CASE OF JAKÓBSKI AGAINST POLAND

Rezoluția CM/ResDH(2013)37 [1] Jakobski împotriva Poloniei Execuție a hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (domanda nr. 18429/06, hotărârea din 7 decembrie 2010, finală la 7 martie 2011) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”), având în vedere hotărârea finală transmisă de Curte Comitetului în cazul de mai sus și încălcarea stabilită [a se vedea documentul DH-DD(2011)1043E] Amintind că obligația statului contestat în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta toate hotărârile finale în cazurile la care a fost parte și că această obligație presupune, mai mult și mai mult decât plata sumelor atribuite de Curte, adoptarea de către autoritățile statului contestat, dacă este necesar: Măsurile individuale de a pune capăt încălcărilor stabilite și de a șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, în măsura posibilului, restabilirea în integritate și a măsurilor generale de prevenire a încălcărilor similare; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze comitetul cu privire la măsurile luate pentru a îndeplini obligația menționată anterior; după examinarea raportului de acțiune furnizat de guvern în care se indică măsurile adoptate pentru a pune în aplicare hotărârea, inclusiv informațiile furnizate cu privire la plata satisfacției juste acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2011)1043E, având în vedere că toate măsurile prevăzute la art. 46 alineatul (1) au fost adoptate; DECLARA că a exercitat funcțiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDE să încheie examinarea acestora. Raport de acțiune [2] Informații privind măsurile de respectare a hotărârii în cazul Jakóbski împotriva Poloniei Descriere a cazului Jakóbski, cererea nr. 18429/06, hotărârea din 7/12/2010, finală la 7/03/2011 Acest caz se referă la refuzul autorităților de a oferi unui deținut o dietă fără carne în închisoare, în contravenție cu normele dietetice ale credinței sale (violație la art. 9). Curtea Europeană a Drepturilor Omului („Curtea”) a observat că religia reclamantului, Budismul, este una dintre principalele religii recunoscute oficial în numeroase țări. În plus, a susținut deja că respectarea normelor alimentare poate fi considerată o expresie directă a convingerilor în practică în sensul articolului 9 din Convenție. Curtea a remarcat că, în conformitate cu religia reclamantului, ar trebui să aibă o dieta simplă fără carne. El a cerut să fie acordată o dieta vegetariană, cu excepția produselor din carne, care, având în vedere Curtea, nu trebuia să fie pregătit, gătit și servit într-o manieră prescrisă, nici nu a solicitat niciun produs special. Reclamantul nu a fost oferit nici o dieta alternativă, nici misiunea budistă a fost consultată cu privire la problema dietei adecvate. Curtea nu a fost convinsă că furnizarea unei diete vegetariane către reclamant ar fi implicat orice perturbare la gestionarea închisoarei sau la orice declin al standardelor de masă servite altor prizonieri. Plăți de satisfacție echitabilă și măsuri individuale Detalii ale juste satisfacție Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total 3.000 EUR 187 EUR 3.187 EUR Plăți la 24/05/2011 Măsuri individuale Reclamantul a fost lansat la 20/06/2011. Curtea i-a acordat satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciile morale. În aceste circumstanțe, nici o altă măsură individuală nu pare necesară. II. Măsuri generale Drepturile și obligațiile deținute de deținuți și persoanele deținute în reținere sunt reglementate de Codul de Execuție a Condamnărilor Penale din 6 iunie 1997 („Codul 1997”). În conformitate cu art. 106 din Codul 1997, un prizonier are dreptul, printre altele, de a practica practici religioase și de a profita de rite religioase și de a participa la servicii religioase, conduse în închisoare, de a poseda cărțile, scrierile și obiectele necesare. art. 109 din Codul de 1997 prevede că un prizonier va primi în considerare, dacă este posibil, cerințe religioase și culturale. Potrivit informațiilor statistice, până la sfârșitul lunii august 2011, 927 deținuți și deținuți în reținere se bucură de o dietă ținând seama de convingerile lor religioase și culturale și 957 au fost acordate o dietă vegetariană. Dispozițiile legale actuale oferă deținuților posibilitatea de a aplica autorităților competente pentru o dietă care ia în considerare convingerile lor religioase. În temeiul articolului 6 § 2 din Codul de 1997 o persoană condamnată poate prezenta cereri, plângeri și cereri autorităților care desfășoară decizia penală. În plus, în conformitate cu art. 7 § 1 din Codul de 1997 o persoană condamnată poate apela la instanță împotriva hotărârilor directorilor unităților penitenciare, a directorilor regionale ai Serviciului de Penitenciare și a directorului General al Serviciului de Penitenciare. În ciuda dispozițiilor menționate mai sus, judecătorii penitenciarii au dreptul, în conformitate cu art. 32-36 din Codul 1997, să examineze plângerile, cererile și propunerile deținuților. Dispoziția juridică existentă care reglementează problema dietei religioase pentru deținuți și persoanele deținute în reținere, precum și datele statistice recente, indicând practica pozitivă a unităților penitenciare poloneze, dovedește că încălcarea articolului 9 din Convenție a fost mai degrabă izolate și rezultată din circumstanțe specifice ale prezentului caz. Prin urmare, se pare că publicarea și diseminarea hotărârii Curții ar fi oportune pentru a evita încălcări similare în viitor. În acest context, trebuie remarcat faptul că hotărârea Curții a fost tradusă în polonez și publicată pe site-ul Ministerului Justiției (www.ms.gov.pl). Informațiile despre publicarea sa au fost trimise Consiliului Central al Serviciului de Penitenciare și directorii regionale ai Serviciului de Penitenciare, cu cerere de a-l difuza între directorii unităților de închisoare. În aceste circumstanțe, nici o altă măsură individuală nu pare necesară. III. Concluzii statului contestat Guvernul consideră că alte măsuri individuale nu sunt necesare în acest caz și că măsurile generale adoptate, în special publicarea și diseminarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, vor fi suficiente pentru a concluziona că Polonia a îndeplinit obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 7 martie 2013 la a 1164-a ședință a Deputaților Miniștri [2] Informații transmise de autoritățile poloneze la 19 octombrie 2011

Resolution CM/ResDH(2013)37

[1]

Jakobski against Poland

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

(Application No. 18429/06, judgment of 7 December 2010, final on 7 March 2011)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”),

Having regard to the final judgment transmitted by the Court to the Committee in the above case and to the violation established (see document

DH-DD(2011)1043E

);

Recalling that the respondent State’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide to by all final judgments in cases to which it has been a party and that this obligation entails, over and above the payment of any sums awarded by the Court, the adoption by the authorities of the respondent State, where required:

-

of individual measures to put an end to violations established and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

-

of general measures preventing similar violations;

Having invited the government of the respondent State to inform the Committee of the measures taken to comply with its above-mentioned obligation;

Having examined the action report provided by the government indicating the measures adopted in order to give effect to the judgment including the information provided regarding the payment of the just satisfaction awarded by the Court (see document

DH-DD(2011)1043E

);

Having satisfied itself that all the measures required by Article 46, paragraph 1, have been adopted;

DECLARES that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination thereof.

Action Report

[2]

Information about the measures to comply with the judgment in the case of

Jakóbski against Poland

Case description

Jakóbski, application no. 18429/06, judgment of 7/12/2010, final on 7/03/2011

This case concerns the authorities’ refusal to provide a detainee with a meat-free diet in prison, contrary to the dietary rules of his faith (violation of Article 9).

The European Court of Human Rights (“the Court”) observed that the applicant’s religion, Buddhism, was one of the world’s major religions officially recognised in numerous countries. In addition, it had already held that observing dietary rules can be considered a direct expression of beliefs in practice in the sense of Article 9 of the Convention.

The Court noted that according to the applicant’s religion he was supposed to have a simple meat-free diet. He asked to be granted a vegetarian diet, excluding meat products, which, in view of the Court, did not have to be prepared, cooked and served in a prescribed manner, nor did he require to any special products. The applicant was not offered any alternative diet, nor was the Buddhist Mission consulted on the issue of the appropriate diet. The Court was not persuaded that the provision of a vegetarian diet to the applicant would have entailed any disruption to the management of the prison or to any decline in the standards of meals served to other prisoners.

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

Details of just satisfaction

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Cost and expenses

Total

-

3,000 EUR

187 EUR

3,187 EUR

Paid on 24/05/2011

Individual measures

The applicant was released on 20/06/2011. The Court awarded him just-satisfaction in respect of non-pecuniary damage.

In these circumstances, no other individual measure appears to be necessary.

II.

General measures

The rights and obligations of prisoners and persons detained on remand is governed by the

Code of

Execution of

Criminal

Sentences of 6 June 1997 (“the 1997 Code”). Under Article 106 of the 1997 Code, a prisoner shall have the right, among other things, to perform religious practices and to take advantage of religious rites and participate in religious services, conducted in prison, to possess the necessary books, writings and objects. Article 109 of the 1997 Code provides that a prisoner shall receive meals taking into consideration, where possible, religious and cultural requirements.

According to statistical information, by the end of August 2011, 927 prisoners and persons detained on remand were enjoying a diet taking into consideration their religious and cultural beliefs and 957 were granted a vegetarian diet.

The current legal provisions provide the detainees with a possibility to apply to the competent authorities for a diet taking into consideration their religious beliefs. Under Article 6 § 2 of the 1997 Code a convicted person may submit motions, complaints and petitions to the authorities carrying out the criminal decision. Furthermore, under Article 7 § 1 of the 1997 Code a convicted person may appeal to the court against the decisions of the directors of the penitentiary establishments, regional directors of the Prison Service and the Director General of the Prison Service. Notwithstanding the above-mentioned provisions, penitentiary judges are entitled, under Articles 32-36 of the 1997 Code, to examine complaints, applications and motions of the detainees.

The existing legal provision regulating the issue of religious diet for prisoners and persons detained on remand, as well as recent statistical data, indicating the positive practice of the Polish penitentiary establishments, prove that the violation of Article 9 of the Convention was rather of an isolated nature and resulted from specific circumstances of the present case. Therefore, it seems that publication and dissemination of the Court’s judgment would be appropriated in order to avoid similar violations in the future.

In this context it should be noted, that the Court’s judgment was translated into Polish and published on the website of the Ministry of Justice (www.ms.gov.pl). The information about its publication was sent to the Central Board of Prison Service and regional directors of the Prison Service with request to disseminate it among directors of prison establishments.

In these circumstances, no other individual measure appears to be necessary.

III.

Conclusions of the respondent state

The Government considers that other individual measures are not necessary in the present case and that the general measures adopted, in particular publication and dissemination of the judgment of the European Court of Human Rights, will be sufficient to conclude that Poland has complied with its obligations under Article 46, paragraph 1 of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 7 March 2013 at the 1164th meeting of the Ministers’ Deputies.

[2]

Information submitted by the Polish authorities on 19 October 2011