau aplicare sunt cauzate de consecințe nefavorabile pentru un grup compus din persoane de sex feminin Tribunalul Constituțional încheie încălcarea principiului nediscriminării pe motive de sex din cauza faptului că: refuzul organismului judiciar de a recunoaște [recurentei] reducerea concretă solicitată a zilei sale de muncă, fără a examina în ce măsură această reducere era necesară pentru respectarea scopurilor constituționale pentru care [opțiunea de reducere a zilei de muncă] a fost instituită sau care ar fi dificultățile de organizare pentru angajator în cazul recunoașterii acestei reduceri, constituie astfel un obstacol nejustificat pentru continuitatea [recurentei] în ceea ce privește locul de muncă și compatibilitatea dintre viața sa profesională și viața de familie și, prin urmare, o discriminare pe motive de sex Prin urmare, Înalta Instană octoya la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 28 noiembrie 2007, recurenta sesizează Tribunalul Constituțional cu privire la o nouă acțiune a Tribunalului Constituțional, pe care acesta din urmă a examinat-o ca procedură de executare a hotărârii sale din 15 ianuarie 2007. Octombrie 2008, recurenta a informat Tribunalul Constituțional că fiul său a atins între timp vârsta de șase ani, astfel încât, având în vedere durata procedurii judiciare, nu mai putea beneficia de dreptul la reducerea zilei de muncă din cauza custodiei legale a copilului său pe care a solicitat-o. Tribunalul Constituțional nu putea, prin urmare, să fie executat în termenii săi, reclamanta a solicitat, în mod alternativ, în temeiul articolului 18 alineatul (2) din Legea organică privind sistemul judiciar, o despăgubire de 40 986 EUR. Printr-o decizie motivată din 12 ianuarie 2009, Tribunalul Constituțional a considerat hotărârea sa din 15 ianuarie 2007 executată incorect, declarând nul hotărârea din 6 septembrie 2007 a judecătorului muncii n 1 Madrid. Cu toate acestea, s-a considerat că a fost necesar să nu se reacționeze procedura, în măsura în care o nouă hotărâre a judecătorului muncii nu ar avea mai mult de obiect, având în vedere vârsta copilului reclamantei, și a considerat că stabilirea unei despăgubiri alternative nu era posibilă prin aplicarea articolului 92 din Legea organică a Tribunalului Constituțional. O opinie dizidentă a fost atașată la hotărâre. Judecătorul dizident a considerat, printre altele, că Tribunalul Constituțional ar fi trebuit să stabilească o despăgubire recurentei, în special în cazuri, cum ar fi cel din speță, în care dreptul la despăgubiri este singurul mijloc de a proteja dreptul fundamental și de a reintegra pe deplin reclamantul în dreptul său intern relevant. La art. 18 din Legea organică nr. 6/1985 din 1 iulie 1985 privind puterea judiciară dispune, în părțile sale relevante, după cum urmează: (...) Dacă executarea se dovedește imposibilă, judecătorul sau instanța adoptă măsurile necesare care asigură eficiența executării și stabilește, în toate cazurile, o cale de atac relevantă corespunzătoare părții [judecată sau hotărâre] care nu a putut fi executată pe deplin. (...) Dispozițiile relevante ale Legii organice privind Curtea Constituțională sunt formulate după cum urmează art. 41 (...) În lamaia amgaro constituțională, pot fi considerate doar pretenții care urmăresc restabilirea sau menținerea drepturilor sau libertăților pentru care a fost formulată acțiunea. conține una sau mai multe dintre următoarele hotărâri: declarația de nulitate a hotărârii, a actului sau a rezoluției care a împiedicat exercitarea deplină a drepturilor sau libertăților protejate, stabilind, dacă este cazul, domeniul de aplicare al acesteia. recunoașterea dreptului sau a libertății publice, în conformitate cu conținutul său declarat în mod constituțional. recuperarea pentru reclamant [d ], de integritatea dreptului său sau de libertatea sa și, dacă este cazul, de adoptarea măsurilor specifice menținerii sale (...).art. 92 Tribunalul poate stabili, în hotărârea sa sau în hotărârea sa sau în actele ulterioare, care trebuie să execute și, dacă este cazul, să se pronunțe asupra efectelor executării. De asemenea, el va putea declara nul orice hotărâre care ar contraveni celor pronunțate în exercitarea jurisdicției sale, în momentul executării acestora din urmă, după audierea procurorului public și a organismului care l-ar fi pronunțat. Statutul lucrătorilor dispune, în dispozițiile sale relevante, după cum urmează: art. 37 (Redacția conform legii 39/99 din 5 noiembrie 1999 pentru promovarea concilierii vieții de familie cu cea profesională) (...) Cel care, din motive de custodie legală, are sub responsabilitatea sa directă un minor de șase ani (...) are dreptul la o reducere a zilei sale de muncă cu o reducere proporțională a salariului între cel puțin o treime și cel mult jumătate din durata zilei de muncă. (...) Reducerea zilei de lucru prevăzută în această dispoziție constituie un drept individual al lucrătorilor, atât bărbați, cât și femei. (...) Concreția orară și stabilirea perioadei de (...) reducere a zilei de lucru prevăzută la lit. (...) 5 din această dispoziție, corespunde lucrătorului, în ziua sa obișnuită. (...) GRIEFS Invocând articolele 6 alineatul (1) și 13 din convenție, recurenta se plânge de o încălcare a drepturilor sale la un proces echitabil într-un termen rezonabil și la o cale de atac eficientă în măsura în care Tribunalul Constituțional nu a remediat încălcarea principiului nediscriminării pe motive de sex pe care el însuși îl constatase Invocând art. 14 din Convenție, recurenta se plânge că principiul nediscriminării pe motive de sex a fost încălcat în ceea ce privește aspectele sale cu privire la părți litigiul privind drepturile și obligațiile cu caracter civil ale recurentei a fost audiat în mod echitabil de către o instanță stabilită prin lege, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție ( Hornsby c. Grecia, 19) ? martie 1997, § 40, Culegerea hotărârilor și a deciziilor 1997 II).L A fost recurenta victimă a discriminării pe motive de sex contrar articolului 14 din Convenție, coroborat cu articolele 6 alineatul (1) și 13 din Convenție
Requête n
o
38285/09
Raquel GARCIA MATEOS
contre l’Espagne
introduite le 24 juin 2009
La requérante, M
me
Raquel García Mateos, est une ressortissante espagnole, née en 1965 et résidant à Perales Del Río (Madrid). Elle a été représentée devant la Cour par M
e
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.
La requérante était salariée dans un hypermarché à Madrid. Elle travaillait à plein temps et selon un régime de travail par roulement des matinées et des après-midi, du lundi au samedi.
Le 26 février 2003, la requérante demanda à son employeur la réduction de sa journée de travail (et par conséquent de son salaire) en raison de la garde légale de son fils mineur de moins de six ans, par application de l’article 37 § 5 du Statut des travailleurs. Elle demanda à travailler à mi
‑
temps les après-midis de 16 heures à 21 heures 15, du lundi au mercredi.
Par une lettre du 21 mars 2003, l’employeur informa la requérante de son refus de lui accorder les horaires sollicités, proposant un roulement des matinées et des après-midi du lundi au samedi.
L’acte préalable de conciliation avec son employeur intenté par la requérante auprès du Service de médiation, conciliation et arbitrage de la communauté de Madrid s’avéra infructueux.
Le 20 mai 2003 la requérante engagea devant la juridiction du travail une procédure spéciale de concrétion horaire de réduction de journée de travail en raison de la garde de son fils mineur de moins de six ans prévue par l’article 138 bis alors en vigueur du code de procédure devant les juridictions du travail. Par un jugement du 25 septembre 2003, le juge du travail n
o
1 de Madrid débouta la requérante, estimant que la journée de travail réduite devait être comprise dans les limites de la journée de travail ordinaire, alors que la requérante sollicitait l’exclusion de plusieurs jours ouvrables (du jeudi au samedi) et la suppression complète du roulement des matinées, ce qui impliquait non une réduction de la journée de travail mais une modification de cette dernière.
Le 6 novembre 2003, la requérante saisit le Tribunal constitutionnel d’un recours d’
amparo
sur le fondement du droit à un procès équitable et du principe de non-discrimination fondée sur le sexe. Par un arrêt du 15 janvier 2007, le tribunal fit droit à la requérante en estimant que le principe de non
‑
discrimination fondée sur le sexe avait été violé à son égard. Il se référait à la jurisprudence constante du Tribunal de Justice selon laquelle «
le droit communautaire s’oppose à l’application d’une mesure nationale qui, bien que formulée de manière neutre, porte préjudice à un pourcentage bien plus élevé de femmes que d’hommes, à moins que la mesure litigieuse soit justifiée par des facteurs objectifs différents de la discrimination fondée sur le sexe
» et observait «
qu’en cas de discrimination indirecte, il n’est pas nécessaire de justifier l’existence d’un traitement plus favorable exclusivement attribué aux hommes
; il suffit qu’il existe une disposition légale dont l’interprétation ou l’application qui en sont faites provoquent des conséquences défavorables pour un groupe composé majoritairement d’employées féminines
». Le Tribunal constitutionnel conclut à la violation du principe de non-discrimination fondée sur le sexe du fait que «
le refus de l’organe judiciaire de reconnaitre [à la requérante] la réduction concrète demandée de sa journée de travail, sans examiner dans quelle mesure ladite réduction était nécessaire pour le respect des fins constitutionnelles pour lesquelles [la possibilité de réduction de la journée de travail] a été instaurée ni quelles seraient les difficultés d’organisation pour l’employeur en cas de reconnaissance de ladite réduction, constitue ainsi un obstacle non justifié pour la permanence [de la requérante] dans son emploi et pour la compatibilité entre sa vie professionnelle et sa vie familiale et, dès lors, une discrimination fondée sur le sexe
». Dès lors, la haute juridiction octroya l’
amparo
à la requérante et annula le jugement du 25 septembre 2003 rendu par le juge du travail n
o
1 de Madrid, lui ordonnant de rétroagir la procédure au moment opportun afin de rendre un nouveau jugement respectueux du droit fondamental en cause
Par un nouveau jugement en date du 6 septembre 2007, le juge du travail n
o
1 débouta la requérante.
La 28 novembre 2007, la requérante saisit alors le Tribunal constitutionnel d’un nouveau recours d’
amparo
que ce dernier examina en tant que procédure d’exécution de son arrêt rendu le 15 janvier 2007. Le 29
octobre 2008, la requérante informa le Tribunal constitutionnel que son fils avait entre-temps atteint l’âge de six ans de sorte qu’en raison de la durée de la procédure judiciaire, elle ne pouvait plus bénéficier du droit à la réduction de la journée de travail en raison de la garde légale de son enfant qu’elle avait réclamé. L’arrêt du Tribunal constitutionnel ne pouvant donc pas être exécuté dans ses propres termes, la requérante réclama alors alternativement, en application de l’article 18 § 2 de la Loi organique portant sur le pouvoir judiciaire, une indemnisation de 40
986 euros.
Par une décision motivée du 12 janvier 2009, le Tribunal constitutionnel considéra son arrêt du 15 janvier 2007 incorrectement exécuté, déclarant nul le jugement du 6 septembre 2007 du juge du travail n
o
1 de Madrid. Il estima néanmoins qu’il n’était pas nécessaire de rétroagir la procédure dans la mesure où un nouveau jugement du juge du travail n’aurait plus d’objet, vu l’âge de l’enfant de la requérante, et considéra que la fixation d’une indemnisation alternative n’était pas possible par application de l’article 92 de la Loi organique du Tribunal constitutionnel.
Une opinion dissidente fut jointe à l’arrêt. Le magistrat dissident estimait, entre autres, que le Tribunal constitutionnel aurait dû fixer une indemnisation à la requérante en particulier dans des cas, comme celui de l’espèce, où l’indemnisation est le seul moyen de protéger le droit fondamental et de réintégrer le requérant dans l’intégralité de ses droits.
B.
Le droit interne pertinent
L’article 18 de la Loi organique 6/1985, du 1
er
juillet 1985, portant sur le Pouvoir judiciaire, dispose, dans ses parties pertinentes, comme suit :
«
(...)
2.
Les jugements et arrêts doivent être exécutés dans leurs propres termes. Si l’exécution se révèle impossible, le juge ou le tribunal adopte les mesures nécessaires qui assurent la l’effectivité de l’exécution, et fixe dans tous les cas l’indemnisation pertinente correspondant à la partie [du jugement ou de l’arrêt] qui n’a pas pu être pleinement exécutée. (...)
»
Les dispositions pertinentes de la Loi organique portant sur le Tribunal constitutionnel sont libellées comme suit
:
Article 41
«
(...)
3.
Dans l’
amparo
constitutionnel, seules peuvent être considérées des prétentions qui visent à rétablir ou à préserver les droits ou les libertés pour lesquels le recours a été formulé.
»
Article 55
«
1.
L’arrêt octroyant l’
amparo
contient l’un ou quelques-uns des prononcés suivants:
a)
la déclaration de nullité de la décision, acte ou résolution ayant empêché le plein exercice des droits ou libertés protégés, en déterminant, le cas échéant, l’étendue de ses effets.
b)
la reconnaissance du droit ou de la liberté publique, conformément à son contenu déclaré constitutionnellement.
c)
le rétablissement pour le demandeur [d’
amparo
], de l’intégrité de son droit ou sa liberté et adoption, le cas échéant, des mesures propres à son maintien (...).
»
Article 92
«
Le Tribunal pourra établir, dans son arrêt ou dans sa décision ou dans des actes postérieurs, qui doit l’exécuter et, le cas échéant, statuer sur les incidences de l’exécution.
Il pourra également déclarer nulle toute décision qui contreviendrait celles rendues dans l’exercice de sa juridiction, lors de l’exécution de ces dernières, après audience du ministère public et de l’organe qui l’aurait rendue.
»
Le Statut des travailleurs dispose, dans ses dispositions pertinentes, comme suit
:
Article 37 (rédaction selon loi 39/1999 du 5 novembre 1999 pour la promotion de la conciliation de la vie familiale et la vie professionnelle)
«
(...)
5.
Celui qui, pour des raisons de garde légale a sous sa responsabilité directe un mineur de six ans (...) a droit à une réduction de sa journée de travail avec réduction proportionnelle du salaire entre, au minimum, un tiers, et au maximum, la moitié de la durée de la journée de travail.
(...)
La réduction de la journée de travail prévue dans cette disposition constitue un droit individuel des travailleurs, tant hommes que femmes. (...)
6.
La concrétion horaire et la détermination de la période de (...) réduction de la journée de travail prévue par l’alinéa (...) 5 de cette disposition, correspond au travailleur, dans sa journée ordinaire. (...)
»
Invoquant les articles 6 § 1 et 13 de la Convention, la requérante se plaint d’une atteinte à ses droits à un procès équitable dans un délai raisonnable et à un recours effectif dans la mesure où le Tribunal constitutionnel n’a pas procédé à la réparation de la violation du principe de non-discrimination fondée sur le sexe qu’il avait lui-même constatée
Invoquant l’article 14 de la Convention, la requérante se plaint que le principe de non-discrimination fondée sur le sexe a été violé à son égard
1.
La contestation sur les droits et obligations de caractère civil de la requérante a-t-elle été entendue équitablement, par un tribunal établi par la loi, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention
? (
Hornsby c. Grèce
, 19
mars 1997, § 40, Recueil des arrêts et décisions 1997 II).
2.
L’absence de toute réparation pour la violation subie par la requérante et constatée par le Tribunal constitutionnel porte-t-elle atteinte au droit à un recours interne effectif garanti par l’article 13 de la Convention
?
3.
La requérante a-t-elle été victime d’une discrimination fondée sur le sexe contraire à l’article 14 de la Convention combiné avec les articles 6 § 1 et 13 de la Convention
?