Tillack împotriva Belgiei

Rezoluția CM/ResDH(2012) 6 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Tillack împotriva Belgiei Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că el supraveghează executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare "CEDO"). Convenția mai jos [2] Având în vedere hotărârea de mai jos, care a fost transmisă de Curte Comitetului odată ce a devenit definitiv Numele cauzei (ref.

in) Hotărârea Definitive Le Tillack (2047/05) 27/11/2007 27/02/2008 Reamintind că constatările de încălcare făcute de Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate în hotărâri, adoptarea de către statul membru pârât, dacă este necesar, a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcărilor și să șteargă, pe cât posibil, consecințele acestora pentru solicitant, precum și măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; După ce a invitat autoritățile din statul pârât să furnizeze un plan de acțiune privind măsurile propuse pentru executarea hotărârii; după examinarea, în conformitate cu normele Comitetului privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție, a bilanțului de acțiune furnizat de guvern (a se vedea anexa la bilanțul de acțiune, documentul DD(2012)28rev - a se vedea mai jos) Tribunalul de Primă Instană a acordat reclamantului satisfacia corectă prevăzută în hotărâre; DECURSĂ că acesta și-a îndeplinit funciile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenie în această cauză și DECIDE de la: .I TRILLACK c. Belgia(Recuperarea nr. 20477/05, Hotărârea din 27 noiembrie 2007, definitivă la 27 februarie 2008) Rezumatul introductiv al cauzei în februarie și martie 2002, reclamantul (un jurnalist) a publicat în Stern două articole scrise din documentele confidențiale ale Oficiului European pentru Lupta Antifraudă (LO.L.A.F.).

Suspectându-l pe reclamant că a corupt un funcționar prin plata a 8 000 EUR în schimbul unor informații confidențiale referitoare la investigațiile în curs în cadrul instituțiilor europene, L a depus, în februarie 2004, o plângere împotriva reclamantului la autoritățile judiciare belgiene care au deschis o instrucțiune împotriva lui X pentru încălcarea secretului profesional și a corupției active și pasive de funcționar. La 19 martie 2004, casa și biroul reclamantului au fost percheziționate; aproape toate documentele și instrumentele de lucru ale l … Invocând art. 10, reclamantul susținea că perchezițiile și confiscările efectuate la domiciliul și la biroul său au încălcat dreptul său la libertatea de exprimare.

Curtea arată că această ingerință în libertatea de exprimare avea un temei juridic și un scop legitim. Pe de altă parte, pe punctul de a afla dacă o astfel de interferență era necesară într-o societate democratică, Curtea arată în special că, în momentul în care au avut loc perchezițiile, este evident că acestea aveau ca scop dezvăluirea provenienței informațiilor comunicate de reclamant în articolele sale. Prin urmare, măsurile cad în domeniul protecției surselor jurnalistice. În această privință, Curtea subliniază că dreptul jurnaliștilor de a-și tăcea sursele nu poate fi considerat ca un simplu privilegiu care le-ar fi acordat sau retras în funcție de licența surselor, ci un veritabil atribut al dreptului la informare, care trebuie tratat cu cea mai mare circumspectie.

Acest lucru este valabil și mai mult în speță, în cazul în care reclamantul a fost suspectat pe baza unor zvonuri vagi neîntemeiate, ceea ce se confirmă ulterior prin faptul că nu a fost acuzat. Curtea ține seama, de asemenea, de amploarea sesizării efectuate în speță. În concluzie, Curtea consideră că, în cazul în care motivele invocate de instanțele belgiene pot fi considerate ca fiind relevante, ele nu pot fi considerate ca fiind suficiente, ci pot fi considerate suficiente pentru a justifica perchezițiile incriminate. Prin urmare, Curtea concluzionează că încălcarea articolului 10 din Convenție. II. Plata satisfacției echitabile și a măsurilor individuale Plata satisfacției echitabile Daune materiale Prejudiciul moral Taxa și cheltuielile Total 000 EUR 000 EUR plătit la 14/05/2008 Măsuri individuale În ceea ce privește soarta obiectelor confiscate, Parchetul de la Bruxelles confirmă restituirea reclamantului de documente.

Parchetul confirmă, de asemenea, că EPPO, care a fost deschisă împotriva X a șefului de încălcare a secretului profesional și a corupției active și pasive ale unui funcționar, a fost închisă printr-o hotărâre de nejudiciare pronunțată la 6 ianuarie 2009 de către camera Consiliului. În opinia guvernului, nu este necesară nici o altă măsură individuală. III. Măsuri generale Publicarea și difuzarea hotărârii la Tribunalul din Luxemburg a fost publicată pe site-ul Juridat al Curții de Casație (www. http://jure.juridat.just.fgov.be A fost, de asemenea, comunicată Colegiului Procurorilor Generali pentru difuzare, în special procurorilor Regelui și judecătorilor de judecată. În plus, hotărârea a făcut obiectul mai multor publicații în reviste independente (European Voice, Tijdschrift voor Strafrecht, Nullum Crimen, De Juristenkrant) și al unei întrebări parlamentare (1 februarie 2008, întrebare cu solicitare de răspuns oral privind executarea hotărârii).

Adoptarea legii din 7 aprilie 2005 privind protecția surselor jurnalistice Cu toate că Curtea indica, în hotărârea sa din 27 noiembrie 2007, că perchezițiile la domiciliu și la biroul reclamantului erau prevăzute de lege și aveau un scop legitim, aceasta considera că nu există niciun imperativ de interes public care să justifice astfel de măsuri. Întrucât motivele invocate de instanțele naționale erau relevante, acestea nu puteau fi considerate suficiente pentru a justifica perchezițiile incriminate și, prin urmare, măsurile au fost disproporționate în ceea ce privește scopul legitim. Prin Legea din 7 aprilie 2005 privind protecția surselor jurnalistice - adoptată ulterior faptelor care stau la baza hotărârii din 27 noiembrie 2007 - Belgia a consolidat dreptul jurnaliștilor și al colaboratorilor de redactare de a-și tăcea sursele de informații și, prin urmare, libertatea presei și dreptul la informare.

O singură excepție este prevăzută de lege, în special în scopul de a preveni comisia care reprezintă o amenințare gravă la adresa integrității fizice a uneia sau a mai multor persoane. În schimb, această excepție este însoțită de anumite condiții cumulative și nu poate fi doar efectuată la cererea judecătorului. Această lege a fost primită în mod favorabil, a se vedea în special: D. Voorhoof, The protection of jurnalistic sources : recent developments and actual challenges Guvernul reamintește că Comitetul miniștrilor a închis cauza Ernst c. Belgia (33400/96, Rezoluția CM/ResDH(2010)39) pe baza acestei legi și, prin urmare, consideră că sunt necesare alte măsuri generale. IV.

Concluzii Având în vedere informațiile transmise în prezentul Bilan d a c ț i e, autoritățile belgiene consideră că au îndeplinit toate c o n d i ț ii le de la hotărârea TillACK c. Belgia din 27 noiembrie 2007. Într-adevăr, această cauză nu mai necesită adoptarea unor m en ț ii speciale, individuale și/sau generale. Astfel, statul belgian solicită Comitetului de Miniștri să încheie prezenta cauză [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 8 martie 2012 cu ocazia celei de-a 1136-a ședințe a delegaților miniștrilor. [2] A se vedea, de asemenea, recomandările adoptate de Comitetul miniștrilor în cadrul supravegherii hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului, în special Recomandarea Rec(2004)6 a Comitetului de Miniștri al statelor membre privind îmbunătățirea acțiunilor interne.

Résolution CM/ResDH(2012)6 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Tillack contre Belgique Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit qu’il surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») [2] , Vu l’arrêt ci-dessous, qui a été transmis par la Cour au Comité une fois qu’il est devenu définitif ; Nom de l’affaire (réf.

requête) Arrêt du Définitif le Tillack (20477/05) 27/11/2007 27/02/2008 Rappelant que les constats de violation faits par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée dans les arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire, de mesures individuelles mettant fin aux violations et effaçant autant que possible les conséquences de celles-ci pour le requérant, et de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables ; Ayant invité les autorités de l’Etat défendeur à fournir un plan d’action concernant les mesures proposées pour exécuter l’arrêt; Ayant examiné, conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention, le bilan d’action fourni par le gouvernement (voir en annexe le bilan d’action, document DH ‑ DD(2012)28rev - voir ce-dessous) ; Ayant noté que l’Etat défendeur a versé à la partie requérante la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt ; DECLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans cette affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

BILAN D’ACTION

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme TILLACK c. Belgique(Requête no 20477/05, arrêt du 27 novembre 2007, définitif le 27 février 2008) I. Résumé introductif de l’affaire En février et mars 2002, le requérant (un journaliste) publia dans le Stern deux articles écrits à partir de documents confidentiels de l’Office européen pour la lutte anti-fraude (l’O.L.A.F.). Soupçonnant le requérant d’avoir corrompu un fonctionnaire en lui versant 8 000 EUR en échange d’informations confidentielles relatives à des enquêtes en cours au sein des institutions européennes, l’O.L.A.F. ouvrit une enquête interne afin d’identifier l’auteur de ces divulgations. Cette enquête n’ayant pas abouti à l’identification de l’agent à l’origine des fuites, l’O.L.A.F.

déposa, en février 2004, une plainte contre le requérant auprès des autorités judiciaires belges lesquelles ouvrirent une instruction contre X pour violation du secret professionnel et corruption active et passive de fonctionnaire. Le 19 mars 2004, le domicile et le bureau du requérant furent perquisitionnés; la quasi-totalité des documents et instruments de travail de l’intéressé furent saisis et mis sous scellés (16 caisses de documents, deux boîtes d’archives, deux ordinateurs, quatre téléphones portables et un meuble métallique). Le requérant demanda vainement la mainlevée des mesures de saisie. Invoquant l’article 10, le requérant soutenait que les perquisitions et saisies opérées à son domicile et à son bureau ont emporté violation de son droit à la liberté d’expression.

La Cour relève que cette ingérence dans la liberté d’expression avait une base légale et un but légitime. En revanche, sur le point de savoir si une telle ingérence était « nécessaire dans une société démocratique », la Cour relève notamment qu’au moment où les perquisitions eurent lieu, il est évident qu’elles avaient pour but de dévoiler la provenance des informations relatées par le requérant dans ses articles. Les mesures tombaient donc dans le domaine de la protection des sources journalistiques. A cet égard, la Cour souligne que le droit des journalistes de taire leurs sources ne saurait être considéré comme un simple privilège qui leur serait accordé ou retiré en fonction de la licéité ou de l’illicéité des sources, mais un véritable attribut du droit à l’information, à traiter avec la plus grande circonspection.

Ceci vaut encore plus en l’espèce, où le requérant était soupçonné sur le fondement de vagues rumeurs non étayées, ce qui s’est confirmé par la suite par le fait qu’il ne fut pas inculpé. La Cour tient également compte de l’ampleur de la saisie opérée en l’espèce. Pour conclure, la Cour estime que si les motifs invoqués par les juridictions belges peuvent passer pour « pertinents », ils ne peuvent être jugés « suffisants » pour justifier les perquisitions incriminées. Elle conclut donc à la violation de l’article 10 de la Convention. II. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a. Paiement de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total 10 000 euros 30 000 euros 40 000 euros Payé le 14/05/2008 b. Mesures individuelles En ce qui concerne le sort des objets saisis, le Parquet de Bruxelles confirme la restitution au requérant des pièces.

Le Parquet confirme d’ailleurs également que l’instruction qui fut ouverte contre X du chef de violation du secret professionnel et de corruption active et passive d’un fonctionnaire a été clôturée par une décision de non-lieu prononcée le 6 janvier 2009 par la chambre du conseil. Le gouvernement estime qu’aucune autre mesure individuelle n’est nécessaire. III. Mesures générales a. Publication et diffusion de l’arrêt L’arrêt a été publié sur le site Juridat de la Cour de cassation (www. http://jure.juridat.just.fgov.be ). Il a également été communiqué au Collège des Procureurs généraux pour diffusion, notamment aux Procureurs du Roi et aux Juges d’instruction. L’arrêt a en outre fait l’objet de plusieurs publications dans des revues indépendantes (European Voice, Tijdschrift voor Strafrecht, Nullum Crimen, De Juristenkrant) et d’une question parlementaire (1 février 2008, question orale sur l’exécution de l’arrêt).

Adoption de la loi du 7 avril 2005 relative à la protection des sources journalistiques Bien que la Cour indiquait, dans son arrêt du 27 novembre 2007, que les perquisitions au domicile et au bureau du requérant étaient prévues par la loi et poursuivaient un but légitime, elle jugeait qu’il n’y avait aucun impératif prépondérant d’intérêt public pouvant justifier de telles mesures. Les motifs invoqués par les juridictions nationales étant pertinents, ils ne pouvaient pas être jugés suffisants pour justifier les perquisitions incriminées. Les mesures étaient donc disproportionnées au but légitime. A travers la loi du 7 avril 2005 relative à la protection des sources journalistiques - adoptée postérieurement aux faits qui sont à la base de l’arrêt du 27 novembre 2007 - la Belgique a renforcé le droit des journalistes et des collaborateurs de la rédaction de taire leurs sources d’information et, par conséquent, la liberté de presse et le droit à l’information.

Une seule exception est prévue par la loi, notamment dans le but de prévenir la commission d’infractions constituant une menace grave pour l’intégrité physique d’une ou de plusieurs personnes. En revanche, cette exception est accompagnée par certaines conditions cumulatives et ne peut qu’être opérée à la requête du juge. Cette loi a été favorablement accueillie, voir notamment : D. Voorhoof, « The protection of journalistic sources : recent developments and actual challenges » Droit des médias 2003/1, 7-23 ; J. Ceuleers, « De journalistieke bronnen wettelijk beschermd » Rechtskundig Weekblad 2005-2006 n o 2, 48-52 ; K Lemmens, « La protection des sources journalistiques. Un commentaire de la loi du 7 avril 2005 », Journal des Tribunaux n o 6198, 5 novembre 2005, 669-676.

Le gouvernement rappelle que le Comité des Ministres a clos l’affaire Ernst c. Belgique (33400/96, Résolution CM/ResDH(2010)39) sur la base de cette loi et estime par conséquent qu’aucune autre mesure générale n’est nécessaire. IV. Conclusions Au vu des informations transmises dans le présent Bilan d’action, les autorités belges estiment avoir répondu à toutes les exigences de l’arrêt TILLACK c. Belgique du 27 novembre 2007. En effet, cette affaire ne requiert plus l’adoption de mesures particulières, individuelles et/ou générales. Ainsi, l’Etat belge demande au Comité des Ministres de bien vouloir clôturer la présente affaire. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 8 mars 2012 lors de la 1136e réunion des Délégués des Ministres.

[2] voir aussi les recommandations adoptées par le Comité des Ministres dans le cadre de la supervision des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme, et en particulier la Recommandation Rec(2004)6 du Comité des Ministres aux Etats membres sur l'amélioration des recours internes.