CASE OF PADURET v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

Traducere neoficială a variantei franceze a deciziei,

efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIA A TREIA

DECIZIE

Cererea nr.

23003/05

depusă de

Aurel PĂDUREȚ

împotriva Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Treia), întrunită la 4 ianuarie 2012, în cadrul unei camere compuse din:

Josep Casadevall,

Președinte

,

Alvina Gyulumyan,

Egbert Myjer,

Ineta Ziemele,

Luis López Guerra,

Mihai Poalelungi,

Kristina Pardalos,

judecători

,

și Santiago Quesada,

Grefier al Secției

,

Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 13 februarue 2002,

Având în vedere declarațiile formale prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,

În urma deliberării, decide următoarele:

PROCEDURA

Aurel Pădureț

, este un cetățean al Republicii Moldova care s-a născut în anul

1979

și care locuiește în

Bozieni

. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl

A. Briceac

, avocat din Chișinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către dl

L. Apostol, care a acționat în numele

Agentului său.

Circumstanțele cauzei

2.

Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate în felul următor.

1.

Contextul cauzei și arestarea reclamantului

3.

La 31 martie 2000, reclamantul a fost maltratat de către doi studenți ai Academiei de Poliție, A.R. și A.P., în biroul nr. 508 din secția de poliție din sectorul Centru (a se vedea detalii în hotărârea în cauza

Pădureț v. Moldova

, nr. 33134/03, 5 ianuarie 2010).

4.

La 26 septembrie 2001, a avut loc o ședință de judecată pe marginea dosarului penal împotriva lui A.P. și A.R. După ședința de judecată, ofițerul de poliție l-a rugat pe reclamant să-l urmeze la secția de poliție din sectorul Centru.

5.

La secția de poliție, reclamantul împreună cu reprezentantul său au petrecut aproximativ o oră în biroul nr. 507, care se afla lângă biroul nr. 508, în care reclamantul a fost maltratat la 31 martie 2000.

6.

La ora 15.55, reclamantul a fost rugat să vină în biroul nr. 402 pentru a fi interogat; participarea reprezentantului său nu a fost permisă. Peste treizeci de minute, reclamantul a spus reprezentantului său că el a fost interogat în calitate de martor într-un dosar privind comiterea unui furt și a semnat depozițiile pe care le-a oferit în calitate de martor.

7.

La 16.45, Comitetul Helsinki Moldova a angajat un avocat pentru a-l reprezenta pe reclamant. Reclamantului i-au fost citite drepturile lui de partea învinuită în cadrul aceleași cauze în care el tocmai a oferit depozițiile de martor.

8.

În timpul interogării efectuate în biroul nr. 402, A.R. și A.P. au intrat în mod repetat în acel birou. Interogarea reclamantului a fost finisată la 21.20. Ofițerul de urmărire penală a decis să-l rețină pe reclamant pentru 72 de ore.

9.

La 27 septembrie 2001, CHDOM a întocmit un raport în privința evenimentelor din ziua precedentă, observând în special eventualele conflicte de interes ale celor trei ofițeri de poliție implicați și prezența lui A.R. și A.P.

10.

La 29 septembrie 2001, procurorul a cerut instanței arestarea preventivă a reclamantului până la începerea procesului judiciar. Instanța de judecată a respins cererea.

11.

Reclamantul a depus apel și a notat că instanța nu a examinat plângerea sa privind faptul că detenția sa a fost ilegală. Doar după ce el a depus declarații în calitate de martor, el a fost informat despre faptul că avea de fapt statutul de bănuit. Prin urmare, fără să știe, el a făcut declarații care ar putea fi folosite împotriva lui. El a susținut că motivul adevărat al arestării sale a fost să-i reamintească despre teroarea pe care el a trebuit să o îndure în acea secție de poliție și să-l convingă să nu continue cauza intentată împotriva lui A.R. și A.P.

12.

La 29 octombrie 2001, reclamantul a urmat un examen medical la Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii Memoria, o organizație neguvernamentală finanțată de către Uniunea Europeană, care este membră a Adunării Generale a Consiliului Internațional de Reabilitare pentru Victimele Torturii (IRCT). O examinare psihologică, care face parte din controlul medical, a rezultat în stabilirea diagnozei de stres post-traumatic; sindromul cerebral organic post-traumatic; disfuncția vegetativă somatoformă și sindromul Da Costa. Reclamantul era în depresie, fiind bântuit de amintiri ale maltratării sale de către poliție. El se temea că putea fi arestat din nou în lipsa martorilor și pur și simplu să dispară; astfel, el evita să rămână singur și să iasă neînsoțit. El expima sentimente puternice de frică când auzea zgomote neașteptate sau când pur și simplu vedea o persoană în uniforma de polițist.

13.

La 30 octombrie 2001, Tribunalul Chișinău a menținut decizia din 29 septembrie 2001. Această decizie era definitivă.

14.

La 7 noiembrie 2001, Procuratura Generală l-a informat pe avocatul reclamantului că nu a găsit probe privind comiterea crimei de către reclamant. Prin urmare, urmărirea penală a încetat.

15.

Într-o scrisoare din 14 decembrie 2001, Ministerul Afacerilor Interne l-a informat pe reclamant că secției de poliție din sectorul Centru i s-a recomandat să atragă atenție asupra îmbunătățirii continue a profesionalismului ofițerilor de poliție.

2.

Procedurile judiciare inițiate de către reclamant

16.

La 25 octombrie 2002, reclamantul a depus o acțiune civilă, solicitând compensații pentru prejudiciul ce i-a fost cauzat ca urmare a arestării și detenției sale ilegale. În cererea sa, el a repetat majoritatea faptelor menționate mai sus și s-a bazat pe articolele 3 și 5 ale Convenției.

17.

La 3 martie 2003, Judecătoria sectorului Centru a hotărât în favoarea reclamantului și i-a acordat 20,050 lei moldovenești (MDL) (aproximativ 1,300

euro (EUR) la acea dată). Instanța a constatat că reclamantul “a fost deținut timp de doar trei zile și nu a suferit consecințe serioase”.

18.

La 4 iunie 2003, Tribunalul Chișinău a casat parțial hotărârea instanței inferioare și a redus suma prejudiciilor cauzate la MDL

5,050 (EUR 300). Reclamantul a depus recurs.

19.

La 15 iulie 2003, Curtea Supremă de Justiție l-a informat că el nu a plătit taxele de stat. Reprezentantul reclamantului a susținut că legea prevedea o scutire de la plata taxelor de stat pentru acțiunile ce țin de compensarea prejudiciului cauzat de persecutarea ilegală. La 8

octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiție a lăsat recursul reclamantului neexaminat, din motivul că acesta nu a plătit taxa de stat.

PRETENȚII

21.

De asemenea, el s-a plâns, în temeiul articolului 5 § 1 al Convenției, că a fost arestat în lipsa unei bănuieli rezonabile privind comiterea unei infracțiuni. Mai mult, el a fost deținut timp de două ore fără vreun temei legal, înainte de schimbarea statutului său din statutul de martor în cel de bănuit.

22.

În continuare, el s-a plâns, în temeiul articolului 5 § 2 al Convenției, că nu a fost informat prompt despre temeiurile arestării sale și a fost obligat să depună mărturii împotriva sa înainte ca să fie declarat persoana bănuită.

23.

Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 5 § 3 al Convenției, că detenția sa nu a fost întemeiată pe motive relevante și suficiente.

24.

De asemenea, el s-a plâns, în temeiul articolului 5 § 5 al Convenției, că instanțele judecătorești naționale nu i-au acordat o compensație suficientă.

25.

Reclamantul s-a mai plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenției, de încălcarea dreptului său de acces la instanță, ca urmare a refuzului Curții Supreme de Justiție de a-i examina recursul.

26.

În final, el s-a plâns, în temeiul articolului 8 al Convenției, că a suferit o traumă psihologică, ca urmare a retrăirii experiențelor maltratării sale în secția de poliție.

ÎN DREPT

27.

La 18 iulie 2011, Curtea a primit de la Guvern următoarea declarație:

„Eu, Lilian Apostol, acționând din partea Agentului Guvernamental al Republicii Moldova, declar că Guvernul Republicii Moldova recunoaște că a avut loc încălcarea drepturilor dlui Aurel Pădureț, garantate de articolul 3, articolul 5 §§ 1 și 2 și articolul 6 al Convenției, și că este gata să-i plătească suma de 16,000 (șaisprezece mii) euro în vederea reglementării amiabile a cauzei sus-menționate aflată pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli, va fi convertită în lei moldovenești conform ratei aplicabile la data plății, și [va fi] scutită de orice taxe care pot fi percepute. Ea va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curții în temeiul articolului 37 § 1 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplății acestei sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul va plăti, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente. Plata va constitui soluționarea definitivă a cauzei.”

28.

De asemenea, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului:

„Eu, Andrei Briceag, reprezentantul reclamantului în această cauză, notez că Guvernul Republicii Moldova este gata să recunoască că a avut loc încălcarea drepturilor dlui Aurel Pădureț garantate de articolul 3, articolul 5 §§ 1 și 2 și articolul 6 al Convenției și să-i plătească suma de 16,000 (șaisprezece mii) euro, plus orice taxă care poate fi percepută, în vederea reglementării amiabile a cauzei menționate mai-sus aflată pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă va fi convertită în lei moldovenești conform ratei aplicabile la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curții în temeiul articolului 37 § 1 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplății acestei sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul va plăti, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente. Plata va constitui soluționarea definitivă a cauzei.

Consultându-mi clientul, vă informez că el acceptă propunerea și renunță la orice pretenții ulterioare împotriva Republicii Moldova în ceea ce privește faptele care au dat naștere acestei cereri. El declară că aceasta constituie soluționarea definitivă a cauzei.”

Curtea ia notă de reglementarea

amiabilă

la care au ajuns părțile. Ea este convinsă că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și Protocoalele sale și nu constată vreun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1

in fine

al Convenției).

În lumina celor de mai sus, este potrivit de a scoate cererea de pe rol.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Decide

să scoată cererea de pe rolul său.

Santiago Quesada

Josep Casadevall

Grefier

Președinte