CASE OF BRUCZYNSKI AGAINST POLAND

Rezoluția CM/ResDH(2012)43 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Bruczyński împotriva Poloniei Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”) [2] Având în vedere hotărârea transmisă de Curte comitetului odată ce a devenit finală; Denumirea cauzei (apel nr.) Hotărârea finală a lui Bruczyński (19206/03) 04/11/2008 04/02/2009 Amintind că constatarea unei încălcări de către Curte impune, mai mult și mai mult decât plata satisfacției juste acordate în hotărâre, adoptarea de către Statul pârât, dacă este cazul, a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor și, în măsura posibil, pentru a remedia consecințele acestora pentru reclamantul și măsurile generale de prevenire a încălcărilor noi și similare; Având invitat autoritățile statului contestat să prezinte un plan de acțiune privind măsurile propuse pentru executarea hotărârii; având în vedere, în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție,

examinat raportul de acțiune furnizat de guvern (a se vedea raportul de acțiune DH-DDD(2011)1011E Având în vedere faptul că Statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă, astfel cum se prevede în hotărâre; DECLARE, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz și DECIDE să închidă examinarea acestuia. Bruczyński, cerere nr. 19206/03, hotărâre din 4/11/2008, finală la 4/02/2009 Acest caz se referă la lungimea excesivă a detenției reclamantului în perioada 2000-2004, având în vedere că motivele invocate de instanța internă în sprijinul detenției nu au putut fi considerate, după cum prevede jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, „relevante și suficiente” (violația articolului 5 § 3 din convenție).

În plus, Curtea a constatat că reclamantul nu dispune de un drept executor de compensare pentru detenția sa în reținere, pe care a constatat-o încălcarea articolului 5 § 3 din Convenție (violație a articolului 5 § 5 din Convenție). Curtea a remarcat, în primul rând, că reclamantul nu a putut recurge la remedierea prevăzută la art. 552 §§ 4 din Codul de Procedință Penală, deoarece se bazează pe această dispoziție presupune că procedurile penale care dau naștere la reținere au fost încheiate și cazul reclamantului a fost încă în așteptare în fața Curții Supreme atunci când și-a pronunțat hotărârea.

În al doilea rând, reclamantul nu a putut utiliza dispozițiile relevante ale Codului civil privind răspunderea statului pentru tort, deoarece detenția reclamantului s-a încheiat înainte de intrarea în vigoare a acestor dispoziții în septembrie 2004. Plătit la 09/03/2009 Măsuri individuale Reclamantul a fost lansat în 2004. Curtea i-a acordat satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciile morale provocate de lungimea necorespunzătoare a detenției anterioare. În aceste circumstanțe, nu este necesară nicio altă măsură individuală. II. Măsuri generale Încălcarea articoluluiui 5 § 3 din Convenție Măsurile generale sunt examinate în contextul grupului de cauze Trzaska (depunerea nr. 25792/94).

Încălcarea articoluluiui 5 § 5 din Convenție. Curtea a remarcat că, la 17 iunie 2004, Legea privind modificările Codului Civil și a altor statute (Ustawa o zmianie ustawy – Kodeks cywilny oraz niektórych innych ust ) a intrat în vigoare și amendamentele relevante au avut ca scop, în esență, extinderea domeniului de aplicare al răspunderii Trezorului de Stat în ceea ce privește tortura. În urma amendamentului 2004, a fost introdus art. 4171 care, în măsura în care este relevant, se citește după cum urmează: „3.

În cazul în care daunele au fost cauzate de neîndeplinirea unei hotărâri [orzecenie] sau decizia [decizja] în cazul în care există o obligație legală de a face acest lucru, poate fi solicitată o reparație pentru [daunele] după ce a fost stabilită în procedura relevantă că neîndeplinirea unei hotărâri sau a unei decizii a fost contrară legii, cu excepția cazului în care alte dispoziții specifice prevede altfel.” Curtea a remarcat că această dispoziție a oferit posibilitatea de a solicita compensații în ceea ce privește detenția în reținere, care a avut loc după anul 1/09/2004 (a se vedea, în special, §§ 67, 68 din hotărârea Curții în acest caz și § 54 din hotărârea Curții din 30/01/2007 în cauza Ryckie, nr. 19583/05).

De asemenea, trebuie remarcat că hotărârea Curții a fost tradusă în polonez și publicată pe site-ul Ministerului Justiției (www.ms.gov.pl). De asemenea, a fost trimisă tuturor instanțelor de recurs cu cerere de a-l difuza între judecători și la școala națională de justiție și procuror cu cerere de a-l include în programul de formare adresat judecătorilor și procurorilor. În aceste circumstanțe, nu este necesară nicio altă măsură generală. III. Concluzii ale statului de răspuns Guvernul consideră că alte măsuri individuale nu sunt necesare în acest caz și că măsurile generale adoptate, în special modificările legislative, publicarea și difuzarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, vor fi suficiente pentru a concluziona că Polonia a îndeplinit obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție în ceea ce privește încălcarea articolului 5 alineatul (5) din convenție.

[1] A se vedea, de asemenea, recomandările adoptate de Comitetul de miniștri în contextul supravegherii hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului și, în special, Recomandarea Rec(2004)6 a Comitetului de Miniștri statelor membre cu privire la îmbunătățirea remediilor interne [3]. Informații transmise de autoritățile poloneze la 14 octombrie 2011

Resolution CM/ResDH(2012)43 [1] Execution of the judgment of the European Court of Human Rights Bruczyński against Poland The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”) [2] , Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee once it became final; Case name (App.

No.) Judgment of Final on Bruczyński (19206/03) 04/11/2008 04/02/2009 Recalling that a finding of a violation by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded in the judgment, the adoption by the respondent state, where appropriate, of individual measures to put an end to the violations and as far as possible to remedy their consequences for the applicant and general measures to prevent new, similar violations; Having invited the authorities of the respondent State to provide an action plan concerning the measures proposed to execute the judgment; Having, in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention, examined the action report provided by the government (see action report, document DH-DD(2011)1011E ); Having noted that the respondent State paid the applicant the just satisfaction, as provided in the judgment; DECLARES, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and DECIDES to close the examination thereof.

ACTION REPORT

[3] Information about the measures to comply with the judgment in the case of Bruczyński against Poland Case description Bruczyński, application no. 19206/03, judgment of 4/11/2008, final on 4/02/2009 This case concerns the excessive length of the applicant’s detention on remand between 2000 and 2004, given that the grounds relied upon by the domestic courts in support of the detention could not be deemed, as required by the case-law of the European Court of Human Rights, “relevant and sufficient” (violation of Article 5 § 3 of the Convention). Moreover, the Court found that the applicant did not have at his disposal an enforceable right to compensation for his detention on remand, which it had found to be in violation of Article 5 § 3 of the Convention (violation of Article 5 § 5 of the Convention).

The Court noted, first, that the applicant could not avail himself of the remedy provided in Article 552 § 4 of the Code of Criminal Procedure since reliance on that provision presupposes that the criminal proceedings giving rise to remand have been terminated and the applicant’s case was still pending before the Supreme Court when it delivered its judgment.

Secondly, the applicant could not use the relevant provisions of the Civil Code on the State’s liability for tort, as the applicant’s detention ended before the entry into force of these provisions in September 2004. I. Payment of just satisfaction and individual measures 1. Details of just satisfaction Pecuniary damage Non-pecuniary damage Costs and expenses Total - 1,500 EUR 1,650 EUR 3,150 EUR Paid on 09/03/2009 2. Individual measures The applicant was released in 2004. The Court awarded him just satisfaction in respect of non ‑ pecuniary damage occasioned by the unreasonable length of his pre-trial detention. In these circumstances, no other individual measure appears necessary. II. General measures 1. Violation of Article 5 § 3 of the Convention General measures are examined in the context of the Trzaska group of cases (application no 25792/94).

2. Violation of Article 5 § 5 of the Convention The Court noted that on 1/09/2004 the Law of 17 June 2004 on amendments to the Civil Code and other statutes ( Ustawa o zmianie ustawy – Kodeks cywilny oraz niektórych innych ustaw ) entered into force. The relevant amendments have in essence been aimed at enlarging the scope of the State Treasury’s liability for tort. Following the 2004 Amendment, Article 4171 was introduced which, in so far as relevant, reads as follows: “3.

If damage has been caused by failure to give a ruling [orzeczenie] or decision [decyzja] where there is a statutory duty to do so, reparation for [the damage] may be sought after it has been established in the relevant proceedings that the failure to give a ruling or decision was contrary to the law, unless other specific provisions provide otherwise.” The Court observed that this provision provided a possibility to claim compensation in relation to detention on remand which had occurred after 1/09/2004 (see, in particular, §§ 67, 68 of the Court’s judgment in the present case and § 54 of the Court’s judgment of 30/01/2007 in the Ryckie case, no. 19583/05). It should be further noted, that the Court’s judgment was translated into Polish and published on the website of the Ministry of Justice (www.ms.gov.pl).

It was also sent to all courts of appeal with request to disseminate it among judges and to the National School of Judiciary and Public Prosecution with request to include it in the training program addressed to judges and prosecutors. In these circumstances, no other general measure appears necessary. III. Conclusions of the responding state The Government considers that other individual measures are not necessary in the present case and that the general measures adopted, in particular legislative changes and publication and dissemination of the judgment of the European Court of Human Rights, will be sufficient to conclude that Poland has complied with its obligations under Article 46, paragraph 1 of the Convention with respect to the breach of Article 5, paragraph 5 of the Convention.

[1] Adopted by the Committee of Ministers on 8 March 2012 at the 1136th Meeting of the Ministers’ Deputies. [2] See also the Recommendations adopted by the Committee of Ministers in the context of the supervision of judgments of the European Court of Human Rights and in particular Recommendation Rec(2004)6 of the Committee of Ministers to member states on the improvement of domestic remedies. [3] Information submitted by the Polish authorities on 14 October 2011