CtEDO 08.03.2012 Auto

AFFAIRE CLAES ET AUTRES CONTRE LA BELGIQUE

RESPONDENT
BEL
HOTĂRÂRE
08.03.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Informations fournies par le gouvernement concernant les mesures prises permettant d'éviter de nouvelles violations. Versement des sommes prévues dans l'arrêt
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE CLAES ET AUTRES CONTRE LA BELGIQUE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Rezoluția CM/ResDH(2012) 5 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Claes împotriva Belgiei Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că el supraveghează executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare "CEDO"). Convenția mai jos [2] Având în vedere hotărârea de mai jos, care a fost transmisă de Curte Comitetului odată ce a devenit definitiv Numele cauzei (ref. in) Hotărârea Definitivului Claes (46825/99) 02/06/2005 02/09/2005 Reamintind că constatările de încălcare făcute de Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate în hotărâri, adoptarea de către statul membru pârât, dacă este necesar, a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcărilor și să șteargă, pe cât posibil, consecințele acestora pentru solicitant, precum și măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; După ce a invitat autoritățile din statul pârât să furnizeze un plan de acțiune privind măsurile propuse pentru executarea hotărârii; după examinarea, în conformitate cu normele Comitetului privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție, a bilanțului de acțiune furnizat de guvern (a se vedea bilanțul de acțiune, documentul DH-DD(2012) 192 - a se vedea mai jos) Statul pârât a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârea pronunțată; DECURSĂ că acesta și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în această cauză și DECIDE de 49010/99, n 49104/9949 și n 49195/99, Hotărârea din 2 iunie 2005) I. Rezumat introductiv al cauzei Reclamanții sunt 6 resortisanți belgieni și un resortisant francez, care au făcut toate obiectul unor proceduri penale pentru infracțiuni legate de atribuirea contractelor de achiziții publice (a se vedea cauza Agusta Dassault) Este vorba despre W. C., fost secretar general al NATO și ministru al statului, C., fost membru al Camerei Reprezentanților și fost ministru, A. P., L. W., A. M. H., J. D. și S.D., singur resortisant francez al cauzei. Suspectat de faptul că, în 1988, a favorizat o societate în atribuirea unei piețe de achiziții unei societăți italiene de elicoptere destinate armatei belgiene, contra unei părți din plata de către societate a unei sume de bani către partidul socialist, G. a făcut obiectul unei urmăriri penale pentru corupție. a fost acuzat, printre altele, de corupție pentru că, în 1989, a favorizat o societate în cadrul atribuirii unei piețe privind achiziționarea de sisteme de contramăsuri electronice pentru avioane ale forței aeriene belgiene, prin intermediul unei comisii pentru partidul socialist și Socialistische Partj. În acel moment, cu excepția normelor de drept comun în materie penală, legislația în materie de răspundere penală a miniștrilor prevedea competența Curții de Casație de a-i judeca; prin urmare, această regulă a fost aplicată G. și W.C. ca foști miniștri. Ceilalți reclamanți, care nu au fost niciodată miniștri, au fost, de asemenea, citați în fața Curții de Casație din cauza conexității faptelor. Prin hotărârea din 23 decembrie 1998, Curtea de Casație l-a condamnat pe W. la 3 ani de închisoare cu suspendare pentru că a favorizat, de două ori, un ofertant pentru a avantaja financiar un partid pentru care era un important responsabil și a aplicat doi ani de închisoare cu suspendare la G.C. În plus, Curtea de Casație a condamnat A. la o pedeapsă cu închisoarea de doi ani cu suspendare și domnii L. W., A. și J. la doi ani, cu suspendare, pentru partea care a depășit durata detenției preventive. În ceea ce privește S. D., Curtea de Casație l-a condamnat la 18 luni de închisoare cu suspendare și a ordonat confiscarea a 51.3.31.981 franci belgieni și a 10.000 000 franci francezi. În speță, în unanimitate, Curtea încheie la neîncălcarea articolului 6 (dreptul la un proces echitabil) din Convenția europeană a drepturilor omului față de W.C. și G., dar ajunge la încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenția împotriva A.P., L. W., A. H., J. și S.D., ca urmare a extinderii instanței Curții de Casație (art. 103 din Constituție) la acestea, în temeiul regulii de conexitate.În schimb, Curtea apreciază că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În speță, Curtea a spus că, în lipsa unei cereri din partea reclamanților A. P., L. W. și J. D. de a fi rejudecați sau de a redeschide procedura, statul belgian trebuie să le plătească, în termen de trei luni de la data la care : 1) reclamantul va declara că nu dorește să prezinte o astfel de cerere sau 2) că va reieși că o astfel de cerere nu are nici o intenție sau 3) din ziua în care o astfel de cerere ar fi respinsă, 7.500 euro pentru daune morale pentru fiecare; în plus, Curtea a declarat că statul belgian trebuie să le plătească 8.000 euro pentru cheltuieli și cheltuieli individuale. În ceea ce privește ceilalți doi reclamanți, A. și S.D., Curtea nu le-a alocat nimic, din cauza faptului că nu a prezentat în fața sa o cerere de satisfacție echitabilă. a renunțat, prin scrisoarea din 6 septembrie 2006, adresată agentului guvernamental, să solicite redeschiderea procedurii penale și a primit plata satisfacției sale echitabile la 15 noiembrie 2006 (deci, înainte de expirarea termenului de trei luni din ziua în care A. a declarat că nu dorește să depună o cerere de redeschidere a procedurii penale). Ceilalți doi reclamanți, L. și J. D., au solicitat plata unei satisfacții echitabile (primul la 16 august 2006 și al doilea la 29 august 2006), precizând că nu au renunțat la depunerea unei cereri de redeschidere a procedurii, atunci când ar exista posibilitatea. Fiecare dintre aceștia a primit 15.500 de euro la 15 și 23 noiembrie 2006 și, în cele din urmă, nu au solicitat redeschiderea procedurii la începutul anului 2008, cum ar fi art. 13 din Legea din 1 aprilie 2007 privind redeschiderea procedurii în materie penală. Astfel, plata celor doi reclamanți a avut loc, de asemenea, în termenul (cu mult înainte de expirarea termenului de trei luni de la data la care s-a dovedit cert că nu ar introduce mai multe cereri de redeschidere a procedurii penale, adică la sfârșitul lunii mai 2008). Măsuri individuale În temeiul articolului 13 din Legea din 1 aprilie 2007 privind redeschiderea procedurii în materie penală ca urmare a unei hotărâri a Curții Europene a Drepturilor Omului (intrarea în vigoare a legii la 1 decembrie 2007 P., L. W., A. H., J. și S.D. a putut solicita redeschiderea procedurilor în litigiu. Pentru a reaminti, A. a renunțat la această posibilitate prin poștă. În ceea ce privește ceilalți solicitanți, după cunoașterea guvernului belgian, ei nu vor utiliza, în cele din urmă, această posibilitate legală. Adoptarea oricărei alte măsuri individuale nu este necesară, în funcție de statul belgian, în această cauză. III. Măsuri generale Publicarea și difuzarea hotărârii Tribunalului din 2 iunie 2005 și a altor hotărâri din 2 iunie 2005 este disponibilă pe site-ul internet al Curții de Casație (http://www.juridat.be/). Curtea amintește că, în Hotărârea Coëme și alții, Curtea a considerat că, deși art. 103 din Constituție prevedea în mod excepțional hotărârea miniștrilor de către Curtea de Casație, nicio dispoziție nu prevedea posibilitatea de a extinde jurisdicția acesteia, pentru fapte conexe, la persoane care nu au exercitat niciodată funcțiile de miniștri. Articolele 226 și 227 din Codul de procedură penală și învățămintele doctrinei și jurisprudenței nu permiteau, în sine, să se considere că conexitatea era, în situația în cauză, prevăzută de lege (§41). Prin urmare, în lipsa unei conexiuni prevăzute de lege, Curtea consideră că Curtea de Casație nu a fost, în speță, o instanță judecătorească, stabilită prin lege, în conformitate cu art. 6 pentru a examina urmărirea penală a celorlalți cinci reclamanți care nu au fost niciodată miniștri. Prin urmare, aceasta concluzionează încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție (§42). La 25 iunie 1998 a fost adoptată o legislație specială (intrarea în vigoare la 1 iulie 1998) pentru a soluționa în mod expres problema în litigiu a Această lege nu se aplică în procedura în cauză a prezentei cauze, deși aceaceasta a fost pronunțată numai la sfârșitul anului 1998 (hotărârea Curții de Casație din 23 decembrie 1998); aceasta a implicat în mod expres o dispoziție tranzitorie a legii. În prezent, art. 29 alineatul (1) din Legea din 25 iunie 1998 menționează că coautorii și complicii la acțiune pentru care ministrul este acuzat și autorii infracțiunilor conexe sunt urmăriți și judecați în același timp cu ministrul S-a luat deja act de această evoluție legislativă în Hotărârea Claes din 2 iunie 2005 (§27), în Hotărârea Coeme și altele, precum și în rezoluția finală privind această ultimă hotărâre (ResDH(2001)164). Potrivit statului belgian, nicio altă măsură generală nu este obligatorie. Într-adevăr, sursa de încălcare, în speță, a avut loc în lipsa unui temei legal pentru urmărirea penală a celor cinci reclamanți în fața Curții de Casație. Or, această problemă a fost rezolvată prin noua lege din 25 iunie 1998 menționată anterior. IV. Concluzii Având în vedere informațiile transmise în prezentul Bilan d a c ț i un e, autoritățile belgiene consideră că au îndeplinit toate c o n d i ț ii le de la Hotărârea Claes și altele din 2 iunie 2005. Într-adevăr, nicio altă măsură generală nu se aplică în speță, în timp ce cei cinci solicitanți au beneficiat de măsuri individuale de despăgubire suficiente. Prin urmare, statul belgian solicită Comitetului miniștrilor să închidă prezenta cauză. Bruxelles, 8 februarie 2012 [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 8 martie 2012 cu ocazia celei de-a 1136-a reuniuni a delegaților miniștrilor. [2] a se vedea, de asemenea, recomandările adoptate de Comitetul miniștrilor în cadrul supravegherii hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului, în special Recomandarea Rec.,2004)6 a Comitetului de Miniștri al statelor membre privind îmbunătățirea acțiunilor interne.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2012-03-08
0,97
AFFAIRE TILLACK CONTRE LA BELGIQUE
Résolution CM/ResDH(2012)6 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Tillack contre Belgique Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et
CtEDO 2012-03-08
0,97
AFFAIRE COTTIN CONTRE LA BELGIQUE
Résolution CM/ResDH(2012)7 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Cottin contre Belgique Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et
CtEDO 2012-09-26
0,96
AFFAIRE TAXQUET CONTRE LA BELGIQUE
Résolution CM/ResDH(2012)112 [1] Taxquet contre Belgique Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme (Requête n o 926/05, arrêt définitif du 16 novembre 2010) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraph
CtEDO 2012-12-06
0,96
AFFAIRE HOUTMAN ET MEEUS CONTRE LA BELGIQUE
Résolution CM/ResDH(2012)146 [1] Houtman et Meeus contre Belgique Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme (Requête n o 22945/07, arrêt du 17 mars 2009, définitif le 17 juin 2009) Le Comité des Ministres, en vertu de
CtEDO 2012-03-08
0,96
AFFAIRE LESCHIUTTA ET FRACCARO CONTRE LA BELGIQUE
Résolution CM/ResDH(2012)8 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Leschiutta et Fraccaro contre Belgique Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droit
Sursă