CASE OF NOWIŃSKI AGAINST POLAND

Rezoluția CM/ResDH(2012)198 [1] Nowinski împotriva Poloniei Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (domanda nr. 25924/06, hotărârea din 20 octombrie 2009, finală la 20 ianuarie 2010) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”), având în vedere hotărârea finală transmisă de Curte Comitetului în cazul de mai sus și încălcarea stabilită [a se vedea documentul DH-DD(2011)685E] Amintind că obligația statului contestat în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta toate hotărârile finale în cazurile la care a fost parte și că această obligație presupune, mai mult și mai mult decât plata sumelor atribuite de Curte, adoptarea de către autoritățile statului contestat, dacă este necesar: Măsurile individuale de a pune capăt încălcărilor stabilite și de a șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, în măsura posibilului, restabilirea în integritate și a măsurilor generale de prevenire a încălcărilor similare; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze comitetul cu privire la măsurile luate pentru a îndeplini obligația menționată anterior; după examinarea raportului de acțiune furnizat de guvern în care se indică măsurile adoptate pentru a da efect hotărârii, inclusiv informațiile furnizate cu privire la plata satisfacției juste acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2011)685E, având în vedere că toate măsurile prevăzute la art. 46 alineatul (1) au fost adoptate; DECLARA că a exercitat funcțiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDE să încheie examinarea acestuia. Raport de acțiune [2] Informații privind măsurile de respectare a hotărârii în cazul Nowiński împotriva Poloniei Denumirea cazului Nowiński, cererea nr. 25924/06, hotărârea nr. 20/10/2009, finală la 20/01/2010 Cauza se referă la o încălcare a dreptului de acces al reclamantului la o instanță, deoarece cererea sa de compensare împotriva Curții de Apel al Wroclaw a fost declarată inadmisibilă numai din cauza faptului că reclamantul nu și-a furnizat adresa de domiciliu (violația articolului 6 § 1 din Convenție). Reclamantul a furnizat Curtea Regională Wroclaw adresa sa de lucru și adresa post-office pentru corespondență. Cu toate acestea, instanța a considerat că, în ciuda informațiilor pe care nu le-a indicat „locul său de reședință” în sensul articolului 126 § 2 din Codul de Procedură Civilă. Prin urmare, la 16/05/2005, Curtea Regională a refuzat cererea. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că reclamantul, care era reclamantul în cauză, a fost în contact permanent cu instanța internă și a fost în interesul său cel mai bun mod de a asigura cursul corect al procedurii. Prin urmare, el a furnizat o adresă fixă prin care să poată fi contactat. Curtea a amintit că dreptul de acces la o instanță nu este absolut. Pot fi supuse limitărilor, cu condiția ca aceste limitări să urmărească un obiectiv legitim și să fie proporționale. Curtea a acceptat că „o cerință de a indica un loc de reședință a servit un obiectiv legitim [...], cu toate acestea, a considerat că aplicarea strictă [a articolului] în cazul reclamantului” a fost disproporționată (a se vedea §34 din hotărârea Curții). Curtea a concluzionat că, întrucât „ Guvernul nu a prezentat argumente care să permită evaluarea necesității limitărilor impuse reclamantului, Curtea nu poate decât să concludă că cerințele articolului 6 § 1 nu au fost respectate” (§35 din hotărârea Curții). I. Satisfacție echitabilă și măsuri individuale st satisfăcătoare 1,00 EUR 1. Sumele acordate de Curte (1 000 EUR, aproximativ 4.000 PLN) depășesc suma solicitată de reclamant în cadrul procedurii interne (de exemplu, 3.000 PLN, a se vedea § 11 din hotărârea Curții). În aceste circumstanțe, nu este necesară nicio altă măsură individuală. II. Măsuri generale Încălcarea articoluluiui 6 § 1 din Convenție în acest caz a fost mai degrabă de natură accidentală și a rezultat din formalitatea excesivă a instanțelor naționale. Prin urmare, se pare că pentru a evita încălcări similare în viitoarea publicare și diseminare a hotărârii Curții ar fi cazul. În acest context, trebuie remarcat faptul că hotărârea Curții a fost tradusă în polonez și publicată pe site-ul internet al Ministerului Justiției (www.ms.gov.pl). Hotărârea a fost transmisă tuturor instanțelor de recurs și Biroul Procurorului General cu cerere de a-l difuza între judecători și procurori. Acesta a fost, de asemenea, trimis la școala Națională de Justiție și Procuror Public, cu cerere de a-l include în programul de formare adresat judecătorilor și procurorilor, și Curții Supreme. În aceste circumstanțe, nu este necesară nicio altă măsură generală. III. Concluzii statului contestat Guvernul consideră că alte măsuri individuale nu sunt necesare în acest caz și că măsurile generale adoptate, în special publicarea și diseminarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, vor fi suficiente pentru a concluziona că Polonia a respectat obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție în ceea ce privește încălcarea articolului 6 § 1 din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 6 decembrie 2012 la a 1157-a ședință a Deputaților Miniștri. [2] Informații transmise de autoritățile poloneze la 1 august 2011.

Resolution CM/ResDH(2012)198

[1]

Nowinski against Poland

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

(Application No. 25924/06, judgment of 20 October 2009, final on 20 January 2010)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”),

Having regard to the final judgment transmitted by the Court to the Committee in the above case and to the violation established (see document

DH-DD(2011)685E

);

Recalling that the respondent State’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide to by all final judgments in cases to which it has been a party and that this obligation entails, over and above the payment of any sums awarded by the Court, the adoption by the authorities of the respondent State, where required:

-

of individual measures to put an end to violations established and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

-

of general measures preventing similar violations;

Having invited the government of the respondent State to inform the Committee of the measures taken to comply with its above-mentioned obligation;

Having examined the action report provided by the government indicating the measures adopted in order to give effect to the judgment including the information provided regarding the payment of the just satisfaction awarded by the Court (see document

DH-DD(2011)685E

);

Having satisfied itself that all the measures required by Article 46, paragraph 1, have been adopted;

DECLARES that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination thereof.

ACTION REPORT

[2]

Information about the measures to comply with the judgment in the case of

Nowiński against Poland

Case description

Nowiński, application no. 25924/06, judgment of 20/10/2009, final on 20/01/2010

The case concerns a violation of the applicant's right of access to a court in that his claim for compensation against the Wroclaw Court of Appeal was declared inadmissible on the sole ground that the applicant had not provided his home address (violation of Article 6 § 1 of the Convention).

The applicant provided the Wroclaw Regional Court with his work address and post-office box address for correspondence. However, the court considered that in spite of that information he had not indicated his “place of residence” within the meaning of Article 126 § 2 of the Code of Civil Procedure. Consequently, on 16/05/2005 the Regional Court refused his claim.

The European Court of Human Rights found that the applicant, who was the plaintiff in the case, was in permanent contact with the domestic courts and it was in his best interest to ensure the proper course of the proceedings. He had therefore provided a fixed address through which he could be contacted. The Court recalled that the right of access to a court is not absolute. It may be subject to limitations, provided those limitations pursue a legitimate aim and are proportionate. The Court accepted that “a requirement to indicate a place of residence served a legitimate aim [...] However, it considered that the strict application [of the rule] in the applicant's case” was disproportionate (see §34 of the Court’s judgment). The Court concluded that as “the Government failed to submit any arguments making it possible to assess the need for the limitations imposed on the applicant, the Court cannot but conclude that the requirements of Article 6 § 1 were not complied with” (§35 of the Court’s judgment).

I. Just satisfaction and individual measures

1.

J

u

st satis

f

a

c

tion

Pe

c

u

n

i

a

ry

d

a

m

ag

e

N

o

n

-

pecuniary

d

a

m

ag

e

C

o

s

t

a

nd

e

x

pe

n

s

es

A

m

o

u

n

t

-

1,00

0

EUR

-

1,00

0

E

UR

P

a

id

o

n

15

/

04

/

20

1

0

The amount awarded by the Court (1,000 EUR, approximately 4,000 PLN) exceed the amount claimed by the applicant in domestic proceedings (i.e., 3,000 PLN, see § 11 of the Court’s judgment).

In these circumstances, no further individual measure appears necessary.

II. General measures

Violation of Article 6 § 1 of the Convention in the present case was rather of incidental nature and resulted from excessive formalism of national courts. Therefore, it seems that in order to avoid similar violations in the future publication and dissemination of the Court’s judgment would be appropriated.

In this context it should be noted that the Court’s judgment was translated into Polish and published on the Internet site of the Ministry of Justice (www.ms.gov.pl). The judgment has been sent to all courts of appeal and the General Prosecutor’s Office with request to disseminate it among judges and prosecutors. It has been also sent to the National School of Judiciary and Public Prosecution, with request to include it in the training program addressed to judges and prosecutors, and to the Supreme Court.

In these circumstances, no further general measure appears necessary.

III. Conclusions of the respondent state

The Government considers that further individual measures are not necessary in the present case and that the general measures adopted, in particular publication and dissemination of the judgment of the European Court of Human Rights, will be sufficient to conclude that Poland has complied with its obligations under Article 46, paragraph 1 of the Convention in respect to the breach of Article 6 § 1 of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 6 December 2012 at the 1157th Meeting of the Ministers’ Deputies.

[2]

Information submitted by the Polish authorities on 1 August 2011.