CtEDO 21.05.2012 Auto

M.G. c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
21.05.2012
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
M.G. c. TURQUIE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Secțiunea a doua Cerere nr. 646/10 M.G. împotriva Turciei introdusă la 15 decembrie 2009 EXPOSAT DE FAPTE recurenta, M.G., este un resortisant turc născut în 1973 și rezident în Istanbul. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl Habibe Yelmaz Kayar, avocată la Istanbul. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. Căsătorită din 1997, recurenta a depus plângere la 18 iulie 2006 în fața Parchetului din Gaziosmanpașa ( În plângerea sa, ea a menționat violență din partea soțului său, cum ar fi violuri în căsnicie, bătăi și răni, tratamente inumane constând în relații sexuale constrânse cu animale, amenințări și privare de libertate. În aceeași zi, Parchetul a fost trimis la institutul medico-legal să întocmească un raport medical. Tot în aceeași zi, institutul medico-legal a prezentat un raport întocmit în acest sens La controlul medical al domnului[G.] au fost observate o umflătură de 3 x 0,5 cm la antebrațul drept, o umflătură de 1,5 cm pe partea posterioară a antebrațului, precum și două leziuni (din la mai puțin de o țigară pe braț), o zgârietură de 3 x 0,5 cm pe partea posterioară a antebrațului, o zgârietură de 2 cm care provine de la M.[G.] cu o fractură de langular a mâinii stângi, vânătăi ușoare și vânătăi albastre sub ochi drept, o cicatrice orizontală de 1,5 cm, o învinețire de 3 x 2 cm în spatele piciorului drept, o cicatrice de 4 cm în spatele brațului stâng, cicatrici de 4 x 2 cm în jurul gleznelor, o cicatrice veche pe piciorul drept (provine de la: La controlul ginecologic, s-a constatat că lahymen a dispărut complet, că pacienta nu era virgină; controlul anal a dezvăluit existența unei cicatrici vechi pe mucoasele anale. Pacienta trebuie să facă obiectul unei examinări psihiatrice. La 19 iulie 2006, Parchetul a solicitat facultăii de medicină a Universităii d . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 19 iulie 2006, unitatea psihiatrică a facultăii de medicină a universităii de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 7 septembrie 2006, Parchetul a solicitat reclamantei să-l audieze. Conform raportului întocmit la 15 septembrie 2006 de institutul medico-legal, leziunile celulare (yumușak doku yaralanmas ) nu au pus în pericol viața M.G. și au fost de natură să fie tratate printr-o intervenție medicală simplă, și nu a existat nici o fractură; de asemenea, el a subliniat că dl.G. ar trebui să fie examinat pentru a determina dacă a suferit lovituri sau răni care ar putea afecta sănătatea sa. La 21 septembrie 2006, Parchetul a ascultat-o pe reclamantă, care va reiniția termenii doleanțelor sale, și a trimis-o la institutul medico-legal pentru întocmirea unui nou raport. La 18 octombrie 2006, Parchetul a solicitat instanței judecătorești din Gaziosmanpașa să emită un mandat de a aduce împotriva celui care depune cererea. În aceeași zi, instanța a respins cererea de Parchet pe motiv că aceasta era în sarcina Parchetului. La 23 noiembrie 2006, Parchetul a acordat un mandat de a aduce împotriva instanței. La 15 decembrie 2006, Parchetul din partea reclamantei și vecinii cuplului a negat toate acuzațiile aduse împotriva sa. La 17 ianuarie 2007, reclamanta și-a reiterat declarațiile în fața Parchetului. La o dată nespecificată, la .. ..ar fi divorțat și ar fi fost găzduită de o fundație .. La 26 ianuarie 2007, luând în considerare în special rapoartele medicale anterioare, institutul medico-legal a prezentat un raport în care a concluzionat că recurenta suferea de o nevroză cauzată de stresul post-traumatic cauzat de violențele comise. La 23 octombrie 2008, avocata reclamantei a solicitat Parchetului să decidă dacă să inițieze sau nu o procedură, declarând în special că lipsa de celeritate a procedurii era incompatibilă cu cerințele convenției. În aceeași zi, Parchetul i-a adresat institutului medico-legal să întocmească un raport final privind efectele actelor aplicate recurentei. Procedura este încă în curs de desfășurare în fața autorităților naționale. Dreptul intern relevant Legea nr. 4320 din 14 ianuarie 1998 privind protecția familiei prevede art. 1 În cazul în care camera civilă a Tribunalului de Primă Instanță este informată de către Parchetul General sau de către victimă, că un soț, un copil sau un alt părinte care locuiește la domiciliul familiei suferă acte de violență domestică, aceasta poate, având în vedere natura faptelor în cauză, să ia din oficiu, împotriva soțului care a comis violența, una sau mai multe dintre măsurile enumerate mai jos sau măsuri similare, în cazul în care consideră oportun, și anume: un ordin de a se abține de la orice comportament violent sau care amenință soțul/soția, un copil sau un alt părinte care locuiește la domiciliul familiei un ordin de a părăsi domiciliul conjugal și de a-și lăsa soțul/soția și, dacă este cazul, copiii să stea departe de acest domiciliu și de locul de muncă al soțului/soției și, dacă este cazul, de cel al copiilor un ordin de a se abține de la a aduce prejudicii bunurilor soțului/soției (sau ale copiilor sau ale altor părinți care locuiesc la domiciliu) un ordin de a se abține de la a pune la dispoziție mijloace de comunicare pentru a perturba activitatea soțului/soției sau a copiilor sau a altor părinți care locuiesc la domiciliul familiei un ordin de predare a forțelor de ordine arme prin natura sau prin destinație în posesia sa un ordin de a nu se prezenta la domiciliu sub controlul alcoolului sau al altor produse narcotice și de a nu se recurge la astfel de produse la domiciliu. Durata de valabilitate a măsurilor menționate anterior nu poate depăși șase luni. Acestea pot fi însoțite de un aviz care să-l informeze pe soțul/soția care a comis acte de violență pe care le-a comis, cu privire la o arestare și la o pedeapsă cu închisoarea în cazul încălcării obligațiilor care i-au fost impuse. 2 Tribunalul trimite un exemplar al ordinului de protecție la Parchetul General, care controlează executarea cu asistența forțelor de ordine. Este responsabilitatea forțelor de ordine să investigheze din oficiu acuzațiile de încălcare a unui ordin de protecție, chiar și în absența unei plângeri a victimei, și să comunice fără întârziere documentele relevante Parchetului General. Este de competența Parchetului General să declanșeze acțiunea publică în fața Tribunalului de Primă Instanță împotriva soțului care nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în temeiul unui ordin de protecție. Locul în care se află în cuști și termenul scurt în care trebuie ținută sunt stabilite în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 3005 privind procedura de flagrant delict. Un soț care nu își îndeplinește obligațiile care îi sunt impuse printr-o ordonanță de protecție are o pedeapsă cu închisoarea de trei până la șase luni în plus față de pedeapsa pe care o poate face în cazul în care încălcarea în cauză este o infracțiune distinctă. Regulamentul din 1 martie 2008 de punere în aplicare a legii nr. 4320 stabilește măsurile care pot fi luate împotriva membrilor unei familii care au comis acte de violență, precum și procedurile și principiile de aplicare a acestor măsuri, în vederea protejării membrilor familiei victime ale violenței domestice. Invocând art. 1 din Convenție, reclamanta se plânge de necunoașterea drepturilor recunoscute de Convenție. Invocând la art. 3 din Convenție, ea declară că a făcut obiectul unor tratamente inumane din partea soțului său și se plânge de caracterul negativ al procedurii penale pe care a inițiat-o. Invocând art. 5 din Convenție, Comisia se plânge de inactivitatea autorităților în fața cărora a depus plângere și de lipsa de prelegeri a procedurii penale. Invocând art. 6 din Convenție, aceasta se plângea de o deficiență de echitate a procedurii în măsura în care institutul judiciar nu ar fi avut capacitatea de a examina violența de care se plângea. Invocând art. 8 din Convenție, Comisia afirmă că lipsa de celeritate a procedurii în fața instanței împiedică să trăiască în siguranță cu copiii săi. Invocând art. 13 din Convenție, aceasta se plânge de inactivitatea Parchetului în ciuda depunerii plângerii sale și a rapoartelor medicale ale institutului medico-legal. În cele din urmă, pe teren de la art. 14 din Convenție, reclamanta, denunțând o inactivitate a autorităților naționale în cauza sa și din cauza faptului că i s-ar fi acordat dreptul de a beneficia de legea nr. 4320 s A existat o încălcare a articolelor 3, 8, 13 și 14 din Convenția invocată de reclamantă Se poate considera că legislația și practica în materie de prevenire a violenței împotriva femeilor au fost încălcate la punctul de mai sus încălcarea obligațiilor pozitive care revin statului în temeiul articolelor 3, 8, 13 și 14 din Convenție În acest caz, se poate considera că sistemul legislativ turc a fost suficient de eficient pentru a proteja femeile împotriva violenței conjugale

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă