CtEDO 20.03.2012 Auto

OKYAY c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
20.03.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
OKYAY c. TURQUIE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr 38685/06 Șükran OKYAY și Taner OKYAY împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 20 martie 2012 într-o Cameră compusă din: Françoise Tulkens, președinte, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, Isabelle Berro-Lefevre, András Sajó, Ișil Karakaș, Guido Raimondi, judecători, și Stanley Naismith, grefier de secțiune; Având în vedere cererea sus-menționată formulată la 22 septembrie 2006, După ce a deliberat, face următoarea decizie: DE FAPT Reclamanții, domnii Șükran Okyay și Taner Okyay, sunt cetățeni turci, născuți în 1948 și respectiv 1940 și reședinți în Ankara. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Contextul afacerilor printr-un act din 9 martie 1998 între Ministerul Industriei și Resurselor Naturale (denumit în continuare Ministerul de Externe) și societatea ÇEAȘ, aceasta obține concesiunea până la 19 octombrie 2058 de la exploatarea unei centrale hidroelectrice, ceea ce acoperea producția, transportul, distribuția și revânzarea electricității. La 20 februarie 2001, Legea nr. 4628 privind piața energiei electrice a modificat Legea nr. 3096 privind producția, transportul, distribuția și comercializarea de energie electrică de către alte societăți decât cele de la În conformitate cu normele în materie de concurență și de drept privat, această lege a avut drept obiectiv furnizarea de energie electrică suficientă, de bună calitate și produsă în mod continuu, în conformitate cu mediul înconjurător. În acest scop, această lege va institui, de asemenea, Consiliul de reglementare a pieței energiei (denumit în continuare EPDK), autoritatea de reglementare în acest domeniu. La 28 noiembrie 2002 a fost publicat în Jurnalul Oficial (JO) Regulamentul privind societățile care desfășoară mai multe activități pe piața de energie electrică. La 30 decembrie 2002, societatea CAEAȘ a contestat pe lângă minister și EPDK întreruperea fără despăgubiri a contractului de concesiune ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 4628. La 10 februarie 2003, Ministerul a solicitat societății CAEAȘ să respecte Legea nr. 4628, care prevedea transferul rețelelor sale de transport de energie electrică către societatea pe acțiuni de transport de energie electrică din Turcia ( În conformitate cu art. 19 din contractul de concesiune, Ministerul a indicat că transferul rețelelor în cauză nu a avut loc încă, până la data de 31 decembrie 2002 cel târziu, că societatea avea până la data de 28 februarie 2003 pentru a efectua o operațiune sub pedeapsa de rupere a contractului de concesiune (denumit în continuare "contractul de concesiune"), în conformitate cu art. 19 din contractul de concesiune. La 11 iunie 2003, după ce a enumerat diferitele deficiențe de către societatea în cauză ale obligațiilor sale contractuale și juridice, în special ale celor care decurg din legile nr. 4628 și nr. 3096, care justificau decizia sa, Ministerul Notifizia către societatea care faceaȘ transferul către TE Prin Decizia nr. 2003/5712 din 12 iunie 2003, publicată în JO la 17 iunie 2003, Consiliul de Miniștri a reziliat contractul de concesiune al societății pe bază de EAȘ. Prin decizia din 17 iunie 2003, ca urmare a încetării contractului de concesiune acordat societății ÇEAȘ și în conformitate cu articolele 47 litera (c) și 16 litera (j) din Regulamentul privind cotația, consiliul de administrație al bursei de valori mobiliare d A informat publicul că titlurile de valoare ale acestei societăți au fost retrase din cotația pe piața bursieră. Prin decizia din 19 iulie 2003, Consiliul de pe piața financiară (Sermaye Piyasas La 18 noiembrie 2003, reclamanții au sesizat Consiliul cu privire la o acțiune în anulare a deciziei Consiliului de Miniștri din 17 iunie 2003 de revocare a contractului de concesiune al societății CAEAȘ. Prin hotărârea din 15 aprilie 2005, Consiliul de Stat a respins cererea reclamanților. Prin Hotărârea din 6 octombrie 2005, Adunarea Generală a Camerelor Contenioase ale Consiliului de Stat (Danestay Daireleri Genel Kurulu) a confirmat hotărârea Consiliului de Stat. Prin Hotărârea din 13 aprilie 2006, notificată reclamanților la 29 mai 2006, Adunarea Generală a Camerelor Contenciose ale Consiliului de Stat au respins recursul prin rectificarea hotărârii din 6 octombrie 2005. Dreptul intern relevant Dreptul intern și dreptul comunitar relevant privind legea și reglementarea în materie de energie electrică sunt expuse în cauza Uzan și în alte cauze din Turcia ((dec.), nr. 18240/03, §§ 39-41 și 50-58, 29 martie 2011). Dreptul intern relevant privind bursa valorilor mobiliare din Istanbul Menkul K ) se află expus în cauza Soyuer și alte 46 de cereri c. Turcia ((dec.), nr. 49445/07, § 29, 21 iunie 2011). GRIFS Invochourt la Reclamanții, deținătorii de acțiuni ale societății ÇEAȘ, se plâng de o încălcare a dreptului lor de proprietate ca urmare a încetării contractului de concesiune acordat acestei societăți, necunoașterea articolului 1 din Protocolul nr 1, astfel cum a fost formulat în partea sa relevantă Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Curtea se referă la principiile fundamentale care decurg din jurisprudența sa referitoare la art. 1 din Protocolul nr 1 (a se vedea, printre altele, James și alții, 21 februarie 1986, § 37, seria A n 98, AGOSI c. Regatul Unit, 24 octombrie 1986, § 48, seria A n 108, Gas Dosier - und Fördertechnik GmbH c. Țările de Jos, 23 februarie 1995, § 55, seria A n 306 J.A. Pye (Oxford) Ltd și J.A. Pye (Oxford) Land Ltd. c. Regatul Unit [GC], nr. 44302/02, § 52-55, CEDH 2007 X, Soyuer și 46 de alte cereri (dec.), citată anterior, § 49. Prin urmare, în prezenta cauză, având în vedere că reclamanții dețin acțiuni, Curtea concluzionează că au bunuri mai mici decât cele prevăzute la art. 1 din Protocolul nr. 1 (Soyuer și alte 46 de cereri (dec.), citată anterior, punctul 50). Curtea ia notă de faptul că radierea acțiunilor societății concesionare a operațiunilor de bursă este consecința normală a rezilierii contractului societății în cauză prin hotărâre. În această privință, Curtea a amintit deja că autoritățile naționale nu trebuie să sufere din cauza faptului că art. 1 din Protocolul nr. 1 le obligă să ia măsurile necesare pentru a proteja dreptul la respectarea bunurilor. Această obligație trebuie citită cu marea marjă de apreciere a statului pentru a reglementa utilizarea bunurilor unui individ pentru a desfășura o politică economică și socială, cu excepția cazului în care judecata sa se dovedește în mod evident lipsită de o bază rezonabilă (James și alții, menționat anterior, § 46). Curtea a respins deja o cauză similară din cauza lipsei vădite de temei, pe motiv că un solicitant, proprietar al unor acțiuni ale unei societăți concesionare, nu a suportat o sarcină specială și exorbitantă din cauza radierii acțiunilor unei societăți de pe teritoriul unei societăți de pe teritoriul unei societăți de pe teritoriul unui stat membru în urma încheierii unui contract de concesiune, și că nu a existat o ruptură de echilibru între interesele generale ale comunității și cele ale reclamanților ( Aktaș Elektrik Ticaret A.Șc. Turcia (dec.), nr. 44205/02, 30 august 2011 și Soyuer și alte 46 de cereri c. Turcia (dec.), citată anterior, punctul 62. În prezenta cauză, după examinarea tuturor elementelor depuse la dosar și a argumentelor prezentate de părți, Curtea consideră că părțile nu au prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazurile prezente. Pentru aceste motive, Curtea, cu majoritate de voturi, declară cererea inadmisibilă. Stanley Naismith Françoise Tulkens Grefier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2012-06-12
0,95
PEKER ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 576/07 Ahmet Şevki PEKER et autres contre la Turquie et 27 autres requêtes (voir liste en annexe) La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 12 juin 2012 en une chambre com
CtEDO 2016-09-06
0,93
ERSÜMER c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requêtes n os 19501/05 et 7327/08 Mustafa Cumhur ERSÜMER contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 6 septembre 2016 en une chambre composée de : Julia Laffranque, pr
CtEDO 2012-03-06
0,93
UZEL c. TURQUIE ET AUTRES REQUETES
DEUXIÈME SECTION DÉCISION de la requête n o 13242/05 Şemsettin UZEL contre la Turquie et 13 autres requêtes (voir liste en annexe) La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 6 mars 2012 en une chambre composée
CtEDO 2012-10-09
0,93
AFFAIRE ALKAYA c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ALKAYA c. TURQUIE (Requête n o 42811/06) ARRÊT STRASBOURG 9 octobre 2012 DÉFINITIF 09/01/2013 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l’
CtEDO 2012-03-20
0,93
AFFAIRE KOÇ AND DEMİR c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE KOÇ ET DEMİR c. TURQUIE (Requête n o 26793/08) ARRÊT STRASBOURG 20 mars 2012 DÉFINITIF 20/06/2012 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. E
Sursă