CtEDO 21.02.2012 Auto

BOURSON c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
21.02.2012
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BOURSON c. FRANCE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 5 Cererea nr. 44794/10 Mauritte și Serge BUURSON împotriva Franței, introdusă la 29 iulie 2010 EXPOSAT DEFĂRȚII ÎN FAVOAREA recurentelor, Mauriette Burson și dl Serge Burson, sunt resortisanți francezi, născuți în 1938 și 1933 și rezidenți la Perros Guirec. Circumstanțele speței Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții sunt mama și tatăl vitreg al lui William H., decedat la 16 octombrie 2005, ca urmare a rănilor care i-au fost aduse la domiciliul său în Foix de către agresorul său, D.L. Prelevare de organe și cereri de restituire la 19 octombrie 2005, o autopsie a corpului lui William H. s-a efectuat, la cererea procurorului districtual al Republicii Curții de Mare Instanță din Foix, de către dr. C. În cursul acestei autopsii, s-au efectuat prelevări de probe, în legătură cu laringele, inima, plămânii, pancreasul, ficatul, un fragment de rinichi, un fragment de stern, creierul și dura mamă. Aceste probe au făcut obiectul unei expertize anatomo-patologice realizate de profesorul F. de la centrul spitalicesc universitar din Reims în iunie 2006. La 20 octombrie 2005, judecătorul a autorizat înhumarea corpului lui William H., cu excepția incinerației. Prin mai multe scrisori din 4 februarie, 2 mai și 23 august 2006 adresate procurorului republicii și instanței judecătorești de la Tribunalul de Mare Instanță din Foix, reclamanții au solicitat ca organele prelevate din corpul fiului și al ginerelor lor să le fie restituite și ca interdicția de incinerare să fie ridicată pentru a efectua funeraliile definitive și incinerarea corpului. La 10 octombrie 2006, reclamanții au prezentat o primă cerere de restituire, în temeiul articolului 99 din Codul de procedură penală, a organelor colectate și plasate sub sigilare de la instanța judecătorească de judecată din Foix. La 24 octombrie 2006, judecătorul judecător a emis un ordin de refuz al restituirii la motivele pe care le-a considerat necesare păstrarea sigiliului care conținea organele lui William H. până la sfârșitul procesului de îndosariere. ; că această măsură permite păstrarea drepturilor părților în materie, în special de contracompetență și că această precauție se justifica cu atât mai mult cu cât este vorba despre sigilări biologice. Prin Hotărârea din 14 iunie 2007, instanța de asediu din Ariegea a condamnat D.L., agresorul lui William H., la 20 de ani de reținere criminală. Prin scrisorile din 24 august, 18 septembrie, 6 octombrie, 3 și 18 decembrie 2007, reclamanții, în special prin intermediul avocatului lor, au solicitat procurorului Republicii Tribunalul de Mare Instanță din Foix, apoi procurorului general lângă curtea de apel din Toulouse, restituirea organelor colectate din corpul fiului și al ginerelor lor. Ei au interpelat, de asemenea, paza sigiliului, mediatorul Republicii (a se vedea mai jos), președintele Tribunalului de Instanță al Înaltului Garonne și președintele Republicii Franceze. Printr-o hotărâre din 11 aprilie 2008, Curtea a Înaltului Comisar Garonne l-a condamnat pe D.L. la 18 ani de detenție penală pentru uciderea lui William H. În absența recursului în casație, această condamnare a devenit definitivă. Printr-o scrisoare din 17 aprilie 2008, reclamanții au solicitat procurorului general lângă curtea de apel a lui Toulouse restituirea, în cel mai scurt timp, a organelor luate la autopsie și plasate sub sigilare. La 13 mai 2008, procurorul general le-a răspuns că trupul lui William le-a fost restituit la 24 octombrie 2005 și că taxele efectuate în scopul analizării în cadrul unei proceduri judiciare nu erau susceptibile de restituire în sensul articolului 99 din Codul de procedură penală. La 3 iunie 2008, incinerarea lui William H. a fost autorizată de procurorul general. La 2 iunie 2008, reclamanții au introdus din nou o cerere de restituire a organelor prelevate, procurorul general nu i s-a permis să facă acest lucru pentru motivul indicat în răspunsul său din 13 mai 2008. Printr-o scrisoare din 13 iunie 2008, profesorul F., care a realizat experiența anatomo-patologică, i-a informat pe solicitanți că organele fiului și fiului său vitreg fuseseră distruse prin incinerare printr-o procedură desfășurată în august 2007. Prin scrisorile din 30 iunie 2008 și 16 iulie 2008, reclamanții au solicitat procurorului general restituirea efectelor personale și a telefonului mobil al fiului și fiului lor vitreg aflate sub sigilare. Ei au întrebat, de asemenea, ce s-a întâmplat cu organele fiului și ale fiului lor vitreg. Printr-o cerere din 22 septembrie 2008, bazată pe art. 41-4 din Codul de procedură penală, reclamanții au solicitat restituirea prelevărilor biologice plasate sub sigilare în cadrul procedurii de încuviințare. Printr-o decizie din 7 octombrie 2008, procurorul general a dispus restituirea efectelor personale și a laptopului lui William H. către reclamanți, dar a declarat că nu are loc restituirea sigiliilor ecologice, întrucât acestea nu pot fi restituite prin natura lor, în sensul articolului 99 din Codul de procedură penală. Printr-o scrisoare din data de 3 noiembrie 2008, adresată procurorului general lângă apelul judecătoresc al lui Toulouse, profesorul F. În cazul în care nu se poate demonstra că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 2 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. El a insistat asupra toxicității prelevărilor condiționate în formol și asupra procedurii speciale care impunea conservarea și eliminarea lor de către laboratoare și spitale. Prin Hotărârea din 28 aprilie 2009, instanța de apel a lui Toulouse a confirmat această decizie a procurorului general. Aceasta a identificat particularitatea cererii reclamanților de restituire a prelevării de probe umane care nu pot fi considerate obiecte obișnuite. În lipsa unei norme de drept specifice în acest sens, instanța de apel a reamintit jurisprudența Curții de Casație potrivit căreia debitele efectuate în cadrul unei proceduri judiciare asupra unei persoane vii sau decedate nu sunt obiecte susceptibile de restituire în sensul art. 99 din Codul de procedură penală. Luând cunoștință de explicațiile profesorului F. având în vedere riscul sanitar generat de prelucrarea și conservarea prelevării de probe, instanța de apel concluzionează că, deși durerea familiei lui William H. este incontestabilă și preocuparea lor de a da corpul fiului lor, în întregime, este legitimă, nu a fost posibil, în starea actuală a legii, să se împace atât nevoia de a căuta adevărul, cât și dorința finală a acestei familii rănite Reclamanții s-au ocupat de casare. În memoria lor amplificatoare, ei au susținut în special că, prin refuzul restituirii la familia lui William H. organe prelevate de la cadavru, fără a avea nici o certitudine că ea însăși își asumă responsabilitatea pentru această restituire, nici nu justifică un echilibru corect între interesul societății și cel al vieții private și de familie și fără ca acest refuz să pară proporțional cu necesitățile procedurii penale sau cu imperativele sanitare speciale, în măsura în care părinții victimei au solicitat și au fost autorizați să incinereze fiul lor, instanța de apel a încălcat art. 8 din Convenție. Printr-o hotărâre din 3 februarie 2010, Curtea de Casație a respins recursul pe motiv că: prelevările efectuate asupra corpului uman în scopul cercetării medico-legale pentru necesitatea unei anchete sau a unei informări, care nu pot face obiectul unui drept patrimonial în temeiul articolului 16-1 din Codul civil, nu constituie obiecte susceptibile de restituire în sensul articolului 41-4 din Codul de procedură penală care să facă obiectul unui drept patrimonial, cu constituirea unei părți civile La 8 iulie 2009, reclamanții au depus o plângere la procurorul republicii al șefului de deturnare a obiectelor aflate sub sigilare, care a încălcat dispozițiile articolului 434-22 din Codul Penal. Plângerea a fost clasată fără întârziere la 19 noiembrie 2009, procurorul care a considerat că nu a fost posibilă nicio urmărire penală, deoarece: dacă este incontestabil că anumite familii se confruntă cu numeroase dificultăți în timpul autopsiei ordonate în cadrul unor anchete penale, se stabilește totuși că taxele pe corpul defunctului în scopul de a analiza nu sunt, în conformitate cu hotărârea camerei criminale a Curții de Casație din 3 aprilie 2002 (...) obiecte susceptibile de restituire, în sensul art. 99 din Codul de procedură penală Această decizie de clasificare fără întârziere a fost confirmată de procurorul general în apropierea tribunalului de apel din Paris printr-o decizie din 2 iunie 2010. La 8 noiembrie 2010, reclamanții au depus o plângere cu constituirea unei părți civile. La 15 iunie 2011, judecătorul l-a judecat în scris pe acesta cu privire la o ordonanță de refuz în scris. Propunere de reformă de către mediatorul Republicii (Apărătorul drepturilor) Interpelat de recurente, Ombudsmanul Republicii le-a răspuns, la 29 mai 2009, că studiul aprofundat al persoanelor apropiate de o persoană decedată a obținut restituirea organelor prelevate în cadrul unei autopsie a dezvăluit deficiențe în regimul juridic actual al autopsiilor judiciare. În consecință, Ombudsmanul a prezentat miniștrilor în cauză o propunere de reformă privind consolidarea cadrului juridic al autopsiilor judiciare în această propunere, prin care se sublinia necesitatea definirii unui statut juridic specific pentru debitele directe ale persoanelor. Acest statut ar trebui să prevadă în special o obligație de informare a familiei înainte de distrugerea sigiliului și să permită restituirea organelor prelevate la cererea părților interesate, dacă aceaceasta este posibilă din punct de vedere material și în condiții de igienă reglementate. Prin scrisoarea din 8 iulie 2011, apărătorul drepturilor (succesorul Ombudsmanului Republicii) i-a informat pe reclamanți cu privire la rezultatul propunerii sale de reformă. În acest text se indică obligația medicului care efectuează autopsia de a avea o formare sau o experiență corespunzătoare, precum și dreptul rudelor de a fi informate cu privire la prelevările biologice efectuate și de a primi înapoiat corpul cât mai curând posibil. Susținătorul drepturilor a precizat, de asemenea, că a fost pus capăt vidului juridic privind prelucrarea prelevărilor de probe umane. În conformitate cu art. 230-30 din legea menționată anterior, autoritatea judiciară competentă poate dispune distrugerea în conformitate cu normele prevăzute la articolul R. 1335-11 din Codul de sănătate publică sau poate autoriza restituirea acestora în vederea înhumării sau a incinerarii (a se vedea dreptul și practica interne relevante Dispozițiile Codului de procedură penală aplicabile în momentul faptelor și jurisprudența Curții de Casație Dispozițiile relevante din Codul de procedură penală se citesc astfel art. 41-4 alineatele (1) și (2) În cazul în care nu a fost sesizată nicio instanță judecătorească sau în cazul în care instanța sesizată și-a epuizat competența fără a lua o hotărâre cu privire la restituirea obiectelor, procurorul Republicii sau procurorul general este competent să decidă, din oficiu sau la cerere, asupra restituirii acestor obiecte în cazul în care proprietatea nu este contestată în mod serios. Nu are loc restituirea în cazul în care aceaceasta este de natură să creeze un pericol pentru persoane sau bunuri sau în cazul în care o dispoziție specială prevede distrugerea obiectelor aflate sub control judiciar ; decizia de nerestituire luată pentru unul dintre aceste motive sau pentru orice alt motiv, chiar și din oficiu, de către procurorul Republicii sau de procurorul general poate fi contestată în luna în care a fost notificată prin remembrare din partea Tribunalului de corecție sau a Camerei de Apel Corecțional, care hotărăște în camera Consiliului. art. 99 alineatele (1) și (4) În cursul informării, instanța judecătorească are competența de a decide restituirea obiectelor aflate sub controlul justiției. Nu are loc restituirea în cazul în care aceaceasta este de natură să împiedice manifestarea adevărului sau protejarea drepturilor părților sau în cazul în care aceasta prezintă un pericol pentru persoane sau bunuri. Potrivit unei jurisprudențe bine stabilite a Camerei Penale a Curții de Casație, taxele efectuate în scopul analizării în cadrul unei proceduri judiciare, fie că este vorba despre o persoană vie sau decedată, nu sunt obiecte susceptibile de restituire în sensul articolului 99 din Codul de procedură penală (a se vedea în special Cass. crimă., recurs n 81592, 3 aprilie 2002, publicat în buletinul informativ. Legea nr. 2011-525 din 17 mai 2011 privind simplificarea și d Legea din 17 mai 2011, care nu se aplică în momentul faptelor, introduce dispoziții specifice autopsiilor judiciare în Codul de procedură penală la articolele 230-28- 230-31. În ceea ce privește distrugerea sau restituirea prelevărilor de probe biologice efectuate în cursul unei autopsie, noul articol 230-30 din Codul de procedură penală prevede următorul articol 230-30: În cazul în care probele biologice efectuate în cursul unei autopsii judiciare nu mai sunt necesare pentru manifestarea adevărului, autoritatea judiciară competentă poate ordona distrugerea lor. Distrugerea se efectuează în conformitate cu normele prevăzute la articolul R. 1335-11 din Codul de sănătate publică. Cu toate acestea, sub rezerva constrângerilor de sănătate publică și în cazul în care aceste prelevări constituie singurele elemente care au permis identificarea defunctului, autoritatea judiciară competentă poate autoriza restituirea acestora în vederea înhumării sau a reincinerii. La articolul R. 1335-11 din Codul de sănătate publică privind eliminarea monedelor anatomice, aplicabil deja în momentul faptelor, la care se face trimitere în noul articol 230-20 din Codul de procedură penală este astfel redactat Articolul R. 1335-11 Piesele anatomice de origine umană destinate laminării trebuie incinerate. Limită are loc într-un crematoriu autorizat în conformitate cu art. L. 2223-40 din Codul general al colectivităților teritoriale și al cărui administrator este titular al detenției prevăzute la art. L. 2223-41 din acest cod. Dispozițiile art. R. 2213-34-R. 2213-39 din Codul general al colectivităților teritoriale nu li se aplică. La incinerare se efectuează în afara orelor de deschidere a crematoriului către public. Cenușa rezultată din incinerarea pieselor anatomice de origine umană poate fi colectată și procesată de comunele și grupurile de comune în condițiile definite la art. 2224-14 din Codul general al colectivităților teritoriale. GRIEF Invocând art. 8 din Convenție, reclamanții se plâng că refuzul autorităților judiciare de a restitui taxele efectuate asupra fiului și fiului lor vitreg aduce atingere dreptului la respectarea vieții lor private și de familie. ÎNTREBARE părților în lumina jurisprudenței Curții (a se vedea Girard c. Franța, nr. 22590/04, § 95 și 111, 30 iunie 2011), refuzul autorităților judiciare de a restitui reclamanților taxele pe corpul fiului și fiului lor vitreg este compatibil cu dreptul la respectarea vieții lor private și de familie, în sensul art. 8 din Convenție

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă