Kamaric împotriva Sloveniei

A cincea secțiune DECIZIE Nr. 1509/07 Kemija KAMARI în fața Sloveniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 6 martie 2012 în calitate de comitet compus din: Ann Power-Forde, președinte, Boštjan M. Zupančič, Angelika Nußberger, judecători și Stephen Phillips, grefier adjunct, având în vedere cererea depusă la 23 martie 2007, având în vedere propunerea Guvernului de soluționare făcută reclamantului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dna Kemija Kamarić, este un național sloven care s-a născut în 1959 și locuiește în Ljubljana. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către Helsinški monitorizator Slovenije za človekove pravice, o organizație de drepturi omului.

Guvernul sloven (“Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 11 aprilie 1997, reclamantul a instituít o procedură împotriva angajatorului său în fața Curții Ljubljana de Muncire și Socială, solicitând anularea unei decizii privind realocarea și plata diferenței salariului după relocarea. La 23 mai 1997, Hotărârea de primă instanță a fost pronunțată și cererea ei a fost respinsă. La 4 noiembrie 2004, Curtea Supremă a respins recursul. La 21 aprilie 2005, Curtea Supremă a respins recursul. A depus o plângere constituțională.

La 22 septembrie 2006, Curtea Constituțională și-a respins plângerea.Decizia a fost transmisă reclamantului la 28 septembrie 2006. Legea internă relevantă O descriere a dreptului intern relevant se poate găsi în decizia Kešelj și 6 Alții Slovenia (nr. 20674/05, 20680/05, 28380/05, 28441/05, 38861/05, 39198/05 și 44915/05, 19 mai 2009). COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata excesivă a procedurilor civile. Se plângea în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la arbitraritatea procedurii interne care susțin că instanța internă a fost prejudecată și nu a acceptat dovezile pe care le-a încercat să le prezinte. Ea s-a plâns în continuare în temeiul articolului 14 și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 că a fost discriminată în instanță și la locul de muncă și a fost negată diferența de salariu după relocare.

Denumirile privind durata procedurii în temeiul articolului 6 din Convenție Curtea remarcă că, după ce guvernul a primit notificarea depunerii în temeiul articolului 54 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul de procedură, reclamantul a primit propunerea procurorului de stat de soluționare în temeiul articolului 25 din Legea de 2006 care recunoaște o încălcare a dreptului la un proces într-un timp rezonabil și care oferă remediere pentru prejudiciu moral.

De asemenea, menționează că, de atunci, reclamantul a fost în măsură să negocieze un acord cu Procuratura de Stat sau, în cazul în care acest lucru nu ar fi reușit, depune o „reclamație pentru satisfacție echitabilă” în conformitate cu dispozițiile relevante ale Legii 2006. Acesta din urmă a fost considerat de Curte ca fiind mijloace adecvate de remediere a unei încălcări a cerințelor de timp rezonabil prevăzute la art. 6 care s-a întâmplat deja (a se vedea Pohlen/Slovenia (dec.), nr. 28457/03, §§ 40-43, 3 iunie 2008, și Kešelj și altele 6 împotriva Sloveniei, citate mai sus). Curtea reiterează art. 37 din convenție, care în partea relevantă se citește după cum urmează: „1. Curtea poate, în orice etapă a procedurii, să decidă să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că ... (c) din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii.

Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în protocolele lor, este necesar.” Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii în ceea ce privește durata procedurii; prin urmare, această parte a cererii ar trebui eliminată din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 (c) Ca urmare a acestei concluzii, Curtea și-a luat în considerare competența în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție de a restabili situația în lista cazurilor în cazul în care consideră că circumstanțele justifică acest curs.

Având în vedere toate materialele în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea consideră că această parte a cererii nu dezvăluie nici o apariție a unei încălcări a Convenției, în urma că aceaceasta este inadmisibilă în temeiul articolului 35 § 3 litera (a) vădit nefondat și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri cu privire la plângerile privind durata procedurii în temeiul articolului 6 din Convenție; declara inadmisibilă restul cererii. Stephen Phillips Ann Președintele adjunct al grefierului Power-Forde

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 15009/07 Kemija KAMARIĆ against Slovenia The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 6 March 2012 as a Committee composed of: Ann Power-Forde, President, Boštjan M. Zupančič, Angelika Nußberger, judges, and Stephen Phillips, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 23 March 2007, Having regard to the Government’s settlement proposal made to the applicant, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Ms Kemija Kamarić, is a Slovenian national who was born in 1959 and lives in Ljubljana. She was represented before the Court by Helsinški monitor Slovenije za človekove pravice, a human rights organisation.

The Slovenian Government (“the Government”) were represented by their Agent. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 11 April 1997 the applicant instituted proceedings against her employer before the Ljubljana Labour and Social Court requesting the annulment of a decision on reassignment and the payment of the difference in salary after the reassignment. On 23 May 1997 the first-instance judgment was delivered and her requests were rejected. She appealed. On 4 November 2004 the Ljubljana Higher Labour and Social Court rejected the appeal. She lodged an appeal on points of law. On 21 April 2005 the Supreme Court rejected her appeal.

She lodged a constitutional complaint. On 22 September 2006 the Constitutional Court rejected her complaint. The decision was served on the applicant on 28 September 2006. B. Relevant domestic law A description of the relevant domestic law can be found in the Kešelj and 6 Others v. Slovenia decision (nos. 20674/05, 20680/05, 28380/05, 28441/05, 38861/05, 39198/05 and 44915/05, 19 May 2009). COMPLAINTS The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the excessive length of civil proceedings. The applicant also complained under Article 6 of the Convention about the arbitrariness of the domestic proceedings alleging that the domestic courts were biased and did not accept the evidence she tried to submit.

She further complained under Article 14 and Article 1 of Protocol No.1 that she had been discriminated in court and at the workplace and was denied the difference in salary after the reassignment. THE LAW A. Complaints about the length of the proceedings under Article 6 of the Convention The Court notes that, after the Government had been given notice of the application under Article 54 § 2(a) of the Rules of Court, the applicant received the State Attorney’s Office’s settlement proposal under section 25 of the 2006 Act acknowledging a violation of the right to a trial within a reasonable time and offering redress for non-pecuniary damage. It further notes that the applicant has since then been in a position to either negotiate a settlement with the State Attorney’s Office or, if that were to be unsuccessful, lodge a “claim for just satisfaction” in accordance with the relevant provisions of the 2006 Act.

The latter has been considered by the Court to constitute appropriate means of redressing a breach of the reasonable time requirement of Article 6 that has already occurred (see Pohlen v Slovenia (dec.), no. 28457/03, §§ 40-43, 3 June 2008, and Kešelj and 6 others v. Slovenia, cited above). The Court reiterates Article 37 of the Convention, which in the relevant part reads as follows: “1. The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that ... (c) for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application.

However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.” Having regard to the foregoing, the Court considers that it is no longer justified to continue with the examination of the application as far as it concerns the length of the proceedings; therefore, this part of the application should be struck out of the list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c). In reaching this conclusion, the Court has taken into account its competence under Article 37 § 2 of the Convention to restore the case to its list of cases if it considers that the circumstances justify such a course. B. Other complaints Having regard to all material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court considers that this part of the application does not disclose any appearance of a violation of the Convention.

It follows that it is inadmissible under Article 35 § 3 (a) as manifestly ill-founded and must be rejected pursuant to Article 35 § 4 of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases with regard to the complaints about the length of the proceedings under Article 6 of the Convention; Declares inadmissible the remainder of the application. Stephen Phillips Ann Power-Forde Deputy Registrar President