PEKER ET AUTRES c. TURQUIE

PEKER ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2012)

SECȚIA A DOUA

DECIZIE

Cererea nr.

576/07

Ahmet Șevki PEKER și alții împotriva Turciei

și alte 27 de cereri

(a se vedea lista în anexă)

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a doua), reunită la 12 iunie 2012 într-o cameră compusă din:

Françoise Tulkens, președintă,

Danutė Jočienė,

Dragoljub Popović,

Ișıl Karakaș,

Guido Raimondi,

Paulo Pinto de Albuquerque,

Helen Keller, judecători,

și Stanley Naismith, grefier de secție,

Având în vedere cererile sus-menționate introduse la 16 decembrie 2006,

Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și pe cele prezentate ca răspuns de către reclamante,

După ce a deliberat, pronunță următoarea decizie:

ÎN FAPT

Reclamanții sunt resortisanți turci ale căror nume, precum și cele ale reprezentanților lor în fața Curții, sunt indicate în anexă. Guvernul turc („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul său.

A.

Circumstanțele speței

Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează.

1.

Contextul cauzelor

În 1997, societatea pe acțiuni Aktaș Elektrik Ticaret A.Ș (denumită în continuare „Aktaș”) a semnat un contract cu Ministerul Energiei și al Resurselor Naturale (denumit în continuare „Ministerul”) și a obținut concesiunea de exploatare și de distribuție publică a energiei electrice timp de treizeci de ani pe malul asiatic al orașului Istanbul.

Cu toate acestea, camera inginerilor electricieni a introdus în fața Consiliului de Stat o acțiune în anularea acestui contract. La o dată neprecizată, a zecea cameră a Consiliului de Stat a respins acțiunea. Camera inginerilor electricieni a formulat recurs în casație.

La 16 februarie 2001, ținând cont de rapoartele comitetului de inspecție al cabinetului Primului Ministru, adunarea plenară a Consiliului de Stat a relevat că societatea Aktaș, în detrimentul intereselor publice și al principiilor concurenței, devenise o organizație care obținea profit în mod ilicit din privilegiul care îi fusese acordat prin contractul de concesiune. Prin urmare, adunarea plenară a Consiliului de Stat a infirmat hotărârea celei de-a zecea camere pe motiv că nu exista utilitate publică pentru a concesiona gestionarea electricității societății Aktaș.

La 27 martie 2002, a zecea cameră a Consiliului de Stat, statuând în trimitere, s-a conformat în toate dispozițiile sale hotărârii adunării plenare din 16 februarie 2001. La aceeași dată, Ministerul a notificat societății Aktaș transferul activităților sale către societatea pe acțiuni de distribuție a energiei electrice din Turcia.

La 15 aprilie 2002, Consiliul de Miniștri a reziliat contractul de concesiune semnat cu Aktaș și a desemnat societatea pe acțiuni de distribuție a energiei electrice din Turcia ca organism însărcinat cu distribuirea și comercializarea energiei electrice. La 16 august 2002, Bursa de Valori Mobiliare din Istanbul a suspendat definitiv cotația titlurilor Aktaș.

2.

Decizia IMKB

La 19 august 2002, în special pe baza articolului 47 c) din regulamentul privind cotația, consiliul de administrație al bursei de valori mobiliare din Istanbul (Istanbul Menkul Kıymetler Borsası - „IMKB”) a informat societatea Aktaș Elektrik Ticaret A.Ș că titlurile sale fuseseră definitiv excluse de la operațiunile bursiere.

3.

Situația reclamanților

La date neprecizate, reclamanții au cumpărat acțiuni ale societății Aktaș.

Între mai și iunie 2002, reclamanții au sesizat Ministerul cu o cerere de anulare a deciziei prin care contractul de concesiune al Aktaș fusese anulat. Neprimind răspuns în cele șaizeci de zile de la cererile lor, aceștia au intentat în fața tribunalului administrativ din Ankara acțiuni în despăgubirea prejudiciului lor ca urmare a transferului societății respective către Stat.

Între iunie 2006 și iulie 2007, jurisdicțiile administrative, inclusiv Consiliul de Stat, au respins toate acțiunile pe motiv că transferul activităților Aktaș către Stat nu era contrar dreptului, dat fiind că utilitatea publică nu putea fi în mod valabil asigurată de către societatea concesionară din cauza îmbogățirii frauduloase punând în cauză gestionarea financiară a acesteia în materie de exploatare și de distribuție a energiei electrice.

B.

Dreptul și practica internă pertinente

Clauzele pertinente ale contractului de concesiune al societății Aktaș Elektrik Ticaret A.Ș se găsesc expuse în cauza Aktaș Elektrik Ticaret A.Ș c. Turciei (dec.), nr. 44205/02, 30 august 2011.

Dreptul intern pertinent privind Bursa de Valori Mobiliare din Istanbul (Istanbul Menkul Kıymetler Borsası) se găsește expus în cauza Soyuer și 46 alte cereri c. Turciei (dec.), §§ 24-29, nr. 49445/07, 21 iunie 2011).

Dreptul intern și comunitar pertinent privind legea și reglementarea referitoare la energia electrică se găsesc expuse în cauza Uzan și alții c. Turciei (dec.), (nr. 18240/03, §§ 39-41 și 50-58, 29 martie 2011).

CAPETE DE CERERE

Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, toți reclamanții se plâng că au fost deposedați de acțiunile lor după transferul societății Aktaș.

În ceea ce privește cererile nr. 576/07, 578/07, 3061/07, 3062/07, 3694/07, 6064/07, 7856/07, 8419/07, 10786/07, 14428/07, 14433/07, 21392/07, 22765/07, 23428/07, 24681/07, 25508/07 25783/07, 25819/07, 43189/07, 47533/07, 54426/07, 322/08, 1032/08 și 1337/08, invocând art. 6 din Convenție, reclamanții se plâng de durata procedurilor.

În ceea ce privește cererile nr. 847/07 și 5945/08, invocând art. 6 din Convenție, reclamanții se plâng de aprecierea eronată de către jurisdicțiile naționale a elementelor faptice, precum și a elementelor de probă. Aceștia contestă în esență soluția adoptată de aceste jurisdicții.

În ceea ce privește cererile nr. 46280/07 și 10767/07, invocând art. 6 din Convenție, reclamanții se plâng de încălcarea principiului egalității armelor prin faptul că tribunalele au refuzat să recunoască o valoare probantă elementelor de probă pe care le-au prezentat.

În ceea ce privește cererea nr. 46280/07, invocând art. 6, reclamantul se plânge, de asemenea, de necomunicarea anumitor documente prezentate tribunalului administrativ de către partea pârâtă și de imposibilitatea de a se opune conținutului acestor documente.

În ceea ce privește cererile nr. 46280/07 și 10767/07, invocând art. 13 din Convenție, reclamanții se plâng că nu au beneficiat, în fața jurisdicțiilor naționale, de o cale de atac efectivă care să le permită să își valorifice capătul de cerere întemeiat pe încălcarea principiului egalității armelor garantat de art. 6 din Convenție.

ÎN DREPT

I.

CU PRIVIRE LA CONEXAREA CERERILOR

Curtea decide, în aplicarea articolului 42 § 1 din regulamentul său, să conexeze cererile, având în vedere similitudinea lor în ceea ce privește faptele și chestiunile juridice pe care le ridică.

II.

CU PRIVIRE LA ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL NR. 1

Reclamanții, deținători de acțiuni ale societății Aktaș Elektrik Ticaret A.Ș, se plâng de o atingere adusă dreptului lor de proprietate din cauza rezilierii contractului de concesiune al acestei societăți, cu nerespectarea articolului 1 din Protocolul nr. 1, redactat după cum urmează în partea sa pertinentă:

„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului pe care îl posedă Statele de a pune în vigoare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții ori a amenzilor.”

Guvernul contestă afirmațiile reclamanților și se referă la argumentația dezvoltată de acesta în cauzele Aktaș Elektrik Ticaret A.Ș c. Turciei (dec.), nr. 44205/02, 30 august 2011 și Soyuer și 46 alte cereri c. Turciei (dec.), §§ 45-47, nr. 49445/07, 21 iunie 2011.

Reclamanții își reiterează afirmațiile.

Curtea se referă la principiile fundamentale care se desprind din jurisprudența sa privind art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea, printre altele, James și alții, citată anterior, § 37, AGOSI c. Regatului Unit, 24 octombrie 1986, § 48, seria A nr. 108, Gasus Dosier - und Fördertechnik GmbH c. Țărilor de Jos, 23 februarie 1995, § 55, seria A nr. 306-B, și J.A. Pye (Oxford) Ltd și J.A. Pye (Oxford) Land Ltd c. Regatului Unit [MC], nr. 44302/02, §§ 52-55, CEDO 2007-X).

Aceasta reamintește că a considerat deja că o acțiune a unei societăți comerciale, având o valoare economică, constituie un bun în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 (Olczak c. Poloniei (dec.), nr. 30417/96, § 60, CEDO 2002-X (extrase)). Prin urmare, în prezentele cauze, constatând că reclamanții posedă acțiuni, Curtea concluzionează că aceștia au „bunuri” în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1.

Curtea notează că radierea acțiunilor societății concesionare de la operațiunile bursiere este consecința normală a rezilierii contractului societății respective prin decizie judecătorească. În această privință, Curtea a reamintit deja că autoritățile naționale nu trebuie să sufere de faptul că art. 1 din Protocolul nr. 1 le impune obligația de a lua măsurile necesare pentru protecția dreptului la respectarea bunurilor. Această obligație trebuie citită cu marea marjă de apreciere a Statului pentru a reglementa folosința bunurilor unui individ în vederea desfășurării unei politici economice și sociale, cu excepția cazului în care judecata sa se dovedește în mod vădit lipsită de bază rezonabilă (James și alții, citată anterior, § 46).

În această privință, Curtea a respins deja un capăt de cerere similar pentru lipsă vădită de fundament, pe motiv că un reclamant, proprietar de acțiuni ale unei societăți concesionare, nu suportase o sarcină specială și exorbitantă din cauza radierii acțiunilor unei societăți de la bursa din Istanbul ca urmare a rezilierii unui contract de concesiune și că nu existase rupere a echilibrului între interesele generale ale comunității și cele ale reclamantului (Aktaș Elektrik Ticaret A.Ș c. Turciei (dec.), nr. 44205/02, 30 august 2011 și Erol Soyuer c. Turciei (dec.), citată anterior și 46 alte cereri, § 62).

În speță, după ce a examinat toate elementele depuse la dosar și argumentele prezentate de părți, Curtea consideră că reclamanții nu au expus niciun fapt sau argument care să poată duce la o concluzie diferită în cazurile prezente.

Rezultă că acest capăt de cerere este vădit nefondat și trebuie respins în aplicarea articolului 35 §§ 3 și 4 din Convenție.

III.

CELELALTE ARTICOLE DIN CONVENȚIE

A.

Cu privire la durata procedurii

În cererile nr. 576/07, 578/07, 3061/07, 3062/07, 3694/07, 6064/07, 7856/07, 8419/07, 10786/07, 14428/07, 14433/07, 21392/07, 22765/07, 23428/07, 24681/07, 25508/07 25783/07, 25819/07, 43189/07, 47533/07, 54426/07, 322/08, 1032/08 și 1337/08, reclamanții susțin că durata procedurii a încălcat principiul „termenului rezonabil”, astfel cum este prevăzut de art. 6 din Convenție, redactat după cum urmează:

„Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie judecată (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) asupra contestațiilor privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...)”

Guvernul contestă afirmațiile reclamanților.

Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și miza litigiului pentru persoanele în cauză (a se vedea, printre multe altele, Daneshpayeh c. Turciei, nr. 21086/04, § 26, 16 iulie 2009). De asemenea, dacă art. 6 § 1 din Convenție prescrie celeritatea procedurilor judiciare, acesta consacră, de asemenea, principiul, mai general, al unei bune administrări a justiției (Boddaert c. Belgiei, 12 octombrie 1992, § 39, seria A nr. 235-D).

Curtea constată că, în speță, procedurile inițiate în fața jurisdicțiilor naționale au durat aproximativ cinci ani pentru două grade de jurisdicție.

Presupunând chiar că art. 6 § 1 din Convenție se aplică prezentelor cauze (Dogmoch c. Germaniei (dec.), nr. 26315/03, CEDO 2006-XIII), Curtea se referă la argumentația sa dezvoltată în cauza Soyuer și 46 alte cereri (dec.), citată anterior, § 70) în care a relevat că peste șase sute de acțiuni au fost introduse în fața jurisdicțiilor administrative, în special în fața camerei speciale a Consiliului de Stat, însărcinată cu soluționarea acestui tip de litigii. În această privință, Curtea ține cont, de asemenea, de faptul că Statul pârât și-a organizat sistemul judiciar, creând o cameră specială pentru a soluționa aceste litigii, în vederea reducerii termenelor procedurilor pentru o bună administrare a justiției (a se vedea, în sens contrar, Comingersoll S.A. c. Portugaliei [MC], nr. 35382/97, § 24, CEDO 2000-IV).

În continuare, având în vedere durata procedurilor luate în globalitatea lor, precum și absența perioadelor de inactivitate în fața jurisdicțiilor naționale, numărul și complexitatea cauzelor similare prezentate jurisdicțiilor naționale, Curtea consideră că, în circumstanțele particulare ale prezentelor cauze, durata procedurilor răspunde cerinței „termenului rezonabil” în sensul articolului 6 § 1 din Convenție.

Rezultă că acest capăt de cerere este vădit nefondat și trebuie respins în aplicarea articolului 35 §§ 3 și 4 din Convenție.

B.

Cu privire la echitatea procedurii

În cererile nr. 847/07, 46280/07, 10767/07 și 5945/08, reclamanții invocă o lipsă de echitate a procedurii desfășurate în fața jurisdicțiilor administrative. Aceștia invocă o nerespectare a articolului 6 § 1 din Convenție, redactat după cum urmează în partea sa pertinentă:

„Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie judecată în mod echitabil (...) de către o instanță (...) care va decide (...) asupra contestațiilor privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...)”

Guvernul nu se pronunță.

Curtea notează că reclamanții au putut contesta toate elementele de probă depuse la dosar, în special, rapoartele întocmite de diferitele administrații sau ministere. Aceștia au prezentat, de asemenea, argumentele și mijloacele lor de apărare pentru a contesta pretinsele atingeri aduse titlurilor lor de acțiuni. În acest context, Curtea relevă că reclamanții, ascultați în apărarea lor, au avut posibilitatea de a prezenta toate elementele de probă și mijloacele pe care le-au considerat utile intereselor lor.

Rezultă că acest capăt de cerere este vădit nefondat și trebuie respins în aplicarea articolului 35 §§ 3 și 4 din Convenție.

C.

Cu privire la art. 13 din Convenție coroborat cu art. 6

În cererile nr. 46280/07 și 10767/07, reclamanții se plâng că nu au beneficiat, în fața jurisdicțiilor naționale, de o cale de atac efectivă care să le permită să își valorifice capătul de cerere întemeiat pe principiul egalității armelor garantat de art. 6 din Convenție. Aceștia invocă art. 13 din Convenție, redactat după cum urmează în partea sa pertinentă:

„Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) Convenție au fost încălcate are dreptul la acordarea unei căi de atac efective în fața unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea ar fi fost comisă de persoane acționând în exercitarea funcțiilor lor oficiale.”

Guvernul nu se pronunță.

Curtea reamintește că art. 13 din Convenție garantează existența în dreptul intern a unei căi de atac care să permită să se valorifice drepturile și libertățile Convenției, astfel cum acestea pot fi consacrate (Boyle și Rice c. Regatului Unit, 27 aprilie 1988, § 52, seria A nr. 131 și Erol Soyuer c. Turciei (dec.), citată anterior și 46 alte cereri, § 65). Această dispoziție are deci drept consecință de a cere o cale de atac internă care să abiliteze examinarea conținutului unui „capăt de cerere apărabil” cu privire la Convenție sau la Protocoalele sale și să ofere remediul adecvat (Uzan și alții c. Turciei (dec.), citată anterior, § 125).

În prezentele cauze, Curtea a declarat vădit nefondat capătul de cerere întemeiat pe art. 6 din Convenție privind principiul echității procedurii urmate în fața jurisdicțiilor naționale. Prin urmare, în absența unui „capăt de cerere apărabil”, capătul de cerere întemeiat pe art. 13 din Convenție este, de asemenea, vădit nefondat și trebuie respins în aplicarea articolului 35 §§ 3 și 4 din Convenție.

În consecință, este cazul să se pună capăt aplicării articolului 29 § 3 din regulamentul Curții și să se declare cererile inadmisibile.

Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Decide

să conexeze cererile;

Declară

cererile inadmisibile.

Stanley Naismith

Françoise Tulkens

Grefier

Președintă

ANEXĂ

Numărul cererii și numele reprezentanților

Numele reclamanților și data nașterii

Data introducerii cererilor

Data ultimelor decizii interne definitive

Numărul de loturi posedate

576/07

reprezentată de Çetin Kutlu Öner și Fatma Esenyel

Ahmet Șevki Peker

28 octombrie 1962

Mustafa Cengiz Șentin

25 iunie 1953

Ercüment Gülșen

25 iulie 1962

Mehmet Gönen

2 august 1948

Mahmut Kamar

1 ianuarie 1960

Güngör Yıldırım

1 iunie 1961

16 decembrie 2006

22 decembrie 2006

22 decembrie 2006

16 decembrie 2006

22 decembrie 2006

22 decembrie 2006

9 iunie 2006 (Danıștay, E: 2006/3058, K: 2006/3811), notificată la 6 iulie 2006

30 iunie 2006 (Danıștay, E: 2006/3949, K: 2006/4740), notificată la 31 august 2006

19 iunie 2006 (Danıștay, E: 2006/3875, K: 2006/4056), notificată la 11 septembrie 2006

9 iunie 2006 (Danıștay, E: 2006/3110, K: 2006/3816), notificată la 6 iulie 2006

30 iunie 2006 (Danıștay, E: 2006/2610, K: 2006/4743), notificată la 23 august 2006

9 iunie 2006 (Danıștay, E: 2006/3145, K: 2006/3747), notificată la 28 iulie 2006

65 loturi

50 loturi

34 loturi

400 loturi

257 loturi

60 loturi

578/07

reprezentată de Çetin Kutlu Öner și Fatma Esenyel

578/07

(continuare)

Izzet Yaman

14 octombrie 1952

Adil Yılmaz

2 martie 1953

Hüseyin Ordu

4 decembrie 1963

Osman Bașkut

17 mai 1937

Musa Sargın

15 februarie 1953

Halil Kaygusuz

1 septembrie 1956

Ahmet Bașgöl

8 iunie 1949

Abdullah Çelik

7 aprilie 1950

Abdullah Șer

1 iunie 1956

22 decembrie 2006

19 iunie 2006 (Danıștay, E: 2006/3876, K: 2006/4055), notificată la 11 septembrie 2006

9 iunie 2006 (Danıștay, E: 2006/3018, K: 2006/3819), notificată la 11 septembrie 2006

16 iunie 2006 (Danıștay, E: 2006/3758, K: 2006/3969), notificată la 24 iulie 2006

9 iunie 2006 (Danıștay, E: 2006/3170, K: 2006/3823), notificată la 24 iulie 2006

9 iunie 2006 (Danıștay, E: 2006/3017, K: 2006/3807), notificată la 11 septembrie 2006

9 iunie 2006 (Danıștay, E: 2006/3149, K: 2006/3743), notificată la 28 iulie 2006

9 iunie 2006 (Danıștay, E: 2006/3267, K: 2006/3854), notificată la 11 iulie 2006

9 iunie 2006 (Danıștay, E: 2006/2755, K: 2006/3855), notificată la 11 iulie 2006

9 iunie 2006 (Danıștay, E: 2006/3015, K: 2006/3820), notificată la 28 iulie 2006

88 loturi

60 loturi

34 loturi

132 loturi

52 loturi

81 loturi

36 loturi

100 loturi

90 loturi

847/07

Bedrettin Kutlu

20 martie 1956

25 decembrie 2006

16 martie 2006 (Danıștay, E: 2006/840, K: 2006/3818), notificată la 21 iulie 2006

130 loturi

3061/07,

reprezentată de Çetin Kutlu Öner și Fatma Esenyel

Ali Iffet Aktan

1 iunie 1941

și Zeynep Aktan

4 octombrie 1954

Erdinç Demirel

2 august 1970

6 ianuarie 2007

9 iunie 2006 (Danıștay, E: 2006/3152, K: 2006/3810), notificată la 24 iulie 2006

21 iunie 2006 (Danıștay, E: 2006/3890, K: 2006/4332), notificată la 28 iulie 2006

100 loturi

65 loturi

3062/07,

reprezentată de Çetin Kutlu Öner și Fatma Esenyel

Ziver Olcay

13 iulie 1948

Feyyaz Nihat Yıldız

25 aprilie 1951

Osman Kamil Kürekçioğlu

2 ianuarie 1964

23 decembrie 2006

30 iunie 2006 (Danıștay, E: 2006/2822, K: 2006/4750), notificată la 11 septembrie 2006

9 iunie 2006 (Danıștay, E: 2006/3003, K: 2006/3745), notificată la 28 iulie 2006

19 iunie 2006 (Danıștay, E: 2006/3948, K: 2006/4741), notificată la 11 septembrie 2006

20 loturi

80 loturi

34 loturi

3694/07,

reprezentată de Çetin Kutlu Öner și Fatma Esenyel

Çigdem Bıçak

17 ianuarie 1964

23 decembrie 2006

30 iunie 2006 (Danıștay, E: 2006/3968, K: 2006/4748), notificată la 11 septembrie 2006

20 loturi

6064/07,

reprezentată de Çetin Kutlu Öner și Fatma Esenyel

6064/07

(continuare)

Orhan Çankaya

13 mai 1958

Șükrü Selçuk Bayın

15 august 1951

Çetin Kutlu Öner

1 ianuarie 1934

Muhsin Ateș

1 mai 1958

Emrullah Taștankaya

3 septembrie 1957

Ismail Ihsan Ahrezoğulları

1 martie 1969

Muharrem Ünal

1 noiembrie 1949

Semih Demiroglu

1 ianuarie 1962 și Nurcihan Demiroglu

14 iulie 1962

Sebahattin Kurt

10 aprilie 1952

Türker Tansel

9 iunie 1969

26 ianuarie 2007

9 iunie 2006 (Danıștay, E: 2006/2938, K: 2006/3748), notificată la 11 septembrie 2006

30 iunie 2006 (Danıștay, E: 2006/2356, K: 2006/4745), notificată la 31 august 2006

30 iunie 2006 (Danıștay, E: 2006/4049, K: 2006/4749), notificată la 23 august 2006

30 iunie 2006 (Danıștay, E: 2006/3944, K: 2006/4747), notificată la 27 septembrie 2006

9 iunie 2006 (Danıștay, E: 2006/2869, K: 2006/3749), notificată la 28 august 2006

20 octombrie 2006 (Danıștay, E: 2006/4398, K: 2006/5876), notificată la 18 decembrie 2006

30 iunie 2006 (Danıștay, E: 2006/2854, K: 2006/4739), notificată la 31 august 2006

20 octombrie 2006 (Danıștay, E: 2006/4477, K: 2006/5870), notificată la 25 decembrie 2006

30 iunie 2006 (Danıștay, E: 2006/2337, K: 2006/4746), notificată la 31 august 2006

20 octombrie 2006 (Danıștay, E: 2006/4173, K: 2006/5875), notificată la 25 decembrie 2006

26 loturi

323 loturi

105 loturi

75 loturi

49 loturi

55 loturi

50 loturi

73 loturi

50 loturi

90 loturi

7856/07,

reprezentată de Çetin Kutlu Öner și Fatma Esenyel

Salih Dayıoğlu

24 ianuarie 1965

31 ianuarie 2007

30 iunie 2006 (Danıștay, E: 2006/2696, K: 2006/4742), notificată la 31 august 2006

41 loturi

8419/07,

reprezentată de Çetin Kutlu Öner și Fatma Esenyel

Halil Çelik

20 octombrie 1955

12 februarie 2007

9 iunie 2006 (Danıștay, E: 2006/2978, K: 2006/3742), notificată la 11 septembrie 2006

75 loturi

10767/07,

reprezentată de Gökhan Candoğan

Nilüfer Yeniceli

1 iulie 1982

7 martie 2007

30 iunie 2006 (Danıștay, E: 2006/4110, K: 2006/4737), notificată la 7 septembrie 2006

100 loturi

10786/07,

reprezentată de Ibrahim Haselçin

Aydın Çakmakkaya

17 decembrie 1960

1 martie 2007

9 iunie 2006 (Danıștay, E: 2006/2996, K: 2006/3744), notificată la 11 septembrie 2006

275 loturi

14428/07

reprezentată de Çetin Kutlu Öner și Fatma Esenyel

Tevfik Meftun Ulaș

6 decembrie 1962

7 martie 2007

20 octombrie 2006 (Danıștay, E: 2006/4199, K: 2006/5861), notificată la 9 ianuarie 2007

255 loturi

14433/07

reprezentată de Çetin Kutlu Öner și Fatma Esenyel

Ali Tolga Sertdemir

13 august 1972

7 martie 2007

20 octombrie 2006 (Danıștay, E: 2006/4719, K: 2006/5871), notificată la 13 decembrie 2007

36 loturi

21392/07

reprezentată de Çetin Kutlu Öner și Fatma Esenyel

Șermin Öner

1942

3 mai 2007

20 octombrie 2006 (Danıștay, E: 2006/4468, K: 2006/5872), notificată la 9 ianuarie 2007

125 loturi

22765/07

reprezentată de Çetin Kutlu Öner și Fatma Esenyel

Engin Tekdemir

27 aprilie 1975

24 mai 2007

20 octombrie 2006 (Danıștay, E: 2006/4161, K: 2006/5873), notificată la 18 decembrie 2006

34 loturi

23428/07

reprezentată de Çetin Kutlu Öner și Fatma Esenyel

Adil Murat Dündar

12 august 1968

28 mai 2007

20 octombrie 2006 (Danıștay, E: 2006/4195, K: 2006/5866), notificată la 25 decembrie 2006

86 loturi

24681/07

reprezentată de Çetin Kutlu Öner și Fatma Esenyel

Osman Güler

13 septembrie 1959

Nazmi Uysal

1961

6 iunie 2007

20 octombrie 2006 (Danıștay, E: 2006/5199, K: 2006/5874), notificată la 17 ianuarie 2007

20 octombrie 2006 (Danıștay, E: 2006/4402, K: 2006/5865), notificată la 9 ianuarie 2007

145 loturi

50 loturi

25508/07

reprezentată de Çetin Kutlu Öner și Fatma Esenyel

Tansu Funda Sarıkaya

14 octombrie 1966

7 iunie 2007

20 octombrie 2006 (Danıștay, E: 2006/4616, K: 2006/5868), notificată la 25 decembrie 2006

22 loturi

25783/07

reprezentată de Çetin Kutlu Öner și Fatma Esenyel

Safi Özcan

1 ianuarie 1969

11 iunie 2007

20 octombrie 2006 (Danıștay, E: 2006/4768, K: 2006/5869), notificată la 9 ianuarie 2007

190 loturi

25819/07

reprezentată de Çetin Kutlu Öner și Fatma Esenyel

Mehmet Selçuk Ertekin

25 noiembrie 1973

11 iunie 2007

20 octombrie 2006 (Danıștay, E: 2006/4765, K: 2006/5879), notificată la 9 ianuarie 2007

190 loturi

43189/07

reprezentată de Çetin Kutlu Öner și Fatma Esenyel

Nevzat Sevinç

26 februarie 1950

20 septembrie 2007

18 iunie 2007 (Danıștay, E: 2007/1432, K: 2007/3974), notificată la 24 iulie 2007

30 loturi

46280/07

reprezentată de Gökhan Candoğan

Ibrahim Refik Özdamar

15 mai 1962

5 octombrie 2007

18 iunie 2007 (Danıștay, E: 2007/2076, K: 2007/3969), notificată la 3 august 2007

100 loturi

47533/07

reprezentată de Çetin Kutlu Öner și Fatma Esenyel

Ahmet Selahattin Esti

17 iunie 1962

și Reyhan Esti

28 mai 1966

19 octombrie 2007

18 iunie 2007 (Danıștay, E: 2007/4040, K: 2007/3971), notificată la 30 iulie 2007

150 loturi

54426/07

reprezentată de Çetin Kutlu Öner și Fatma Esenyel

Suat Özgür

9 noiembrie 1959

22 noiembrie 2007

18 iunie 2007 (Danıștay, E: 2007/1431, K: 2007/3975), notificată la 17 iulie 2007

155 loturi

322/08

reprezentată de Çetin Kutlu Öner și Fatma Esenyel

Hikmet Aydin Simit

2 iunie 1966

14 decembrie 2007

18 iunie 2007 (Danıștay, E: 2007/1434, K: 2007/3968), notificată la 6 august 2007

30 loturi

1032/08

reprezentată de Çetin Kutlu Öner și Fatma Esenyel

Ismet Poğaoglu

născut în 1950

28 decembrie 2007

18 iunie 2007 (Danıștay, E: 2007/2723, K: 2007/3970), notificată la 17 iulie 2007

72 loturi

1337/08

reprezentată de Çetin Kutlu Öner și Fatma Esenyel

Halil Eren

21 mai 1968

26 decembrie 2007

9 iulie 2007 (Danıștay, E: 2007/4736, K: 2007/4434), notificată la 14 august 2007

61 loturi

5945/08

Uğur Kadri Kınoğlu

29 iulie 1932

21 ianuarie 2008

18 iunie 2007 (Danıștay, E: 2007/2332, K: 2007/3972), notificată la 14 septembrie 2007

300 loturi

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

576/07

Ahmet Șevki PEKER et autres contre la Turquie

et 27 autres requêtes

(voir liste en annexe)

La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 12 juin 2012 en une chambre composée de

:

Françoise Tulkens,

présidente,

Danutė Jočienė,

Dragoljub Popović,

Ișıl Karakaș,

Guido Raimondi,

Paulo Pinto de Albuquerque,

Helen Keller,

juges,

et de Stanley Naismith, greffier de section,

Vu les requêtes susmentionnées introduites le 16 décembre 2006,

Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par les requérantes,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Les requérants sont des ressortissants turcs dont les noms, ainsi que ceux de leurs représentants devant la Cour, sont indiqués en annexe. Le gouvernement turc («

le Gouvernement

») a été représenté par son agent.

A.

Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

1.

Le contexte des affaires

En 1997, la société anonyme

Aktaș Elektrik Ticaret A.Ș

(ci-après «

Aktaș

») signa un contrat avec le ministère de l’Énergie et des Ressources naturelles (ci-après «

le ministère

») et obtint la concession d’exploitation et de distribution publique d’électricité pendant trente ans sur la rive asiatique de la ville d’Istanbul.

Cependant, la chambre des ingénieurs en électricité introduisit devant le Conseil d’Etat une action en annulation de ce contrat. A une date non précisée, la dixième chambre du Conseil d’Etat rejeta l’action. La chambre des ingénieurs en électricité se pourvut en cassation.

Le 16 février 2001, tenant compte des rapports du comité d’inspection du cabinet du Premier ministre, l’assemblée plénière du Conseil d’Etat releva que la société Aktaș, au détriment des intérêts publics et des principes de la concurrence, était devenue une organisation qui tirait profit de manière illicite, du privilège qui lui avait été accordé par le contrat de concession. Par conséquent, l’assemblée plénière du Conseil d’Etat infirma l’arrêt de la dixième chambre au motif qu’il n’y avait pas d’utilité publique de concéder la gestion de l’électricité à Aktaș.

Le 27 mars 2002, la dixième chambre du Conseil d’Etat, statuant sur renvoi, se conforma en toutes ses dispositions à l’arrêt de l’assemblée plénière du 16 février 2001. A la même date, le ministère signifia à Aktaș le transfert de ses activités à la société anonyme de distribution d’électricité de Turquie.

Le 15 avril 2002, le Conseil des ministres résilia le contrat de concession signé avec Aktaș et désigna la société anonyme de distribution d’électricité de Turquie comme l’organisme chargé de distribuer et de commercialiser l’électricité. Le 16 août 2002, la Bourse de valeurs mobilières d’Istanbul suspendit définitivement la cotation des titres d’Aktaș.

2.

La décision de l’IMKB

Le 19 août 2002, sur le fondement notamment de l’article 47 c) du règlement relatif à la cotation, le conseil d’administration de la bourse des valeurs mobilières d’Istanbul (

Istanbul

Menkul

Kıymetler

Borsası

- «

IMKB

») informa la société

Aktaș Elektrik Ticaret A.Ș

que ses titres avaient été définitivement exclus des opérations de bourse.

3.

La situation des requérants

A des dates non précisées, les requérants achetèrent des actions de la société Aktaș.

Entre mai et juin 2002, les requérants saisirent le ministère d’une demande d’annulation de la décision par laquelle le contrat de concession d’Aktaș avait été annulé. N’ayant pas obtenu de réponse dans les soixante jours suivant leurs demandes, ils intentèrent devant le tribunal administratif d’Ankara des actions en indemnisation de leur préjudice à la suite du transfert de la société concernée à l’Etat.

Entre juin 2006 et juillet 2007, les juridictions administratives y compris le Conseil d’Etat rejetèrent toutes les actions au motif que le transfert des activités d’Aktaș à l’Etat n’était pas contraire au droit du fait que l’utilité publique ne pourrait pas être valablement assurée par la société concessionnaire en raison de l’enrichissement frauduleux mettant en cause la gestion financière de celle-ci en matière de l’exploitation et de la distribution de l’électricité.

B.

Le droit et la pratique internes pertinents

Les clauses pertinentes du contrat de concession de la société

Aktaș Elektrik Ticaret A.Ș

se trouve exposé dans l’affaire

Aktaș Elektrik Ticaret A.Ș c. Turquie

(déc.), n

o

44205/02, 30 août 2011.

Le droit interne pertinent concernant la Bourse des valeurs mobilières d’Istanbul (

Istanbul

Menkul

Kıymetler

Borsası

) se trouve exposé dans l’affaire

Soyuer et 46 autres requêtes c. Turquie

(déc.), §§ 24-29, n

o

49445/07, 21 juin 2011).

Le droit interne et communautaire pertinent concernant la loi et la réglementation relatives à l’électricité se trouvent exposés dans l’affaire

Uzan et autres c. Turquie

(déc.), (n

o

18240/03, §§ 39-41 et 50-58, 29 mars 2011).

GRIEFS

Invoquant l’article 1 du Protocole n

o

1, tous les requérants se plaignent d’avoir été spoliés de leurs actions après le transfert de la société Aktaș.

S’agissant des requêtes n

os

576/07, 578/07, 3061/07, 3062/07, 3694/07, 6064/07, 7856/07, 8419/07, 10786/07, 14428/07, 14433/07, 21392/07, 22765/07, 23428/07, 24681/07, 25508/07 25783/07, 25819/07, 43189/07, 47533/07, 54426/07, 322/08, 1032/08 et 1337/08, invoquant l’article 6 de la Convention, les requérants se plaignent de la durée des procédures.

S’agissant des requêtes n

os

847/07 et 5945/08, invoquant l’article 6 de la Convention, les requérants se plaignent de l’appréciation erronée par les juridictions nationales des éléments factuels ainsi que des éléments de preuve. Ils contestent en substance la solution adoptée par ces juridictions.

S’agissant des requêtes n

os

46280/07 et 10767/07, invoquant l’article

6 de la Convention, les requérants se plaignent

de la violation du principe de l’égalité des armes du fait que les tribunaux avaient refusé de reconnaître une valeur probante aux éléments de preuve qu’ils ont présentés.

S’agissant de la requête n

o

46280/07, invoquant l’article 6, le requérant se plaint également, de la non-communication de certains documents présentés au tribunal administratif par la partie défenderesse et de l’impossibilité de s’opposer au contenu de ces documents.

S’agissant des requêtes n

os

46280/07 et 10767/07, invoquant l’article 13 de la Convention, les requérants se plaignent qu’ils n’ont pas bénéficié, devant les juridictions nationales, d’un recours effectif leur permettant de faire valoir leur grief tiré de la violation du principe d’égalité des armes garanti par l’article 6 de la Convention.

EN DROIT

I.

SUR LA JONCTION DES REQUÊTES

La Cour décide, en application de l’article

42

§

1 de son règlement, de joindre les requêtes, eu égard à leur similitude quant aux faits et aux questions juridiques qu’elles posent.

II.

SUR L’ARTICLE 1 DU PROTOCOLE

N

o

1

Les requérants, détenteurs d’actions de la société

Aktaș Elektrik Ticaret A.Ș

, se plaignent d’une atteinte à leur droit de propriété en raison de la résiliation du contrat de concession de cette société, en méconnaissance de l’article 1 du Protocole n

o

1, ainsi libellé dans sa partie pertinente

:

«

Toute personne physique ou morale a droit au respect de ses biens. Nul ne peut être privé de sa propriété que pour cause d’utilité publique et dans les conditions prévues par la loi et les principes généraux du droit international.

Les dispositions précédentes ne portent pas atteinte au droit que possèdent les Etats de mettre en vigueur les lois qu’ils jugent nécessaires pour réglementer l’usage des biens conformément à l’intérêt général ou pour assurer le paiement des impôts ou d’autres contributions ou des amendes.

»

Le Gouvernement conteste les allégations des requérants et se réfère à son argumentation développée dans les affaires

Aktaș Elektrik Ticaret A.Ș c.

Turquie

(déc.), n

o

44205/02, 30 août 2011 et

Soyuer et 46 autres requêtes c. Turquie

(déc.), §§ 45-47, n

o

49445/07, 21 juin 2011.

Les requérants réitèrent leurs allégations.

La Cour se réfère aux principes fondamentaux qui se dégagent de sa jurisprudence relative à l’article 1 du Protocole n

o

1 (voir, entre autres,

James et autres

, précité, § 37,

AGOSI c. Royaume-Uni

, 24 octobre 1986, §

48, série A n

o

108,

Gasus Dosier - und Fördertechnik GmbH c. Pays-Bas

, 23

février 1995, § 55, série A n

o

306

‑

B, et

J.A. Pye (Oxford) Ltd et J.A. Pye (Oxford) Land Ltd c. Royaume-Uni

[GC], n

o

44302/02, §§ 52-55, CEDH 2007

‑

X).

Elle rappelle qu’elle a déjà considéré qu’une action d’une société commerciale, ayant une valeur économique, constitue un bien au sens de l’article 1 du Protocole n

o

1 (

Olczak c. Pologne

(déc.), n

o

30417/96, § 60, CEDH 2002

‑

X (extraits)). Partant, dans les présentes affaires, constatant que les requérants possèdent des actions, la Cour conclut qu’ils ont des «

biens

» au sens de l’article 1 du Protocole n

o

1.

La Cour note que la radiation des actions de la société concessionnaire des opérations de bourse est la conséquence normale de la résiliation du contrat de la société concernée par décision de justice. A cet égard, la Cour a déjà rappelé que les autorités nationales ne doivent pas pâtir de ce que l’article 1 du Protocole n

o

1 leur fait obligation de prendre les mesures nécessaires à la protection du droit au respect des biens. Cette obligation doit être lue avec la grande marge d’appréciation de l’Etat pour réglementer l’usage des biens d’un individu afin de mener une politique économique et sociale sauf si son jugement se révèle manifestement dépourvu de base raisonnable (

James et autres

, précité, §

46).

A cet égard, la Cour a déjà rejeté un grief similaire pour défaut manifeste de fondement, au motif qu’un requérant, propriétaire d’actions d’une société concessionnaire, n’avait pas supporté une charge spéciale et exorbitante en raison de la radiation des actions d’une société de la bourse d’Istanbul à la suite de la résiliation d’un contrat de concession, et qu’il n’y avait pas eu rupture de l’équilibre entre les intérêts généraux de la communauté et ceux du requérant (

Aktaș Elektrik Ticaret A.Ș c. Turquie

(déc.), n

o

44205/02, 30

août 2011 et

Erol Soyuer c. Turquie

(déc.), précitée et 46 autres requêtes, §

62).

En l’espèce, après avoir examiné tous les éléments versés au dossier et les arguments présentés par les parties, la Cour considère que les requérants n’ont exposé aucun fait ni argument pouvant mener à une conclusion différente dans les cas présents.

Il s’ensuit que ce grief est manifestement mal fondé et doit être rejeté en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.

III.

LES AUTRES ARTICLES DE LA CONVENTION

A.

Sur la durée de la procédure

Dans les requêtes n

os

576/07, 578/07, 3061/07, 3062/07, 3694/07, 6064/07, 7856/07, 8419/07, 10786/07, 14428/07, 14433/07, 21392/07, 22765/07, 23428/07, 24681/07, 25508/07 25783/07, 25819/07, 43189/07, 47533/07, 54426/07, 322/08, 1032/08 et 1337/08, les requérants allèguent que la durée de la procédure a méconnu le principe du «

délai raisonnable

», tel que prévu par l’article 6 de la Convention, ainsi libellé

:

«

Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)

»

Le Gouvernement conteste les allégations des requérants.

La Cour rappelle que le caractère raisonnable de la durée d’une procédure s’apprécie suivant les circonstances de la cause et eu égard aux critères consacrés par sa jurisprudence, en particulier la complexité de l’affaire, le comportement du requérant et celui des autorités compétentes ainsi que l’enjeu du litige pour les intéressés (voir, parmi beaucoup d’autres,

Daneshpayeh c. Turquie

, n

o

21086/04, § 26, 16 juillet 2009). De même, si l’article 6 § 1 de la Convention prescrit la célérité des procédures judiciaires, il consacre aussi le principe, plus général, d’une bonne administration de la justice (

Boddaert c. Belgique

, 12 octobre 1992, § 39, série A n

o

235

‑

D).

La Cour constate qu’en l’espèce, les procédures engagées devant les juridictions nationales ont duré environ cinq ans pour deux degrés de juridiction.

A supposer même que l’article 6 § 1 de la Convention s’applique aux présentes affaires (

Dogmoch c. Allemagne

(déc.), n

o

26315/03, CEDH 2006

‑

XIII), la Cour se réfère à son argumentation développé dans l’affaire

Soyuer et 46 autres requêtes

(déc.), précité, § 70) dans laquelle elle avait relevé que plus de six cents actions ont été introduites devant les juridictions administratives, en particulier devant la chambre spéciale du Conseil d’Etat, chargée de traiter ce type de litiges. A cet égard, la Cour tient compte également du fait que l’Etat défendeur a organisé son système judiciaire, en créant une chambre spéciale pour traiter ces litiges, afin de réduire les délais des procédures en vue d’une bonne administration de la justice (voir, en sens contraire,

Comingersoll S.A. c. Portugal

[GC], n

o

35382/97, § 24, CEDH 2000

‑

IV).

Ensuite, eu égard à la durée des procédures prises dans leur globalité ainsi qu’à l’absence de périodes d’inactivité devant les juridictions nationales, du nombre et de la complexité des affaires similaires soumises aux juridictions nationales, la Cour estime que, dans les circonstances particulières des présentes affaires, la durée des procédures répond à l’exigence du «

délai raisonnable

» au sens de l’article 6 § 1 de la Convention.

Il s’ensuit que ce grief est manifestement mal fondé et doit être rejeté en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.

B.

Sur l’équité de la procédure

Dans les requêtes n

os

847/07, 46280/07, 10767/07 et 5945/08, les requérants allèguent un manque d’équité de la procédure menée devant les juridictions administratives. Ils invoquent une méconnaissance de l’article

6

:

«

Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)

»

Le Gouvernement ne se prononce pas.

La Cour note que les requérants ont pu contester tous les éléments de preuve versés au dossier, en particulier, les rapports établis par les différentes administrations ou ministères. Ils ont également présenté leurs arguments et moyens de défense pour contester les prétendues atteintes à leurs titres d’actions. Dans ce contexte, la Cour relève que les requérants, entendue en leur défense, ont eu la possibilité de présenter tous les éléments de preuve et les moyens qu’ils ont estimés utiles à leurs intérêts.

Il s’ensuit que ce grief est manifestement mal fondé et doit être rejeté en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.

C.

Sur l’article 13 de la Convention combiné avec son article 6

Dans les requêtes n

os

46280/07 et 10767/07, les requérants se plaignent de n’avoir pas bénéficié, devant les juridictions nationales, d’un recours effectif leur permettant de faire valoir leur grief tiré du principe de l’égalité des armes garanti par l’article 6 de la Convention. Ils invoquent l’article 13 de la Convention, ainsi libellé dans sa partie pertinente

:

«

Toute personne dont les droits et libertés reconnus dans la (...) Convention ont été violés a droit à l’octroi d’un recours effectif devant une instance nationale, alors même que la violation aurait été commise par des personnes agissant dans l’exercice de leurs fonctions officielles.

»

Le Gouvernement ne se prononce pas.

La Cour rappelle que l’article 13 de la Convention garantit l’existence en droit interne d’un recours permettant de s’y prévaloir des droits et libertés de la Convention, tels qu’ils peuvent s’y trouver consacrés (

Boyle et Rice c.

Royaume-Uni

, 27 avril 1988, § 52, série A n

o

131 et

Erol Soyuer c.

Turquie

(déc.), précitée et 46 autres requêtes, §

65). Cette disposition a donc pour conséquence d’exiger un recours interne habilitant à examiner le contenu d’un «

grief défendable

» au regard de la Convention ou de ses Protocoles, et à offrir le redressement approprié (

Uzan et autres c. Turquie

(déc.), précité, § 125).

Dans les présentes affaires, la Cour a déclaré manifestement mal fondé le grief tiré de l’article 6 de la Convention relatif au principe de l’équité de la procédure suivie devant les juridictions nationales. Dès lors, en l’absence d’un «

grief défendable

», le grief tiré de l’article 13 de la Convention est aussi manifestement mal fondé et doit être rejeté en application de l’article 35 §§

3 et 4 de la Convention.

En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article

29

§

3 du règlement de la Cour et de déclarer les requêtes irrecevables.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de joindre les requêtes

;

Déclare

les requêtes irrecevables.

Stanley Naismith

Françoise Tulkens

Greffier

Présidente

ANNEXE

Numéro de requête et nom des représentants

Nom des requérants et date de naissance

Date d’introduction des requêtes

Date des dernières décisions internes définitives

Nombre de lots possédés

576/07

représentée par Çetin Kutlu Öner et Fatma Esenyel

Ahmet Șevki Peker

28

octobre 1962

Mustafa Cengiz Șentin

25

juin 1953

Ercüment Gülșen

25

juillet 1962

Mehmet Gönen

2

août 1948

Mahmut Kamar

1

er

janvier 1960

Güngör Yıldırım

1

er

juin 1961

16 décembre 2006

22 décembre 2006

22 décembre 2006

16 décembre 2006

22 décembre 2006

22 décembre 2006

9 juin 2006 (Danıștay, E

:

2006/3058, K

:

2006/3811), notifiée le 6 juillet 2006

30 juin 2006 (Danıștay, E

:

2006/3949, K

:

2006/4740), notifiée le 31

août 2006

19 juin 2006 (Danıștay, E

:

2006/3875, K

:

2006/4056), notifiée le 11

septembre 2006

9 juin 2006 (Danıștay, E

:

2006/3110, K

:

2006/3816), notifiée le 6 juillet 2006

30 juin 2006 (Danıștay, E

:

2006/2610, K

:

2006/4743), notifiée le 23

août 2006

9 juin 2006 (Danıștay, E

:

2006/3145, K

:

2006/3747), notifiée le 28

juillet 2006

65 lots

50 lots

34 lots

400 lots

257 lots

60 lots

578/07

représentée par Çetin Kutlu Öner et Fatma Esenyel

578/07

(suite)

Izzet Yaman

14

octobre 1952

Adil Yılmaz

2

mars 1953

Hüseyin Ordu

4

décembre 1963

Osman Bașkut

17

mai 1937

Musa Sargın

15

février 1953

Halil Kaygusuz

1

er

septembre 1956

Ahmet Bașgöl

8

juin 1949

Abdullah Çelik

7

avril 1950

Abdullah Șer

1

er

juin 1956

22 décembre 2006

19 juin 2006 (Danıștay, E

:

2006/3876, K

:

2006/4055), notifiée le 11

septembre 2006

9 juin 2006 (Danıștay, E

:

2006/3018, K

:

2006/3819), notifiée le 11

septembre 2006

16 juin 2006 (Danıștay, E

:

2006/3758, K

:

2006/3969), notifiée le 24

juillet 2006

9 juin 2006 (Danıștay, E

:

2006/3170, K

:

2006/3823), notifiée le 24

juillet 2006

9 juin 2006 (Danıștay, E

:

2006/3017, K

:

2006/3807), notifiée le 11

septembre 2006

9 juin 2006 (Danıștay, E

:

2006/3149, K

:

2006/3743), notifiée le 28

juillet 2006

9 juin 2006 (Danıștay, E

:

2006/3267, K

:

2006/3854), notifiée le 11

juillet 2006

9 juin 2006 (Danıștay, E

:

2006/2755, K

:

2006/3855), notifiée le 11

juillet 2006

9 juin 2006 (Danıștay, E

:

2006/3015, K

:

2006/3820), notifiée le 28

juillet 2006

88 lots

60 lots

34 lots

132 lots

52 lots

81 lots

36 lots

100 lots

90 lots

847/07

Bedrettin Kutlu

20

mars 1956

25

décembre 2006

16 mars 2006 (Danıștay, E

:

2006/840, K

:

2006/3818), notifiée le 21

juillet 2006

130 lots

3061/07,

représentée par Çetin Kutlu Öner et Fatma Esenyel

Ali Iffet Aktan

1

er

juin 1941

et Zeynep Aktan

4 octobre 1954

Erdinç Demirel

2

août 1970

6 janvier 2007

9 juin 2006 (Danıștay, E

:

2006/3152, K

:

2006/3810), notifiée le 24

juillet 2006

21 juin 2006 (Danıștay, E

:

2006/3890, K

:

2006/4332), notifiée le 28

juillet 2006

100 lots

65 lots

3062/07,

représentée par Çetin Kutlu Öner et Fatma Esenyel

Ziver Olcay

13 juillet 1948

Feyyaz Nihat Yıldız

25 avril 1951

Osman Kamil Kürekçioğlu

2 janvier 1964

23 décembre 2006

30 juin 2006 (Danıștay, E

:

2006/2822, K

:

2006/4750), notifiée le 11

septembre 2006

9 juin 2006 (Danıștay, E

:

2006/3003, K

:

2006/3745), notifiée le 28

juillet 2006

19 juin 2006 (Danıștay, E

:

2006/3948, K

:

2006/4741), notifiée le 11

septembre 2006

20 lots

80 lots

34 lots

3694/07,

représentée par Çetin Kutlu Öner et Fatma Esenyel

Çigdem Bıçak

17 janvier 1964

23 décembre 2006

30 juin 2006 (Danıștay, E

:

2006/3968, K

:

2006/4748), notifiée le 11

septembre 2006

20 lots

6064/07,

représentée par Çetin Kutlu Öner et Fatma Esenyel

6064/07

(suite)

Orhan Çankaya

13 mai 1958

Șükrü Selçuk Bayın

15 août 1951

Çetin Kutlu Öner

1

er

janvier 1934

Muhsin Ateș

1

er

mai 1958

Emrullah Taștankaya

3 septembre 1957

Ismail Ihsan Ahrezoğulları

1

er

mars 1969

Muharrem Ünal

1

er

novembre 1949

Semih Demiroglu

1

er

janvier 1962 et Nurcihan Demiroglu

14 juillet 1962

Sebahattin Kurt

10 avril 1952

Türker Tansel

9 juin 1969

26 janvier 2007

9 juin 2006 (Danıștay, E

:

2006/2938, K

:

2006/3748), notifiée le 11

septembre 2006

30 juin 2006 (Danıștay, E

:

2006/2356, K

:

2006/4745), notifiée le 31 août 2006

30 juin 2006 (Danıștay, E

:

2006/4049, K

: 2006/4749), notifiée le 23 août 2006

30 juin 2006 (Danıștay, E

:

2006/3944, K

:

2006/4747), notifiée le 27

septembre 2006

9 juin 2006 (Danıștay, E

:

2006/2869, K

:

2006/3749), notifiée le 28 août 2006

20 octobre 2006 (Danıștay, E

:

2006/4398, K

:

2006/5876), notifiée le 18

décembre 2006

30 juin 2006 (Danıștay, E

:

2006/2854, K

:

2006/4739), notifiée le 31

août 2006

20 octobre 2006 (Danıștay, E

:

2006/4477, K

:

2006/5870), notifiée le 25

décembre 2006

30 juin 2006 (Danıștay, E

:

2006/2337, K

:

2006/4746), notifiée le 31

août 2006

20 octobre 2006 (Danıștay, E

:

2006/4173, K

:

2006/5875), notifiée le 25

décembre 2006

26 lots

323 lots

105 lots

75 lots

49 lots

55 lots

50 lots

73 lots

50 lots

90 lots

7856/07,

représentée par Çetin Kutlu Öner et Fatma Esenyel

Salih Dayıoğlu

24 janvier 1965

31 janvier 2007

30 juin 2006 (Danıștay, E

:

2006/2696, K

:

2006/4742), notifiée le 31

août 2006

41 lots

8419/07,

représentée par Çetin Kutlu Öner et Fatma Esenyel

Halil Çelik

20 octobre 1955

12 février 2007

9 juin 2006 (Danıștay, E

:

2006/2978, K

:

2006/3742), notifiée le 11

septembre 2006

75 lots

10767/07,

représentée par Gökhan Candoğan

Nilüfer Yeniceli

1

er

juillet 1982

7 mars 2007

30 juin 2006 (Danıștay, E

:

2006/4110, K

:

2006/4737), notifiée le 7

septembre 2006

100 lots

10786/07,

représentée par Ibrahim Haselçin

Aydın Çakmakkaya

17 décembre 1960

1

er

mars 2007

9 juin 2006 (Danıștay, E

:

2006/2996, K

:

2006/3744), notifiée le 11

septembre 2006

275 lots

14428/07

représentée par Çetin Kutlu Öner et Fatma Esenyel

Tevfik Meftun Ulaș

6 décembre 1962

7 mars 2007

20 octobre 2006 (Danıștay, E

:

2006/4199, K

:

2006/5861), notifiée le 9

janvier 2007

255 lots

14433/07

représentée par Çetin Kutlu Öner et Fatma Esenyel

Ali Tolga Sertdemir

13 août 1972

7 mars 2007

20 octobre 2006 (Danıștay, E

:

2006/4719, K

:

2006/5871), notifiée le 13

décembre 2007

36 lots

21392/07

représentée par Çetin Kutlu Öner et Fatma Esenyel

Șermin Öner

1942

3 mai 2007

20 octobre 2006 (Danıștay, E

:

2006/4468, K

:

2006/5872), notifiée le 9

janvier 2007

125 lots

22765/07

représentée par Çetin Kutlu Öner et Fatma Esenyel

Engin Tekdemir

27 avril 1975

24 mai 2007

20 octobre 2006 (Danıștay, E

:

2006/4161, K

:

2006/5873), notifiée le 18

décembre 2006

34 lots

23428/07

représentée par Çetin Kutlu Öner et Fatma Esenyel

Adil Murat Dündar

12 août 1968

28 mai 2007

20 octobre 2006 (Danıștay, E

:

2006/4195, K

:

2006/5866), notifiée le 25

décembre 2006

86 lots

24681/07

représentée par Çetin Kutlu Öner et Fatma Esenyel

Osman Güler

13 septembre 1959

Nazmi Uysal

1961

6 juin 2007

20 octobre 2006 (Danıștay, E

:

2006/5199, K

:

2006/5874), notifiée le 17

janvier 2007

20 octobre 2006 (Danıștay, E

:

2006/4402, K

:

2006/5865), notifiée le 9

janvier 2007

145 lots

50 lots

25508/07

représentée par Çetin Kutlu Öner et Fatma Esenyel

Tansu Funda Sarıkaya

14 octobre 1966

7 juin 2007

20 octobre 2006 (Danıștay, E

:

2006/4616, K

:

2006/5868), notifiée le 25

décembre 2006

22 lots

25783/07

représentée par Çetin Kutlu Öner et Fatma Esenyel

Safi Özcan

1

er

janvier 1969

11 juin 2007

20 octobre 2006 (Danıștay, E

:

2006/4768, K

:

2006/5869), notifiée le 9

janvier 2007

190 lots

25819/07

représentée par Çetin Kutlu Öner et Fatma Esenyel

Mehmet Selçuk Ertekin

25 novembre 1973

11 juin 2007

20 octobre 2006 (Danıștay, E

:

2006/4765, K

:

2006/5879), notifiée le 9

janvier 2007

190 lots

43189/07

représentée par Çetin Kutlu Öner et Fatma Esenyel

Nevzat Sevinç

26 février 1950

20 septembre 2007

18 juin 2007 (Danıștay, E

: 2007/1432, K

: 2007/3974), notifiée le 24 juillet 2007

30 lots

46280/07

représentée par Gökhan Candoğan

Ibrahim Refik Özdamar

15 mai 1962

5 octobre 2007

18 juin 2007 (Danıștay, E

:

2007/2076, K

:

2007/3969), notifiée le 3

août 2007

100 lots

47533/07

représentée par Çetin Kutlu Öner et Fatma Esenyel

Ahmet Selahattin Esti

17

juin 1962

et Reyhan Esti

28

mai 1966

19 octobre 2007

18 juin 2007 (Danıștay, E

:

2007/4040, K

:

2007/3971), notifiée le 30

juillet 2007

150 lots

54426/07

représentée par Çetin Kutlu Öner et Fatma Esenyel

Suat Özgür

9 novembre 1959

22 novembre 2007

18 juin 2007 (Danıștay, E

:

2007/1431, K

:

2007/3975), notifiée le 17

juillet 2007

155 lots

322/08

représentée par Çetin Kutlu Öner et Fatma Esenyel

Hikmet Aydin Simit

2

juin 1966

14 décembre 2007

18 juin 2007 (Danıștay, E

:

2007/1434, K

:

2007/3968), notifiée le 6

août 2007

30 lots

1032/08

représentée par Çetin Kutlu Öner et Fatma Esenyel

Ismet Poğaoglu

né en 1950

28 décembre 2007

18 juin 2007 (Danıștay, E

:

2007/2723, K

:

2007/3970), notifiée le 17

juillet 2007

72 lots

1337/08

représentée par Çetin Kutlu Öner et Fatma Esenyel

Halil Eren

21 mai 1968

26

décembre 2007

9 juillet 2007 (Danıștay, E

:

2007/4736, K

:

2007/4434), notifiée le 14

août 2007

61 lots

5945/08

Uğur Kadri Kınoğlu

29

juillet 1932

21 janvier 2008

18 juin 2007 (Danıștay, E

:

2007/2332, K

:

2007/3972), notifiée le 14

septembre 2007

300 lots