CtEDO 08.03.2012 Auto

BATMAZ c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
08.03.2012
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BATMAZ c. TURQUIE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Secțiunea a doua Cerere nr. 714/08 Selman BATMAZ împotriva Turciei introdusă la 28 septembrie 2007 EXPOSAT DE FAPT, recurenta, dl Selman Batmaz, este un resortisant turc născut în 1961 și rezident în Köln. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl Aslaner, avocat la Istanbul. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează: la 12 octombrie 1992, reclamanta, suspectată de ajutor și de a fi acuzată de PKK, precum și de incendierea unei nave, a fost reținută la 27 octombrie 1992. Raportul medical colectiv referitor la șapte persoane, inclusiv reclamanta, întocmit la 27 octombrie 1992 de către institutul medico-legal al statului, indică faptul că recurenta se plângea de dureri la brațul drept atunci când făcea mișcări și că nu prezenta urme de lovituri și răni pe exteriorul corpului ( haricen) Raportul medical din 4 noiembrie 1992 întocmit la data de 3 noiembrie 1992 de institutul medico-legal d : echimoze de 2 x 2 cm pe cotul drept, pierderea forței brațului drept, dureri și echimoze gălbui sub umeri, vânătăi fără crustă de 3 x 1 cm pe partea exterioară a umărului stâng, vânătăi de culoare maro de 5 x 3 cm pe cotul drept, vânătăi pe cotul drept, vânătăi pe brațul drept, dureri foarte acute pe brațul drept la înălțimea umărului, dureri și înțepături pe cele 4 și cinci degete de la mâna stângă, și o vânătaie de 3 x 1 cm pe coapsa stângă. Raportul medical concluziona cu o incapacitate de muncă de zece zile. Ulterior, procurorul Republicii aproape de curtea de siguranță a statului . . . . . . . . a intentat o acțiune penală împotriva mai multor persoane, inclusiv reclamanta, șefi de ajutor și . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea de Securitate de la . . . . La audierile din 15 ianuarie 1993, 25 februarie 1993, 30 martie 1993, 15 iunie 1993 și 20 iulie 1993, reclamanta a declarat că a fost torturată în timpul custodiei sale. La 28 noiembrie 1997, aceaceasta a fost eliberată și ulterior a obținut statutul de refugiat politic în Germania. La 18 iunie 1999, Marea Adunare Națională din Turcia a modificat art. 143 din Constituție și a exclus magistrații militari din componența cursurilor de securitate din statul membru. Ca urmare a modificărilor legislative ale 22 iunie 1999 privind Legea privind Curțile de Securitate de la Õ , judecătorul militar care se află în cadrul Curții de Securitate care se ocupă de cauza reclamantei a fost înlocuit. Printr-o hotărâre din 11 aprilie 2003, Curtea de Securitate a statului a sesizat-o pe reclamanta șefului de incendiu al unei nave și a condamnat-o pe aceasta de la șeful de alai la organizaia PKK la o pedeapsă cu închisoarea de 12 ani și 6 luni. Prin hotărârea din 7 iunie 2004, Curtea de Casație infirmă hotărârea Curții de Securitate din 11 aprilie 2003 în măsura în care reclamanta, precum și alți coinculți au susținut că au depus în timpul detenției sub presiune și tortură. Curtea de Casație a solicitat instanței de fond să examineze aceste afirmații. La 16 iunie 2004, legea nr. În consecință, dosarul recurentei a fost transferat în fața celei de-a 9-a camere a instanței de judecată d'asieseseseseseseseis d'ecu ( mai exact, instanța de judecată din statul membru în cauză). Conform informațiilor furnizate de reclamantă, procedura este încă în curs de desfășurare în fața instanței de judecată și următoarea audiere trebuie să aibă loc la 27 martie 2012. Recurenta prezintă Curții un act de identitate întocmit de autoritățile germane care atestă că aceaceasta este grav handicapată. Dreptul și practica internă relevantă Dreptul și practica internă relevante la momentul faptelor sunt descrise în special în cauzele Öcalan c. Turcia ([GC], n 46221/99, § 52-60, CEDH 2005-IV), Bat 33097/96 și 57834/00, §§ 96-100, CEDO 2004-IV) și Ci Electroluxerhun Öner c. Turcia (n 2858/07, §§ 67-72, 23 noiembrie 2010). Înainte de intrarea în vigoare, la 22 iunie 1999, a Legii nr. 43 , 9 iunie 1998, §§ 26-29, Repertoriu al hotărârilor și deciziilor 1998-IV. După intrarea în vigoare a Legii nr. 4390, niciun magistrat militar nu a mai fost numit în instanțele în cauză, care au fost în cele din urmă abolite prin Legea nr. 5190 din 16 iunie 2004 (Ümit Ișik c. Turcia, nr. 10317/03, § 39, 16 martie 2010). Președintele și membrii unei instanțe sau ai unui organism oficial sau orice alt funcționar care, pentru a face să se mărturisească fapte, torturează, comit abuzuri, se fac vinovați de acte inumane sau violează demnitatea umană vor fi pedepsiți cu cel mult cinci ani de reținere și cu interdicție pe viață sau la timp de exercitare a funcțiilor publice. Pedeapsa în conformitate cu art. 452, în cazul în care actul implică moartea sau în conformitate cu art. 456 în celelalte cazuri va fi mărită cu o treime la jumătate. În conformitate cu art. 102 din Codul penal, coroborat cu art. 243 și art. 245 din Codul penal anterior, în ceea ce privește actele de maltratare și, respectiv, actele de tortură comise de membrii funcției publice, se prevede urmărirea penală la cinci ani de la comiterea infracțiunii. Conform art. 66 alin. (1) lit. (d) din noul cod penal, intrat în vigoare la 1 iunie 2005, se stinge acțiunea publică pentru prescrierea faptelor la 15 ani de la Comisia pentru infracțiuni pentru care pedeapsa este mai mare de cinci ani de închisoare și mai mică de 20 de ani de detenție penală. Invocând art. 3 din Convenție, reclamanta se plânge că a fost torturată de polițiști în timpul arestului său și se plânge că nu a fost inițiată nicio acțiune penală împotriva acestor polițiști. Pe de altă parte, Comisia contestă modul în care raportul medical din 27 octombrie 1992 a fost întocmit, pe de o parte, pe de altă parte, pe de altă parte, pe de altă parte, pe de altă parte, pe de altă parte, că această examinare s-a desfășurat sub supravegherea polițiștilor. În plus, invocând art. 6 din Convenție, reclamanta se plânge de durata procedurii urmate în fața instanțelor naționale. Încă pe teren de la art. 6 din Convenție, ea denunță lipsa de independență și de imparțialitate a Curții de Securitate a statului care a auzit cauza sa pe motiv că un magistrat militar a avut loc acolo. Invocând încă art. 6 din Convenție, reclamanta se plânge de o încălcare a principiului egalității de arme pe motiv că, în timpul audierilor, procurorul se afla pe o platformă suprapusă în raport cu locul unde se află avocatul apărării și că acesta rămânea prezent în timpul deliberărilor. Ea adaugă că procurorul folosea, la intrare și la ieșirea din sala de judecată, aceeași ușă ca și magistratul scaunului și că, la pronunțarea hotărârii, el rămânea așezat, ca și cum ar fi făcut parte din formarea de judecată, în timp ce avocatul stătea în picioare. Invocând în cele din urmă art. 5 din Convenție, reclamanta se plângea de durata detenției sale. RĂSPUNSURI LA P Ă R Ț II , cu încălcarea articolului 3 din Convenție, la tortură sau la tratamente inumane sau degradante Având în vedere protecția procedurală împotriva torturii sau tratamentelor inumane sau degradante (a se vedea punctul 131 din Labita c. Italia [GC], 26772/95, CEDO 2000-IV), a avut recurenta la dispoziția sa o acțiune internă efectivă prin care și-ar fi putut formula pledoaria cu privire la necunoașterea art. 3 din Convenție Durata procedurii penale urmate în speță este compatibilă cu obligația de judecată într-un termen rezonabil, în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă