JUBIRCA v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

Traducere neoficială a variantei franceze a deciziei,

efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIA A TREIA

DECIZIE

Cererea nr.

54255/08

depusă de

Ruslan JUBIRCA

împotriva Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Treia), întrunită la 21 februarie 2012, în cadrul unei camere compuse din:

Josep Casadevall,

Președinte,

Corneliu Bîrsan,

Egbert Myjer,

Ján Šikuta,

Ineta Ziemele,

Mihai Poalelungi,

Kristina Pardalos,

judecători,

și Santiago Quesada,

Grefier al Secției,

Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 5 noiembrie 2008,

Având în vedere declarațiile formale prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,

În urma deliberării, decide următoarele:

PROCEDURA

Reclamantul, dl

Ruslan Jubirca

, este un cetățean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1973 și care locuiește în

Bălți

. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl

G.

Malic și dl I. Oancea

, avocați din Chișinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.

În perioada de referință, reclamantul era managerul unei companii de construcții. În luna octombrie 2005, reclamantul a fost acuzat de încălcarea regulilor de securitate la locul de muncă, soldată cu decesul unei persoane. În special, el a fost acuzat de faptul că unul din muncitori angajați de compania sa, P.P. a căzut de la etajul doi al clădirii în construcție și a decedat. Potrivit acuzațiilor, muncitorul în cauză nu era dotat cu echipament de securitate. Reclamantul a contestat acuzația și a susținut că nici un muncitor cu numele P.P. nu a lucrat la compania sa și că nu a avut loc nici un accident la vreun șantier al companiei.

La 13 decembrie 2006, Judecătoria Bălți l-a achitat pe reclamant. După audierea martorilor acuzării și apărării, instanța a ajuns la concluzia că nu există nici o probă sigură că P.P. a fost angajat de către compania reclamantului și că accidentul în care a fost implicat P.P. a avut loc pe șantierul companiei reclamantului.

La 13 decembrie 2008, Curtea de Apel Bălți a admis apelul depus de Procuratura și a casat sentința primei instanțe. În acest sens, Curtea de Apel nu a audiat din nou martorii, ci s-a bazat doar pe declarațiile acestora, oferite instanței inferioare. Reclamantul a fost găsit vinovat de acuzațiile care i s-au adus și condamnat la doi ani de privațiune de libertate, cu suspendare pentru o perioadă de un an de zile. Reclamantul a depus un recurs împotriva acestei sentințe și a susținut,

inter alia

, că Curtea de Apel nu a examinat probele și nu a audiat martorii înainte de a ajunge la concluzia sa.

La 7 mai 2008, Curtea Supremă de Justiție a declarat inadmisibil recursul reclamantului.

PRETENȚII

6 §§ 1 și 3

al Convenției, că

procesul nu a fost echitabil, deoarece Curtea de Apel Bălți l-a condamnat fără a examina probele și a audia martorii.

2.

De asemenea, reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 14 al Convenției combinat cu articolul 6 al Convenției, de faptul că el a fost victimă a discriminării, din cauza că Curtea Supremă a dat o soluție diferită de alte cauze similare. În special, reclamantul a prezentat câteva exemple de cauze, în care Curtea Supremă de Justiție a constatat că o persoană nu poate fi condamnată pentru prima dată în apel, fără o re-examinare completă a probelor.

ÎN DREPT

La 29 noiembrie 2011, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern:

„

Eu, Vladimir Grosu, Agentul Guvernamental al Republicii Moldova, declar că Guvernul Republicii Moldova acceptă că a avut loc o violare a articolului 6 § 1 al Convenției și propune să plătească dlui Ruslan Jubirca suma de 4,000 (patru mii) euro în vederea reglementării amiabile a cauzei sus-menționate aflată pe rolul Curții

Europene a Drepturilor Omului, cu titlu de prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli, plus orice taxe care pot fi percepute

de la reclamant.

Această sumă va fi convertită în lei moldovenești conform ratei aplicabile la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curții în temeiul articolului 37 § 1 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplății acestei sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană în perioada de neplată, la care vor fi adăugate trei procente. Plata va constitui soluționarea definitivă a cauzei

.”

La 21 noiembrie 2011, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant:

„

Eu, Gheorghe Malic, reprezentantul reclamantului în această cauză, notez că Guvernul Republicii Moldova acceptă că a avut loc o violare a articolului 6 § 1 al Convenției și este gata să plătească dlui Ruslan Jubirca suma de 4,000 (patru mii) euro în vederea reglementării amiabile a cauzei sus-menționate aflată pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului, cu titlu de prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli, plus orice taxe care pot fi percepute de la reclamant.

Această sumă va fi convertită în lei moldovenești conform ratei aplicabile la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curții în temeiul articolului 37 § 1 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului. De la expirarea perioadei sus-menționate de trei luni până la executare, va fi plătită o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană în perioada de neplată, la care vor fi adăugate trei procente.

După consultarea clientului meu, vă informez că el acceptă propunerea și renunță la orice pretenții ulterioare împotriva Republicii Moldova în ceea ce privește faptele care au dat naștere acestei cereri. Ea declară că aceasta constituie soluționarea definitivă a cauzei.”

Curtea ia notă de reglementarea

amiabilă

la care au ajuns părțile. Ea este convinsă că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și Protocoalele sale și nu constată vreun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1

in fine

al Convenției).

În lumina celor de mai sus, este potrivit de a scoate cererea de pe rol.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Decide

să scoată cererea de pe rolul său.

Santiago Quesada

Josep Casadevall

Grefier

Președinte