UZEL c. TURQUIE ET AUTRES REQUETES

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

06.03.2012

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Irrecevable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

UZEL c. TURQUIE ET AUTRES REQUETES (CtEDO, 2012)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIA A cererii nr. 13242/05 ȘEMSETTIN UZEL împotriva Turciei și alte 13 cereri (a se vedea lista din anexă) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 6 martie 2012 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, Isabelle Berro-Lefevre, András Sajó, Ișil Karakaș, Guido Raimondi, judecători; și de Francoise Elens-Passos, graffière adjuncte de secțiune, Având în vedere cererile menționate mai sus introduse la datele specificate în anexă, După ce a intenționat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamanții sunt cetățeni turci ale căror nume, precum și ale reprezentanților lor în fața Curții, sunt indicate în anexă. Guvernul turc ( a fost reprezentat de agentul său. Circumstanțele de la speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Contextul afacerilor La 18 septembrie 1997, Consiliul de Stat, după modificarea anumitor clauze contractuale ale unui contract de concesiune din 24 noiembrie 1989, a emis un aviz favorabil încheierii acestuia. Astfel, acest contract de concesiune avea ca obiect producția, transmiterea, distribuția și comercializarea de energie electrică pe malul asiatic al orașului d La 2 decembrie 1997, Ministerul a semnat contractul cu societatea Aktaș Elektrik Ticaret A.Ș. societatea Aktaș Elektrik. La o dată nespecificată, camera inginerilor de energie electrică (camera inginerilor) a inițiat în fața Consiliului o acțiune împotriva Ministerului, societatea anonimă de distribuție de energie electrică din Turcia (ATEDAȘ) În cazul în care contractul de concesiune este anulat, contractul de concesiune este anulat. Prin hotărârea din 16 noiembrie 1999, cea de-a zecea cameră a Consiliului de Stat a respins cererea camerei inginerilor pe motiv că contractul în cauză era în conformitate cu legea și cu interesul public. În părțile sale relevante, hotărârea preciza că, în opiniile lor Y.B., judecător raportor, precum și B.A., procuror pe lângă Consiliul de Stat, au indicat în special că Raportul Înaltei Autorități de Inspecție (Yüksek Denetleme Kurulu) din 24 martie 1992 preciza că societatea Aktaș Elektrik își depășise obiectul social și reținea pe o factură suma de 154,2 miliarde de lire turcești ( Pe factura referitoare la perioada ianuarie-octombrie 1991, aceasta a fost obligată organismului de energie electrică din Turcia să plătească suma de 23,7 miliarde de TRL raportul Consiliului Superior de Control al Primului Ministru, din 25 iulie 1994, care a arătat că, la data de 1 august 1991, societatea Aktaș Elektrik a fost dator cu 23 miliarde TRL față de organismul de electricitate din Turcia și că, la 17 noiembrie 1991, datoria sa a fost majorată la 99,4 miliarde TRL. La 30 noiembrie 1993, datoria societății Aktaș Elektrik a fost mai mare de 7 trilion 76 de miliarde de TRL și nu a fost niciodată onorată Raportul aceluiași Consiliu Superior din 8 august 1997, confirmat în aceleași condiții la data de 1 decembrie 1998, a arătat că contractul de concesiune fusese acordat societății Aktaș Elektrik fără a fi sigur că va asigura un mediu competitiv. a atins suma totală de 23 de trilioane de TRL. În cadrul procedurilor de licitație, societatea Aktaș Elektrik își privilegia filialele în detrimentul principiilor concurenței. Astfel, pentru Consiliul Superior, societatea Aktaș Elektrik devenise o organizație care profita în mod ilicit de această situație. Pe de altă parte, în așteptările sale, după ce a amintit despre faptele referitoare la semnarea contractului de concesiune, Consiliul de Stat Indiqua că rezultă din examinarea dosarului că, ultima dată la 2 decembrie 1997 a fost semnat un contract de concesiune între societatea Aktaș Elektrik și minister ; Criticile privind executarea contractului se refereau la perioada cuprinsă între anii 1990 și 1996, perioada în care nu a fost semnat niciun contract între societatea Aktaș Elektrik și administrațiile în cauză, iar criticile se refereau la subiecte financiare pentru perioada în care societatea Aktaș Elektrik După examinarea dosarului, documentele solicitate părților și rapoartele de control [de la autoritatea superioară de inspecție și de la Consiliul superior de control al prim-ministrului] întocmite cu privire la societatea Aktaș Elektrik , Consiliul de Stat a constatat că litigiile dintre societatea Aktaș Elektrik și diferitele administrații se refereau la litigii comerciale, în general la plățile prețurilor la energie, și financiare; aceste diferende erau legate de lipsa controlului din partea administrației ; litigiile în cauză au avut loc după anularea contractului semnat la 30 martie 1990 de către a zecea cameră a Consiliului depee și semnarea unui nou contract la 2 decembrie 1997; ; Aceste litigii, pendinte în fața instanțelor sau administrațiilor în vederea soluționării lor, nu au fost de natură să împiedice semnarea contractului. Întotdeauna în așteptatele sale, Consiliul d Ca și satisfacția cererii de energie, printre alte criterii. Consiliul de Stat concluzionează că: în afara litigiilor financiare, societatea Aktaș Elektrik nu a comis neglijență în executarea contractului ;în ceea ce privește pierderea de energie electrică sau frauda în materie de energie electrică, deși a existat o creștere, această pierdere sau fraudă a fost mai mică decât cea din alte regiuni în care au fost executate contracte similare. La 30 noiembrie 1999, camera inginerilor s-a ocupat de casare. Prin Hotărârea din 16 februarie 2001, Adunarea Generală a Camerelor contencioase ale Consiliului de Stat ( Adunarea generală a Consiliului a considerat că Camera Inginerilor a avut calitatea de a acționa pentru a contesta contractele de concesiune. După ce a luat cunoștință de numeroasele rapoarte examinate de a zecea cameră a Consiliului de ′ , de neregulile comise de societatea Aktaș Elektrik și fraude în domeniul energiei electrice, Adunarea generală a considerat că nu era de interes public ca societatea Aktaș Elektrik să execute contractul de concesiune. În lumina înscrisurilor din dosarul examinat de cea de-a zecea cameră a Consiliului de Stat, Adunarea Generală a constatat, de asemenea, că societatea Aktaș Elektrik a distribuit energie electrică între anii 1990 și 2 decembrie 1997 și că, în această perioadă, numeroase probleme juridice au apărut cu administrațiile pârâte la proces și a ajuns la concluzia că interesul public nu putea fi considerat ca fiind garantat în mod valabil. Prin decizia din 15 aprilie 2002, Consiliul de Miniștri resilia contractul de concesiune semnat cu societatea Aktaș Elektrik La 19 august 2002, pe baza articolului 47 litera (c) din regulamentul privind cotația, consiliul de administrație al bursei de valori mobiliare d . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La datele nespecificate, reclamanții au achiziționat acțiuni ale societății Aktaș Elektrik la 15 aprilie 2002, Consiliul de Miniștri a reziliat contractul de concesiune semnat cu societatea Aktaș Elektrik și a desemnat societatea anonimă de distribuție a energiei electrice din Turcia ca organism însărcinat cu distribuirea și comercializarea energiei electrice. La data de 19 august 2002, lacumKB a suspendat definitiv cotarea titlurilor de valoare ale societății Aktaș Elektrik la 30 mai și 20 iunie 2002, reclamanții au introdus acțiuni în despăgubire în fața tribunalului administrativ din Ankara ca urmare a transferului societății în cauză către statul membru. În perioada septembrie 2004-decembrie 2007, având în vedere pierderile financiare ale reclamanților ca posibile riscuri legate de activitățile comerciale, instanțele administrative și Consiliul de Stat au respins toate acțiunile în cauză pe motiv că transferul activităților societății Aktaș Elektrik în statul membru nu era contrară dreptului motivului că utilitatea publică nu putea fi asigurată în mod valabil de societatea concesionară din cauza îmbogățirii frauduloase care punea în discuție gestiunea financiară a acesteia în ceea ce privește exploatarea și distribuția de energie electrică. Dreptul și practica internă pertinente Clauzele relevante din contractul de concesiune al societății Aktaș Elektrik Ticaret A.Ș. sunt expuse în cauza Aktaș Elektrik Ticaret A.Ș. c. Turcia ((dec.), nr. 44205/02, 30 august 2011). Dreptul intern relevant privind bursa valorilor mobiliare d Dreptul intern și comunitar relevant privind legea și reglementarea în materie de energie electrică sunt expuse în cauza Uzan și alții c. Turcia ((dec.), nr. 18240/03, § 39-41 și 50-58, 29 martie 2011). GRIFS invocând articolele 6 și 13 din convenție, reclamanții se plâng că au fost jefuiți de acțiunile lor după transferul societății. Aktaș Elektrik Ticaret A.Ș. în lat. În ceea ce privește desfășurarea revendicărilor Curtea decide, în conformitate cu art. 42 alin. (1) din Regulamentul său de procedură, să unească acțiunile, ținând cont de asemănarea lor cu faptele și problemele juridice pe care le ridică. II. PRIVIND ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL N Reclamanții, deținătorii de acțiuni ai societății Aktaș Elektrik Ticaret A.Ș. , se plâng de o încălcare a dreptului lor de proprietate din cauza anulării contractelor de concesiune ale acestei societăți. Ei invocă articolele 6 și 13 din Convenție. Stăpâna calificării juridice a faptelor cauzei, Curtea nu este legată de cea pe care le atribuie reclamanții sau guvernele pârâte. O cauză se caracterizează prin faptele pe care le denunță și nu prin simple mijloace sau argumente de drept invocate (Sherife Yićit c. Turcia [GC], n 3976/05, § 52, 2 noiembrie 2010 și cauzele menționate). În speță, pe de o parte, ținând seama de conținutul și de formularea obiecțiunilor reclamanților, și pe de altă parte, având în vedere că au putut sesiza instanțele naționale competente cu privire la afirmațiile lor, Curtea decide să le examineze numai sub aspectul articolului 1 din Protocolul nr 1, astfel cum a fost formulat în partea sa relevantă Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Guvernul contestă afirmațiile reclamanților și își reiterează argumentele formulate în cauzele Aktaș Elektrik Ticaret A.Ș. ((dec.), citată anterior), și Soyuer și alte 46 de cereri ((dec.), citată anterior, §§ 45-47. Reclamanții își mențin afirmațiile. Curtea se referă la principiile fundamentale care decurg din jurisprudența sa referitoare la art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea, printre altele, James și alții c. Regatul Unit, 21 februarie 1986, § 37, seria A n 98, AGOSI c. Regatul Unit, 24 octombrie 1986, § 48, seria A n 108, Gasus Dosier - und Fördertechnik GmbH c. Țările de Jos, 23 februarie 1995, § 55, seria A n 306 J.A. Pye (Oxford) Ltd și J.A. Pye (Oxford) Land Ltd c. Regatul Unit [GC], n 44302/02, §§ 52-55, CEDH 2007 X, și Soyuer și 46 alte cereri ((dec.), citată anterior, § 49). Aceasta reamintește că a considerat deja că o acțiune a unei societăți comerciale, având o valoare economică, constituie un bun în sensul articolului 1 din Protocolul nr 1 (Olczak c. Polonia (dec.), nr. 30417/96, § 60, CEDH 2002 X (extracți)). În prezenta cauză, având în vedere că reclamanții dețin acțiuni, Curtea concluzionează că au bunuri cu caracter personal În sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 (Soyuer și al altor 46 de hotărâri (dec.), citată anterior, punctul 50). Curtea ia notă de faptul că radierea acțiunilor societății concesionare a operațiunilor de bursă este consecința normală a rezilierii contractului societății în cauză prin hotărâre judecătorească. În această privință, Curtea a amintit deja că autoritățile naționale nu trebuie să sufere din cauza faptului că art. 1 din Protocolul nr. 1 le obligă să ia măsurile necesare pentru a proteja dreptul la respectarea bunurilor. Această obligație trebuie citită cu marea marjă de apreciere a statului pentru a reglementa utilizarea bunurilor unui individ pentru a desfășura o politică economică și socială, cu excepția cazului în care judecata sa se dovedește în mod evident lipsită de o bază rezonabilă (James și alții, menționat anterior, § 46). Curtea a respins deja o cauză similară din cauza lipsei vădite de temei, pe motiv că un solicitant, proprietar al unor acțiuni ale unei societăți concesionare, nu a suportat o sarcină specială și exorbitantă din cauza radierii acțiunilor unei societăți de pe piața bursieră din cauza anulării unui contract de concesiune și nu a rupt echilibrul dintre interesele generale ale comunității și cele ale reclamanților ( Aktaș Elektrik Ticaret A.Ș (dec.), citată anterior, și Soyuer și alte 46 de cereri (dec.), citată anterior, § 62. În prezentele cauze, după examinarea tuturor elementelor depuse la dosar și a argumentelor prezentate de părți, Curtea consideră că instanțele nu au prezentat niciun fapt sau argument care să conducă la o concluzie diferită în cazurile prezente. Prin urmare, rezultă că cererile sunt în mod evident nefondate și trebuie să fie respinse în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, cu majoritate de voturi, hotărăște să unească cererile Declară cererile inadmisibile. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte Numărul de cerere și numele reprezentanților Numele reclamanților și data nașterii Data nașterii Data la care se introduc incizii Data ultimelor decizii interne definitive Număr de acțiuni deținute de Buket Umarusman Șemsettin Uzel, 1951 8 aprilie 2005 Tribunalul Regional Administrativ al precum Ankara, 15 septembrie 2004 (Ankara bölge idare mahkemesi, E 2004/2488, K 2004/2532), notificată la 8 octombrie 2004) 000 de acțiuni (10 loturi) 24885/06 reprezentată de Buket Umarusman Ozan Kansu, 1975 20 iunie 2006 Tribunalul Regional Administrativ din Andkara, 23 noiembrie 2005 (Ankara bölge idare mahkemesi, E 2005/4587, K 2005/4744), notificată la 20 decembrie 2005 000 de acțiuni (30 de loturi) 4694/07 reprezentate de Buket Umarusman Mehmet Y iulie 2006 000 acțiuni (40 loturi) 8067/07 reprezentate de Buket Umarusman Nevzat Nushet Culhao 2006/4330), notificată la 28 iulie 2006 000 de acțiuni (85 de loturi) 8160/07 reprezentată de Buket Umarusman Utku Dinçer, 1965 23 ianuarie 2007 Consiliul d . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2006/4751), notificată la 17 august 2006 000 de acțiuni (81 de loturi) 10766/07 reprezentată de Buket Umarusman Efkan Araz, 1968 28 februarie 2007 Consiliul de . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2006/4738), notificată la 26 septembrie 2006 000 de acțiuni (51 de loturi) 14579/07, reprezentată de Buket Umarusman Ramazan Donmaz 20 octombrie 1955 26 martie 2007 Consiliul de . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2006/6628, K 2007/125), notificată la 1 mai 2007 000 (42 loturi) 29095/07, reprezentată de Buket Umarusman Mehmet Sambata, 1959 5 iulie 2007 Consiliul de 2006/5864), notificată la 13 februarie 2007 370 000 de acțiuni (370 de loturi) 6827/08 reprezentată de Buket Umarusman Bahattin Arslan, 1962 29 ianuarie 2008 Consiliul de Stat, 18 iunie 2007 (Danestay, E 2007/1433, K 2007/366), notificată la 13 decembrie 2007 151 000 de acțiuni (151 de loturi)