Gsell împotriva Elveției

Rezoluția CM/ResDH(2012)61 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Gsell împotriva Elveției (domanda nr. 12675/05, hotărârea din 8 octombrie 2009, finală la 8 ianuarie 2010) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curtea Comitetului după ce a devenit final; reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la dreptul reclamantului la libertate de exprimare, deoarece a fost refuzat să intre în Forumul Economic Mondial Davos în 2001 (violație la art. 10) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, în termenul stabilit, statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din apendice);

reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata satisfacției echitabile acordate în hotărâre, adoptarea statului interesat, dacă este cazul: - măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să se realizeze cât mai mult posibil reintegrării în integritate; și - măsuri generale, prevenirea încălcărilor similare; reamintind că noi aspecte legate de aspectul unei audieri echitabile în fața Curții Federale sunt examinate de către Comitetul de Miniștri în contextul hotărârilor mai recente; DECLARA, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDES pentru a închide examinarea acestui caz.

Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2012)61 Informații privind măsurile de a se conforma hotărârii în cazul Gsell împotriva Elveția Cazul se referă la interferența nejustificată a dreptului la libertatea de exprimare a reclamantului, un jurnalist cu o revistă de bun alimente, deoarece interzicerea de a intra în Forumul Economic Mondial Davos (WEF) în 2001 nu a fost prescrisă de lege (violația articolului 10). La 27 ianuarie 2001, când reclamantul a fost pe drum spre WEF, și mai specific către Ochiul Public pe Davos evenimentul fiind organizat de organizații anti-globalizarea, poliția a supus pasagerilor autobuzului în care călătoria la un control de identitate. În ciuda afișării cardului de presă, a fost interzis să intre în Davos de către poliție, care a pus în aplicare numeroase măsuri de securitate în vederea anunțării unei demonstrații neautorizate și a unor tulburări.

Autoritățile se bazează pe clauza generală de poliție consemnată în Constituția Federală, care ar putea fi invocată pentru a face față „zistărilor de urgență” în absența altor mijloace juridice de a evita un „pericol clar și prezent”. În timp ce Curtea a recunoscut dificultatea pentru autoritățile de a efectua o evaluare precisă a riscurilor inerente WEF, nu a considerat că amploarea demonstrațiilor a fost neprevăzută, având în vedere experiența trecută și constatările unui raport anterior privind securitatea în cadrul WEF. În plus, în conformitate cu jurisprudența Curții Federale Elvețiene, trebuie luate măsuri de limitare a libertății de asamblare numai în ceea ce privește persoanele care creau o tulburare, care nu a fost cazul cu reclamantul.

În consecință, Curtea a concluzionat că, în absența unei baze juridice specifice, autoritățile nu aveau dreptul să utilizeze clauza de poliție generală pentru a interzice reclamantului să intre în Davos. Plata de satisfacție echitabilă și măsuri individuale a) Detalii privind doar satisfacția prejudiciilor materiale Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli totale 1026 EUR 7000 EUR 8026 EUR Plătite la 03/03/2010 b) Măsuri individuale Curtea a acordat reclamantului satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciu material pentru pierderea salariului de două zile și pentru costurile legate de un bilet de tren și de mese. În ceea ce privește prejudiciile morale, Tribunalul a susținut că constatarea unei încălcări constituie suficientă satisfacție în acest sens.

Având în vedere cele de mai sus, nu a fost considerată necesară nicio altă măsură individuală de către Comitetul de miniștri. II. Măsuri generale La 28/11/2001, Parlamentul Cantonal al Graubündeni a adoptat un nou regulament privind poliția cantonală, al cărui articol 8a a completat golul legal existent la momentul evenimentelor în cauză (a se vedea § 59 din hotărâre). Această dispoziție a fost înlocuită ulterior cu art. 12 din legea privind poliția cantonului de Graubünden din 20/10/2004 (în vigoare din 01/07/2005; a se vedea §35 din hotărâre). Autoritățile elvețiene au indicat că situația specifică din care a apărut cazul în cadrul Forumului Economic Mondial 2001 era unică pentru Elveția și că nu erau conștienți de situații similare în alte cantone sau la nivel federal, în cazul în care baza juridică pentru măsuri similare era lipsă sau considerată insuficientă.

Cu toate acestea, în cazul în care ar trebui adusă o situație viitoare comparabilă la atenția autorităților sau instanțelor cantonale sau federale, este clar că jurisprudența Curții Europene în ceea ce privește cerința unei baze juridice ar fi aplicată direct. În plus, autoritățile elvețiene au furnizat exemple într-un mod neespuitor al bazei juridice relevante din alte patru cantone cu orașe mari (Geneva, Zurich, Berne, Basilea). În cele din urmă, hotărârea Curții a fost, de asemenea, transmisă Curții Federale și autorităților în cauză direct și publicată în Raportul trimestrial privind jurisprudența CEDO 4/2009 în cele trei limbi oficiale. III.

Concluziile statului contestat Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în afară de plata satisfacției juste, că măsurile generale adoptate vor preveni încălcări similare și că Elveția a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție în acest caz [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 8 martie 2012 la a 1136-a ședință a Deputaților Miniștri.

Resolution CM/ResDH(2012)61 [1] Execution of the judgment of the European Court of Human Rights Gsell against Switzerland (Application No. 12675/05, judgment of 8 October 2009, final on 8 January 2010) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”); Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee once it had become final; Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns the applicant’s right to freedom of expression because he was refused entry to the Davos World Economic Forum in 2001 (violation of Article 10) (see details in Appendix); Having invited the government of the respondent State to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment; Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that, within the time-limit set,

the respondent State paid the applicant the just satisfaction provided in the judgment (see details in Appendix); Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded in the judgment, the adoption by the respondent State, where appropriate: - of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible restitutio in integrum; and - of general measures, preventing similar violations; Recalling that new issues relating to the aspect of a fair hearing before the Federal Court are examined by the Committee of Ministers within the context of more recent judgments; DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2012)61 Information about the measures to comply with the judgment in the case of Gsell against Switzerland Introductory case summary The case concerns the unjustified interference with the right to freedom of expression of the applicant, a journalist with a good-food magazine, because the prohibition to enter the Davos World Economic Forum (WEF) in 2001 had not been prescribed by law (violation of Article 10). On 27 January 2001, when the applicant was on his way to the WEF, and more specifically to the Public Eye on Davos event being staged by anti-globalisation organisations, the police subjected the passengers of the bus in which he was travelling to an identity check.

Despite showing his press card, he was prohibited from entering Davos by the police, who had put in place numerous security measures in view of the announcement of an unauthorised demonstration and of disturbances. The authorities relied on the general police clause enshrined in the Federal Constitution, which could be invoked to deal with “emergency situations” in the absence of other legal means of averting a “clear and present danger”. While the Court acknowledged the difficulty for the authorities of making a precise assessment of the risks inherent in the WEF, it did not consider that the scale of the demonstrations had been unforeseeable, in view of past experience and the findings of a previous report on security at the WEF.

Further, according to the case-law of the Swiss Federal Court, measures to restrict freedom of assembly were to be taken solely in respect of those persons who were creating a disturbance, which had not been the case with the applicant. Consequently, the Court found that, in the absence of a specific legal basis, the authorities had not been entitled to make use of the general police clause in order to prohibit the applicant from entering Davos. I. Payment of just satisfaction and individual measures a) Details of just satisfaction Pecuniary damage Non-pecuniary damage Costs and expenses Total 1026 EUR - 7000 EUR 8026 EUR Paid on 03/03/2010 b) Individual measures The Court awarded the applicant just satisfaction in respect of pecuniary damage for loss of two days’ salary and for costs related to a train ticket and meals.

As regards non-pecuniary damage, it held that the finding of a violation constitute sufficient just satisfaction in this respect. In view of the above, no further individual measure was deemed necessary by the Committee of Ministers. II. General measures On 28/11/2001, the Cantonal Parliament of Graubünden adopted a new regulation on the cantonal police whose Article 8a filled the legal void existing at the time of the events in question (see § 59 of the judgment). This provision was subsequently replaced by Article 12 of the law on the police of the Canton of Graubünden of 20/10/2004 (in force since 01/07/2005; see §35 of the judgment). The Swiss authorities indicated that the particular situation from which the case arose at the World Economic Forum 2001 was unique for Switzerland and that they were not aware of similar situations in other cantons or at the federal level where the legal basis for similar measures was missing or held to be insufficient.

If, however, a comparable future situation should be brought to the attention of cantonal or federal authorities or courts, it is clear that the case-law of the European Court with regard to the requirement of a legal basis would apply directly. In addition, the Swiss authorities provided examples in a non-exhaustive way of the relevant legal basis from four other Cantons with large cities (Geneva, Zurich, Berne, Basel). Lastly, the judgment of the Court was also sent out to the Federal Court and to the authorities directly concerned, and published in the quarterly Report on the jurisprudence of the ECHR 4/2009 in the three official languages. III.

Conclusions of the respondent state The government considers that no individual measure is required apart from the payment of the just satisfaction, that the general measures adopted will prevent similar violations and that Switzerland has thus complied with its obligations under Article 46, paragraph 1, of the Convention in the present case. [1] Adopted by the Committee of Ministers on 8 March 2012 at the 1136th Meeting of the Ministers’ Deputies.