- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 6 martie 2012
- Stat pârât
- POL
- Concluzia
- Partly struck out of the list
- Partly inadmissible
Brzakala împotriva Poloniei
Traducere în română Auto
CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 52677/09, de către Marian BRZKAÄA împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 6 martie 2012 în calitate de comitet compus din: Päivi Hirvelä, președinte, Ledi Bianku, Zdravka Kalaydjieva, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 16 septembrie 2009, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 1 septembrie 2011 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Marian Brzākała, este un național polonez care s-a născut în 1954 și locuiește în Odolanów.
Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a instituit o procedură civilă la 14 februarie 2001. Februarie 2005 Curtea Regională Kalisz a recunoscut că a existat o întârziere și a acordat un recurs de 1000 PLN (1 mii PLN). La 10 decembrie 2008, Curtea de Apel a menținut hotărârea. La 6 aprilie 2009, avocatul ajutor juridic a refuzat să prezinte un recurs de casă. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea necorespunzătoare a procedurii. De asemenea, el a susținut încălcarea articolului 13 din Convenție în sensul că cazul său nu a fost examinat de Curtea Supremă.
Lungimea procedurii Reclamantul s-a plâns în legătură cu durata procedurii. El s-a bazat pe art. 6 § 1 care, în măsura în care este cazul, prevede următoarele: "În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ..." Prin scrisoarea din 1 septembrie 2011, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de această parte a cererii. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Efortul Guvernului de a asigura o soluționare prietenoasă a chestiunii a rămas eșuat.
Reclamantul a refuzat să accepte soluționarea prietenoasă în condițiile propuse de Curte. În acest caz, Guvernul dorește prin prezenta să exprime – prin intermediul declarației unilaterale – recunoașterea faptului că durata procedurii civile în acest caz a fost încălcarea cerinței de „temps rațional” prevăzute la art. 6 § 1 din Convenție, reclamantul poate fi considerat o victimă a unei încălcări a dreptului său la o audiere în termen de „temps rezonabil”. În consecință, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului 9,500 PLN care consideră că este rezonabil în funcție de jurisprudența Curții. Suma menționată mai sus, care este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile.
Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.
În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadelor nejustificate plus trei puncte procentuale.” Într-o scrisoare din 27 decembrie 2011, reclamantul a exprimat opinia că suma menționată în declarația guvernului era inacceptabil de scăzută 10. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c). „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”.
11. De asemenea, acesta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 12. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75 77, ECHR 2003 VI); WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.) nr. 28953/03).
13. Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Poloniei, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil și despre lipsa unui remediu eficace capabil de a oferi o soluție pentru încălcarea acestui drept (a se vedea, de exemplu, Frydlender v. France [GC], nr. 30979/96, § 43, CEDH 2000 VII; Cocchiarella v. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69 98, CEDH 2006 ...; Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; Wende și Kukówka c. Polonia , nr. 56026/00, 10 mai 2007; Kudła c. Polonia [GC], nr. 30210/96, ECHR 2000 IX; și Charzyński c. Polonia (dec.) nr. 15212/03, HR 2005- ...).
14. Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele atribuite de această Curte în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). 15. Curtea remarcă, de asemenea, că această decizie constituie o rezoluție finală a acestei cereri numai în ceea ce privește procedurile dinaintea Curții, fără a aduce atingere dreptului reclamantului de a căuta măsuri suplimentare în cazul în care pronunțarea procedurii impugnate. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, ar trebui eliminată din listă.
Denumirea în temeiul articolului 13 din Convenția 16. Reclamantul s-a mai plângut că cazul său nu a fost examinat de Curtea Supremă. 17. Cu toate acestea, Curtea consideră că această plângere nu dezvăluie nicio încălcare a dispozițiilor Convenției, ca urmare a faptului că această parte a cererii este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate a termenilor declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și a modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; hotărăște să excludă aplicarea din lista sa de cazuri în măsura în care se referă la reclamația menționată în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenția; Restul cererii sunt inadmisibile.
Fatoș Aracı Päivi Hirvelä Președintele adjunct al grefierului
FOURTH SECTION
DECISION Application no. 52677/09 by Marian BRZĄKAŁA against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 6 March 2012 as a Committee composed of: Päivi Hirvelä, President, Ledi Bianku, Zdravka Kalaydjieva, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 16 September 2009, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 1 September 2011 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS
The applicant, Mr Marian Brząkała, is a Polish national who was born in 1954 and lives in Odolanów. The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
The applicant instituted civil proceedings on 14 February 2001. On 16 February 2005 the Kalisz Regional Court admitted that there was a delay and awarded redress of PLN 1,000 (one thousand PLN). On 10 December 2008 the Łódź Court of Appeal upheld the judgement. On 6 April 2009 the legal-aid lawyer refused to produce a cassation appeal. COMPLAINTS
The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the unreasonable length of the proceedings.
He also alleged a breach of Article 13 of the Convention in that his case was not examined by the Supreme Court. THE LAW A. Length of proceedings
The applicant complained about the length of the proceedings. He relied on Article 6 § 1 which, in so far as relevant, provides as follows: Article 6 § 1 “In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...”
By letter dated 1 September 2011 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by this part of the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.
The declaration provided as follows: “The Government’s endeavour to secure a friendly settlement of the matter has remained unsuccessful. The applicant refused to accept the friendly settlement on terms proposed by the Court. That being the case, the Government hereby wish to express – by way of the unilateral declaration – its acknowledgement of the fact that the length of the civil proceedings in the present case was in breach of the “reasonable time” requirement of Article 6 § 1 of the Convention, the applicant can be considered a victim of a violation of his right to a hearing within “a reasonable time”. Consequently, the Government are prepared to pay the applicant PLN 9,500 which they consider to be reasonable in the light of the Court’s case law. The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default periods plus three percentage points.”
In a letter of 27 December 2011 the applicant expressed the view that the sum mentioned in the Government’s declaration was unacceptably low .
The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.
To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey , [GC], no. 26307/95, §§ 75 ‑ 77, ECHR 2003 ‑ VI); WAZA Spółka z o.o. v. Poland (dec.) no. 11602/02, 26 June 2007; and Sulwińska v. Poland (dec.) no. 28953/03).
The Court has established in a number of cases, including those brought against Poland, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time and about the lack of an effective remedy capable of providing redress for a breach of this right (see, for example, Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000 ‑ VII; Cocchiarella v. Italy [GC], no. 64886/01, §§ 69 ‑ 98, ECHR 2006 ‑ … ; Majewski v. Poland , no. 52690/99, 11 October 2005; Wende and Kukówka v. Poland , no. 56026/00, 10 May 2007; Kudła v. Poland [GC], no. 30210/96, ECHR 2000 ‑ IX; and Charzyński v. Poland (dec.) no. 15212/03, HR 2005- ...).
Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded by this Court in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1 (c)).
The Court further notes that this decision constitutes a final resolution of this application only in so far as the proceedings before the Court are concerned. It is without prejudice to the applicant’s right to seek further remedies should the impugned proceedings protract. Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1 in fine ). Accordingly, it should be struck out of the list. B. Complaint under Article 13 of the Convention
The applicant further complained that his case was not examined by the Supreme Court.
However, the Court considers that this complaint discloses no appearance of any violation of the provisions of the Convention. It follows that this part of the application is manifestly ill-founded and must be rejected pursuant to Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration in respect of the complaint under Article 6 § 1 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the application out of its list of cases in so far as it relates to the above complaint in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention; Declares the remainder of the application inadmissible. Fatoș Aracı Päivi Hirvelä Deputy Registrar President