Rezoluția CM/ResDH(2012)45 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Jorge de Jesus Ferreira Alves n 4/Portugalia Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că el supraveghează executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare "convenția" și "Curtea") [2] Având în vedere hotărârea de mai jos, care a fost transmisă de Curte Comitetului odată ce a devenit definitiv Numele cauzei (referința) Hotărârea Determinativului Jorge de Jesus Ferreira Alves n 4 (41870/05) 14/04/2009 14/07/2009 Reamintind că constatările de încălcare făcute de Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate în hotărâri, adoptarea de către statul membru pârât, dacă este necesar, a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcărilor și să șteargă, pe cât posibil, consecințele acestora pentru solicitant, precum și măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; După ce a invitat autoritățile din statul pârât să furnizeze un plan de acțiune privind măsurile propuse pentru executarea hotărârii; după examinarea, în conformitate cu normele Comitetului privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție, a bilanțului de acțiune furnizat de guvern (a se vedea bilanțul de acțiune, documentul DD(2011)11F, după ce a luat act de faptul că Tribunalul de Primă Instană a acordat reclamantului satisfacia corectă prevăzută în hotărâre; DECURSĂ că acesta și-a îndeplinit funciile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenie în această cauză și DECIDE de la . Bilan d a ci un ea cu privire la executarea hotărârii Curii Europene a Drepturilor Omului în cauza Jorge de Jesus Ferreira Alves nr.4 (R. nr. 41870/05) împotriva Portugaliei I Încălcarea principiului unui proces echitabil într-o procedură civilă în 2004 din cauza încălcării principiului egalității de arme, din cauza lipsei de comunicare a reclamantului cu privire la o notă ( II - MĂSURI DE CARACTER INDIVIDUAL: Curtea Europeană a Drepturilor Omului a concluzionat că constatarea încălcării articolului 6 alineatul (1) reprezintă, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă pentru eventuala pagubă morală suferită de solicitant. În plus, Curtea nu a văzut nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și, prin urmare, a respins această cerere a reclamantului. În orice caz, trebuie subliniat faptul că, în prezenta cauză, în ceea ce privește consecințele pe care le-ar fi putut avea examinarea motivului invocat de reclamant pentru el însuși, Curtea a subliniat că nu este de competența sa să speculeze în această privință, deoarece problema intră în domeniul de aplicare al dreptului intern. Potrivit autorităților portugheze, examinarea acestui motiv nu ar avea nicio consecință pentru solicitant, întrucât Tribunalul de Primă Instanță a decis deja în 2004 cu privire la fondul problemei ridicate de acesta din urmă, condamnându-i pe pârâti în procedura internă la plata unei anumite sume de bani în beneficiul reclamantului. Posibilitatea de revizuire a deciziilor interne, ca urmare a unei hotărâri a Curții Europene a Drepturilor Omului, este prevăzută de Codul de procedură civilă, cu modificarea, introdusă de Decretul-lege nr. 303/07 din 24 august 2007, art. 771 (intrare în vigoare la 1 ianuarie 2008) și de Codul de procedură penală, cu modificările introduse de Legea nr. 48/2007 din 29 august 2007, art. 449 (intrarea în vigoare la 15 septembrie 2007). Cu toate că această cale de atac este deschisă reclamantului (în cazul în care este vorba despre o procedură civilă), autoritățile portugheze nu consideră că este necesar să dea curs unei eventuale cereri de revizuire a deciziei interne definitive, având în vedere că reclamantul a primit despăgubiri în prezenta cauză. În orice caz, instanțelor naționale le revine sarcina de a efectua o evaluare a circumstanțelor concrete ale fiecărui land în cazul unei cereri de redeschidere. Prin urmare, nu este necesar să se adopte alte măsuri cu caracter individual. Plata despăgubirii stabilite (cu titlu de cheltuieli și cheltuieli de judecată) : Data: 25 septembrie 2009 Suma: 2 000 EUR + 30,00 EUR Altele: III - MĂSURI DE CARACTER GENERAL: Publicație : - L Tribunalul a fost comunicat Consiliului Superior al Magistraturii în vederea difuzării sale către autoritățile competente pentru a preveni încălcări similare în viitor. Altele: Încălcările articolului 6 alineatul (1) decurg din aplicarea articolului 744 din Codul de procedură civilă, conform căruia el nu avea obligația de a transmite părților notele scrise de judecătorul de primă instanță la adresa instanței judecătorești din acțiunea judecătorească ( În cadrul reformei Codului de procedură civilă efectuată prin Decretul-lege nr. 303/07 din 24/08/2007, care a intrat în vigoare la 1/01/2008, art. 744 din acest cod a fost abrogat (după cum se spune, de altfel, la § 13 din hotărârea Curții). Astăzi, deci, notele întocmite de instanța de primă instanță în instanța de apel trebuie transmise părților. În ceea ce privește neevaluarea de către instanța judecătorească din statul membru în cauză a unui incident de nulitate, aceasta rămâne un caz izolat. IV - CONCLUZIE Prin urmare, ținând seama de faptul că în prezenta cauză reclamantul a obținut despăgubiri și, de asemenea, de faptul că articolul din Codul de procedură civilă care prevede existența unui despacho de sustentaçâo a fost abrogat între timp, autoritățile portugheze consideră că măsurile menționate anterior sunt suficiente pentru executarea hotărârii și că nu este necesar să se adopte alte măsuri cu caracter individual sau general. [1]Adoptată de Comitetul miniștrilor la 8 martie 2012 cu ocazia celei de-a 1136-a ședințe a delegaților miniștrilor. [2] A se vedea, de asemenea, recomandările adoptate de Comitetul miniștrilor în cadrul supravegherii hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului, în special Recomandarea Rec.,2004)6 a Comitetului de Miniștri al statelor membre privind îmbunătățirea acțiunilor interne.
Résolution CM/ResDH(2012)45
[1]
Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme
Jorge de Jesus Ferreira Alves n
o
4 contre Portugal
Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit qu’il surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «
la Convention
» et «
la Cour
»)
[2]
,
Vu l’arrêt ci-dessous, qui a été transmis par la Cour au Comité une fois qu’il est devenu définitif
;
Nom de l’affaire (réf. requête)
Arrêt du
Définitif le
Jorge de Jesus Ferreira Alves n
o
4 (41870/05)
14/04/2009
14/07/2009
Rappelant que les constats de violation faits par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée dans les arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire, de mesures individuelles mettant fin aux violations et effaçant autant que possible les conséquences de celles-ci pour le requérant, et de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables ;
Ayant invité les autorités de l’Etat défendeur à fournir un plan d’action concernant les mesures proposées pour exécuter l’arrêt;
Ayant examiné, conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe
2, de la Convention, le bilan d’action fourni par le gouvernement (voir le bilan d’action, document
DH
‑
)
;
Ayant noté que
l’Etat défendeur a versé à la partie requérante la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt ;
DECLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans cette affaire et
DECIDE d’en clore l’examen.
Bilan d’action concernant l’exécution de l’arrêt de la Cour européenne
des droits de l’homme dans l’affaire Jorge de Jesus Ferreira Alves nº4
(R. Nº 41870/05) contre le Portugal
Date de l’arrêt :
14 avril 2009
Nº de la requête
: 41870/05
Nom du requérant :
Jorge de Jesus Ferreira Alves
Brève description de la violation :
(Double violation de l’article 6 § 1 de la Convention)
Violation du principe du procès équitable dans une procédure civile en 2004 en raison de la violation du principe d’égalité des armes, du fait du défaut de communication au requérant d’une note («despacho de sustentaçâo») rédigée par le juge de première instance à l’attention de la juridiction d’appel et de l’omission de la cour d’appel de se prononcer sur le moyen fondé sur la nullité du jugement de première instance (ce dernier sur la base du fait que le tribunal avait omis de se prononcer sur la demande d’astreinte).
La Cour européenne des droits de l’homme a conclu que le constat de violation de l’article 6 § 1 représente en soi une satisfaction équitable suffisante pour le dommage moral éventuellement subi par le requérant. En outre, la Cour n’a pas aperçu de lien de causalité entre la violation constatée et le dommage matériel allégué et a rejeté par conséquent cette demande du requérant.
En tout état de cause, il faut souligner que dans la présente affaire, en ce qui concerne les conséquences qu’aurait pu avoir l’examen du moyen invoqué par le requérant pour lui-même, la Cour a souligné qu’il ne lui appartenait pas de spéculer en la matière, car la question relevait du droit interne. Selon les autorités portugaises, l’examen dudit moyen n’aurait aucune conséquence pour le requérant puisque le tribunal de première instance avait déjà en 2004 statué sur le fond de la question soulevé par ce dernier, en condamnant les défendeurs dans la procédure interne au versement d’une certaine somme d’argent au profit du requérant.
La possibilité de révision des décisions internes, suite à un arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme, est prévue par le Code de procédure civile, avec la modification, introduite par le Décret-loi nº 303/07 du 24 août 2007, à l’article 771 (entrée en vigueur le 1er janvier 2008) et le Code de procédure pénale, avec les modifications introduites par la Loi nº 48/2007 du 29 août 2007, à l’article
449 (entrée en vigueur le 15 septembre 2007).
Bien que ce recours soit ouvert au requérant (lui incombant de l’exercer étant donné qu’il s’agit d’une procédure civile), les autorités portugaises ne voit cependant pas le besoin de donner suite à une éventuelle demande de révision de la décision interne définitive, sachant que dans la présente affaire le requérant a obtenu réparation. De toute façon, il incombe aux tribunaux nationaux de procéder à une évaluation des circonstances concrètes de chaque l’affaire en cas de demande de réouverture.
Par conséquent, il n’y a pas lieu d’adopter d’autres mesures de caractère individuel.
a)
Paiement de l’indemnisation fixée (à titre de frais et dépens) :
Date : 25 septembre 2009
Montant : 2.000 euros + 30,00 euros
b)
Autres :
a)
Publication : -
L’arrêt a été immédiatement mis en ligne sur le site officiel de la «Procuradoria-Geral da República» - Cabinet de documentation et droit comparé et traduit en portugais.
b)
Communication et diffusion :
L’arrêt a été communiqué au Conseil supérieur de la magistrature en vue de sa diffusion aux autorités compétentes afin de prévenir des violations similaires dans le futur.
c)
Autres :
Les violations de l’article 6§1 découlent de l’application de l’article 744 du Code de procédure civile, selon lequel il n’y avait pas d’obligation de transmettre aux parties les notes rédigées par le juge de première instance à l’intention de la juridiction d’appel (« despacho de sustentação »). Dans le cadre de la réforme du code de procédure civile opérée par le décret-loi nos 303/07 du 24/08/2007, entré en vigueur le 1/01/2008, l’article 744 de ce code fut abrogé (comme d’ailleurs il est dit au § 13 de l’arrêt de la Cour). Aujourd’hui, donc, les notes rédigées par le juge de première instance à la juridiction d’appel doivent être transmis aux parties.
En ce qui concerne la non appréciation par la juridiction d’appel de l’incidente de nullité, celle-ci reste comme étant un cas isolé.
Par conséquent, tenant compte du fait que dans la présente affaire le requérant a obtenu réparation et également que l’article du Code de procédure civile qui prévoyait l’existence du « despacho de sustentaçâo » a été entretemps abrogé, les autorités portugaises estiment que les mesures mentionnées ci-dessus s’avèrent suffisantes en vue de l’exécution de l’arrêt et qu’il n’y a pas lieu d’adopter d’autres mesures de caractère individuel ou général.
[1]
Adoptée par le Comité des Ministres le 8 mars 2012 lors de la 1136e réunion des Délégués des Ministres.
[2]
voir aussi les recommandations adoptées par le Comité des Ministres dans le cadre de la supervision des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme, et en particulier la Recommandation
Rec(2004)6 du Comité des Ministres aux Etats membres sur l'amélioration des recours internes.