SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE a cererii nr. 3183/04 Lucica POPINA împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 21 februarie 2012 într-un comitet compus din Egbert Myjer, președinte, Luis López Guerra, Kristina Pardalos, judecători, și Marialena Tsirli, graffière de secțiune, având în vedere cererea sus-menționată formulată la 20 noiembrie 2003, Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 26 octombrie 2011 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA recurentei, domnul Lucica Popina, este un resortisant român, născut în 1962 și rezident în Buzău. A fost reprezentat de agentul său, dl Răzvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 15 mai 2002, în urma unui control fiscal, a fost deschisă o anchetă penală a șefului de abuz și dilapidare împotriva reclamantei. Aceaceasta a fost acuzată că a fost implicată într-un caz de deturnare de fonduri, în timp ce aceaceasta a fost numită director economic al societății de asigurări de sănătate a lui Buzeu (denumită în continuare "C.J.A. S. Buze"). Recurenta a contestat procesul-verbal din 15 mai 2002: deschiderea anchetei penale a șefului de abuz și dilapidare. Printr-un refuz din 5 noiembrie 2002, Parchetul din apropierea tribunalului județean din Buzu a respins plângerea recurentei, confirmând astfel deschiderea anchetei. Printr-o rechiziționare din 27 martie 2003, Parchetul din apropierea tribunalului departamental din Buzău a trimis-o pe reclamantă la judecată. printr-o hotărâre din 28 aprilie 2006, Tribunalul de Primă Instanță din Brașov a imputat-o pe reclamantă a șefului de abuz și dilapidare. Parchetul din apropierea tribunalului departamental Brașov și Ministerul de Finanțe au solicitat această hotărâre, invocând un prejudiciu material cauzat de o plată aprobată în mod ilegal de reclamantă în favoarea unui furnizor privat de servicii medicale. T.G., coinculpat, a interjetat, de asemenea, apelul acestei hotărâri. recurenta s-a alăturat cererii interjucate de T.G. Printr-o hotărâre din 30 iunie 2008, tribunalul departamental din Brașov a respins apelurile ca nefondate. Tribunalul și-a întemeiat hotărârea pe rezultatele unei expertize contabile, ale unor mărturii și ale documentelor. Parchetul, Ministerul Finanțelor și T.G. s-au ocupat de Casație. 10. Prin hotărârea din 12 februarie 2009, Curtea de Apel din Brașov a respins acțiunile și a confirmat temeinicia hotărârii din 30 iunie 2008 a tribunalului județ din Brașov. La 21 octombrie 2002, directorul C.J.A.S. Buzău a ordonat suspendarea recurentei în funcția sa de director economic al C.J.A.S. pe durata procedurii penale instituite împotriva sa. 12. Recurenta a contestat această măsură în fața Tribunalului județean din Buzău și a solicitat anularea acesteia 13. Printr-o decizie din 21 martie 2003, tribunalul departamental din Buzău a respins contestația recurentei ca fiind nefondată. Tribunalul a considerat că Legea nr. 188/99 privind funcționarii publici prevedea, la art. 79, posibilitatea suspendării unei funcții ocupate de un funcționar care face obiectul urmăririi penale. Printr-o hotărâre din 9 iunie 2003, Tribunalul de apel din Plinesci a respins recursul și a confirmat temeinicia hotărârii din 21 martie 2003 a tribunalului județesc din Buzău. GRIFS 15. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, recurenta se plânge de durata excesivă a procedurii penale care s-a încheiat prin Hotărârea din 12 februarie 2009 a Tribunalului de apel din Brașov. 16. Pe langa aceeasi dispozitie, aceasta se plange, de asemenea, de procedura privind suspendarea functiei sale de director economic, care se încheie prin Hotărârea din 9 iunie 2003 a instantei de apel din Plyusesti. 17. Recurenta se plânge din nou de o încălcare a articolului 6 alineatul (2) din Convenție din cauza suspendării funcției sale înainte de încheierea procedurii penale instituite împotriva sa. 18. Aceasta se referă, de asemenea, la art. 6 alineatul (3) litera (a) și (b) din Convenție și se plânge că a fost informată cu o întârziere de opt luni, adică la 28 februarie În 2003, din cauza acuzației aduse împotriva sa și a faptului că nu a avut timpul și facilitățile necesare pentru pregătirea apărării sale. 19. În cele din urmă, reclamanta invocă art. 14 din Convenție și declară că a făcut obiectul unei discriminări din cauza suspendării funcției sale de director economic al CJA.S. Buzui. Cu privire la motivul întemeiat pe art. 6 alineatul (1) din Convenție privind durata excesivă a procedurii 20. Recurenta denunță durata excesivă a procedurii penale inițiate împotriva sa. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide... dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei este justificată. 21. La 26 octombrie 2011, guvernul a comunicat Curții textul unei declarații pe care inteniona să o facă unilateral pentru a soluiona problema ridicată de aceasta. El a invitat Curtea să pună capăt examinării cauzei și să o elimine din rol, în conformitate cu art. 37 din Convenie. Guvernul declară că, prin prezenta declarație unilaterală, recunoaște durata excesivă a procedurii interne inițiate de reclamantă. Guvernul declară că este pregătit să plătească doamnei Lucica Popina cu titlu de satisfacție echitabilă suma de 1 200 EUR, sumă pe care o consideră rezonabilă în lumina jurisprudenței Curții. Această sumă care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, nu va fi supusă nici unui impozit. Aceasta va fi plătită în lei românești la rata aplicabilă la data plății în contul bancar indicat de reclamantă, în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se poate soluționa în termenul menționat, Ö Õ s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Guvernul invită cu respect Curtea să afirme că continuarea procesului de examinare a cererii este mai justificată și să o elimine din rolul său în temeiul art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție. 22. Recurenta a făcut referire la declarația unilaterală a guvernului și a considerat că suma propusă de guvern nu putea reprezenta o despăgubire satisfăcătoare pentru prejudiciul material și moral suferit 23. Curtea constată că părțile nu au ajuns la un consens cu privire la termenii unui regulament confidențial al cauzei. Curtea reamintește că, în temeiul articolului 38 alineatul (2) din Convenție, negocierile desfășurate în cadrul unui regulament confidențial sunt confidențiale. 2 din Regulamentul Curții dispune, de asemenea, în această privință că:: nicio comunicare verbală sau scrisă sau nicio ofertă sau concesie intervenită în cadrul acestor negocieri nu poate fi menționată sau invocată în procedura contencioasă 24. Prin urmare, aceasta va începe de la declarația guvernului din 26 octombrie 2011 în afara cadrului negocierilor în vederea ajungerii la o soluție amiabilă. 25. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, aceasta poate decide în orice moment să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele permit să se dea la o parte una dintre concluziile enunțate la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din acest articol. În special, la art. 37 alineatul (1) litera (c) permite Curții să elimine o cerere din rol atunci când pentru orice alt motiv pe care [ea] îl consideră existența, nu se mai justifică continuarea examinării cererii. 26. De asemenea, aceasta reamintește că aceasta poate, în anumite condiții, să șteargă cauza din rolul în temeiul art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție pe baza unei declarații unilaterale prezentate de un guvern, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cererii sale să fie continuată. În acest caz, Curtea va examina cu atenție termenii declarației guvernului în lumina principiilor care decurg din jurisprudența sa relevantă (de exemplu, Tahsin Acar c. Turcia [GC], n 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI Kalanyos și alții c. România, n 57884/00, § 25, 26 aprilie 2007 Kladivík și Kašiar c. Slovacia (dec.), n 41484/04, 28 august 2007 Oleksiw c. Germania (dec.), nr. 31384/02, 11 septembrie 2007 Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007 27. Curtea constată că prezenta cauză se referă în special la durata excesivă a unei proceduri în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție. Curtea amintește că, în numeroase cauze care ridică probleme similare acesteia, aceasta a încheiat, ținând seama de criteriile stabilite de jurisprudența sa bine stabilită în acest domeniu, o necunoaștere a termenului rezonabil (a se vedea, printre multe altele, Pelioire și Sassi c. Franța [GC], n 25444/94, § 71-75, CEDH 1999-II, Maggafinis c. Grecia, n 444607, § 19, 22 aprilie 2010, Abramiuc c. România, n 37411/02, § 103-109, 24 februarie 2009). 28. Având în vedere recunoașterea încălcării conținute în declarația guvernului, precum și a sumei propuse, care constituie o reparație adecvată în sensul jurisprudenței sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii în ceea ce privește motivul întemeiat pe durata procedurii [art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție]. Având în vedere cele de mai sus și în special existența unei jurisprudențe clare și abundente cu privire la problema adresată în speță, Curtea consideră că: În aceste împrejurări, este necesar să se șteargă din cauza rolului pe care recurenta îl are în legătură cu durata procedurii. Cu privire la celelalte obiecții 30. În plus, recurenta se plânge la unghiul art. 6 alin. 6 alin. (2) din Convenție din cauza suspendării funcțiilor sale înainte de încheierea procedurii penale impuse împotriva sa. Recurenta se referă și la art. 6 alin. (3) lit. (a) și (b) din Convenție și se plânge că nu a avut timpul și facilitățile necesare pentru pregătirea apărării sale. În cele din urmă, aceasta se referă la art. 14 din Convenție din cauza suspendării funcțiilor sale de director economic al CJA.S. Buzău. 31. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care era competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale. 32. Prin urmare, restul cererii trebuie respins ca fiind în mod vădit nefondat, în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului pârât și de modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor pe care le cuprinde, în temeiul articolului 37 (c) Convenției, să șteargă cauza rolului, cu condiția ca aceasta să se refere la durata procedurii, menționată în declarația menționată Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Marialena Tsirli Egbert Myjer Grefier Adjunct Președinte
de la requête n
o
3183/04
Lucica POPINA
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 21 février 2012 en un comité composé de
:
Egbert Myjer,
président,
Luis López Guerra,
Kristina Pardalos,
juges,
et de Marialena Tsirli,
greffière adjointe
de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 20 novembre 2003,
Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 26
octobre
2011 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de
la partie requérante
à cette déclaration
;
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
La requérante, M
me
Lucica Popina, est une ressortissante roumaine, née en 1962 et résidant à Buzău. Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») était représenté par son agent, M.
Răzvan-Horațiu Radu, du ministère des Affaires étrangères.
2.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
A.
La procédure pénale instituée à l’encontre de la requérante
3.
Le 15 mai 2002, à la suite d’un contrôle fiscal, une enquête pénale du chef d’abus et dilapidation fut ouverte à l’encontre de la requérante. Celle-ci était accusée d’avoir été impliquée dans une affaire de détournement de fonds alors qu’elle exerçait la fonction de directrice économique de la Caisse d’assurances maladie de Buzău (ci-après «
C.J.A.S. Buzău
»).
4.
La requérante contesta le procès-verbal du 15 mai 2002 ordonnant l’ouverture de l’enquête pénale du chef d’abus et dilapidation. Par un
non-lieu du 5 novembre 2002, le parquet près le tribunal départemental de Buzău rejeta la plainte de la requérante, confirmant ainsi l’ouverture de l’enquête.
5.
Par un réquisitoire du 27 mars 2003, le parquet près le tribunal départemental de Buzău renvoya la requérante en jugement.
6.
Par un jugement du 28 avril 2006, le tribunal de première instance de Brașov acquitta la requérante du chef d’abus et dilapidation.
7.
Le parquet près le tribunal départemental de Brașov et le ministère des Finances interjetèrent appel de ce jugement, invoquant un préjudice matériel résultant d’un paiement illégalement approuvé par la requérante en faveur d’un fournisseur privé de services médicaux. T.G., coïnculpé, interjeta également appel de ce jugement. La requérante se joignit à l’appel interjeté par T.G.
8.
Par un arrêt du 30 juin 2008, le tribunal départemental de Brașov rejeta les appels comme mal fondés. Le tribunal fonda son arrêt sur les résultats d’une expertise comptable, des témoignages et des documents.
9.
Le parquet, le ministère des Finances et T.G. se pourvurent en cassation.
10.
Par un arrêt du 12 février 2009, la cour d’appel de Brasov rejeta les recours et confirma le bien-fondé de l’arrêt du 30 juin 2008 du tribunal départemental de Brașov.
B.
Le litige du travail
11.
Le 21 octobre 2002, le directeur de la C.J.A.S. Buzău ordonna la suspension de la requérante de sa fonction de directrice économique de la C.J.A.S. pendant la durée de la procédure pénale instituée à son encontre.
12.
La requérante contesta cette mesure devant le tribunal départemental de Buzău et sollicita son annulation.
13.
Par une décision du 21 mars 2003, le tribunal départemental de Buzău rejeta la contestation de la requérante comme mal fondée. Le tribunal jugea que la loi n
o
188/1999 concernant les fonctionnaires publics prévoyait à l’article 79 la possibilité de suspension d’une fonction occupée par un fonctionnaire faisant l’objet de poursuites. La requérante se pourvut en cassation.
14.
Par un arrêt du 9 juin 2003, la cour d’appel de Ploiești rejeta le recours et confirma le bien-fondé du jugement du 21 mars 2003 du tribunal départemental de Buzău.
15.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaint de la durée excessive de la procédure pénale qui s’est terminée par l’arrêt du 12
février
2009 de la cour d’appel de Brașov.
16.
Sous l’angle de la même disposition, elle se plaint aussi de l’iniquité de la procédure portant sur la suspension de sa fonction de directrice économique, qui s’est terminée par l’arrêt du 9 juin 2003 de la cour d’appel de Ploiești.
17.
La requérante se plaint encore d’une violation de l’article 6 § 2 de la Convention en raison de la suspension de sa fonction avant la fin de la procédure pénale instituée à son encontre.
18.
Elle invoque également l’article 6 § 3 a) et b) de la Convention et se plaint d’avoir été informée avec un retard de huit mois, soit le 28
février
2003, de l’accusation portée à son encontre et de ne pas avoir eu le temps et les facilités nécessaires à la préparation de sa défense.
19.
La requérante invoque enfin l’article 14 de la Convention et allègue avoir fait l’objet d’une discrimination en raison de la suspension de sa fonction de directrice économique de la C.J.A.S. Buzău.
A.
Sur le grief tiré de l’article 6 § 1 de la Convention concernant la durée excessive de la procédure
20.
La requérante dénonce la durée excessive de la procédure pénale engagée à son encontre. Elle invoque l’article 6 § 1 de la Convention, qui est ainsi libellé dans ses parties pertinentes
:
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) du bien-fondé de toute accusation en matière pénale dirigée contre elle.
»
21.
Le 26 octobre 2011 le Gouvernement a communiqué à la Cour le texte d’une déclaration qu’il entendait faire unilatéralement afin de résoudre la question soulevée par ce grief. Il a invité la Cour à mettre fin à l’examen de l’affaire et à la rayer du rôle, conformément à l’article 37 de la Convention.
La déclaration jointe est ainsi libellée
:
«
Le Gouvernement déclare – au moyen de la présente déclaration unilatérale – qu’il reconnaît la durée excessive de la procédure interne engagée par la partie requérante.
Le Gouvernement déclare être prêt à verser à Mme Lucica Popina à titre de satisfaction équitable la somme de 1 200 EUR, montant qu’il considère comme raisonnable au vu de la jurisprudence de la Cour. Cette somme qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, ne sera soumise à aucun impôt. Elle sera versée en lei roumains au taux applicable à la date du paiement sur le compte bancaire indiquée par la partie requérante, dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
Le Gouvernement invite respectueusement la Cour à dire que la poursuite de l’examen de la requête n’est plus justifiée et à la rayer du rôle en vertu de l’article
37 §
1 (c) de la Convention.
»
22.
La requérante s’opposa à la déclaration unilatérale du Gouvernement. Elle considéra que le montant proposé par le Gouvernement ne pouvait pas représenter une réparation satisfaisante du préjudice matériel et moral subi.
23.
La Cour observe d’emblée que les parties ne sont pas parvenues à s’entendre sur les termes d’un règlement amiable de l’affaire. Elle rappelle qu’en vertu de l’article 38 § 2 de la Convention, les négociations menées dans le cadre d’un règlement amiable sont confidentielles. L’article 62 §
2 du règlement de la Cour dispose en outre à cet égard qu’aucune communication orale ou écrite ni aucune offre ou concession intervenues dans le cadre de ces négociations ne peuvent être mentionnées ou invoquées dans la procédure contentieuse.
24.
Elle partira donc de la déclaration faite le 26 octobre 2011 par le Gouvernement en dehors du cadre des négociations menées en vue de parvenir à un règlement amiable.
25.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, elle peut à tout moment décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances permettent d’aboutir à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. En particulier, l’article
37 §
1 c) autorise la Cour à rayer une requête du rôle lorsque
:
«
pour tout autre motif dont [elle] constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête.
»
26.
Elle rappelle également qu’elle peut, sous certaines conditions, rayer l’affaire du rôle en vertu de l’article 37 § 1 (c) de la Convention en se fondant sur une déclaration unilatérale présentée par un Gouvernement, alors même que le requérant souhaite que l’examen de sa requête soit poursuivi. En pareil cas, la Cour va examiner attentivement les termes de la déclaration du Gouvernement à la lumière des principes se dégageant de sa jurisprudence pertinente (par exemple,
Tahsin Acar c. Turquie
[GC], n
o
;
Kalanyos et autres c.
Roumanie
, n
o
57884/00, §
25, 26 avril 2007
;
Kladivík et Kašiar c. Slovaquie
(déc.), n
o
41484/04, 28 août 2007
;
Oleksiw c. Allemagne
(déc.), n
o
31384/02, 11
septembre 2007
;
Sulwińska c.
Pologne
(déc.), n
o
28953/03, 18
septembre
2007).
27.
La Cour note que la présente affaire porte notamment sur la durée excessive d’une procédure au regard de l’article 6 § 1 de la Convention. Elle rappelle que, dans maintes affaires soulevant des questions semblables à celle-ci, elle a, compte tenu des critères dégagés par sa jurisprudence bien établie en la matière, conclu à une méconnaissance du «
délai raisonnable
» (voir, parmi beaucoup d’autres,
Pélissier et Sassi c. France
[GC], n
o
25444/94, §§
, Maggafinis c. Grèce
, n
o
44046/07, §
19, 22
avril
2010,
Abramiuc c. Roumanie
, n
o
37411/02, §§
103-109, 24
février 2009).
28.
Compte tenu de la reconnaissance de la violation contenue dans la déclaration du Gouvernement, ainsi que de la somme proposée, qui constitue une réparation adéquate au sens de sa jurisprudence, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête pour ce qui est du grief fondé sur la durée de la procédure (article 37 § 1 c) de la Convention). Eu égard à ce qui précède, et en particulier à l’existence d’une jurisprudence claire et abondante sur la question posée en l’espèce, la Cour considère qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête (article 37 § 1
in fine
).
29.
Dans ces circonstances, il y a lieu de rayer l’affaire du rôle pour ce qui est du grief que la requérante fonde sur la durée de la procédure.
B.
Sur les autres griefs
30.
La requérante se plaint en outre sous l’angle de l’article 6 § 1 de la Convention de l’iniquité de la procédure portant sur la suspension de sa fonction de directrice économique, qui s’est terminée par l’arrêt du 9
juin
2003 de la cour d’appel de Ploiești. Elle allègue la violation de l’article 6 § 2 de la Convention en raison de sa suspension de ses fonctions avant la fin de la procédure pénale instituée à son encontre. La requérante invoque également l’article 6 § 3, a) et b) de la Convention et se plaint de ne pas avoir eu le temps et les facilités nécessaires à la préparation de sa défense. Enfin, elle invoque l’article 14 de la Convention en raison de sa suspension de ses fonctions de directrice économique de la C.J.A.S. Buzău.
31.
Compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, et dans la mesure où elle était compétente pour connaître des allégations formulées, la Cour n’a relevé aucune apparence de violation des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles.
32.
Il s’ensuit que le restant de la requête doit être rejeté comme étant manifestement mal fondé, en application de l’article 35 §§ 3 (a) et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements qu’elle comporte
;
Décide,
en vertu de l’article 37
§
1
c) de la Convention, de rayer l’affaire du rôle pour autant qu’elle concerne le grief tiré de la durée de la procédure, visé par ladite déclaration
;
Déclare
la requête irrecevable pour le surplus.
Marialena Tsirli
Egbert Myjer
Greffière adjointe
Président