SECȚIUNEA I Cererea nr. 10418/11 Anastasia KOURBETSOU împotriva Greciei introdusă la 26 ianuarie 2011 EXPOSAT DE FAPT, recurenta, Anastasia Kourbetsou, este un resortisant grec, născut în 1967 și în prezent încarcerată la închisoarea pentru femei din Elaiona Thivas. Ea este reprezentată în fața Curții de către E. Telli, avocată la Salonic. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează: Recurenta este deținută începând cu 19 mai 2008, în temeiul a 14 hotărâri ale tribunalului corecțional din Salonic care i-au impus o sentință la închisoare și care au fost transformate în sancțiuni pecuniare, fie prin hotărâri în sine, fie ca urmare a unei cereri a acesteia în temeiul articolului 16 din Legea nr 3727/2008. De exemplu, pedeapsa cu închisoarea de opt ani, patru ani, patru ani, patru ani, cinci ani, patru ani, douăzeci, cincisprezece luni, un an, doi ani, 15 luni și 15 luni impuse de hotărârile 9634/2008, 7363/2007, 13488/2008, 19156/2007, 3891/2007, 12959/2007, 13981/2006, 56283/2006, 15481/2007, 751/2008, 12008/2008 și 46201/2007 au fost transformate în sancțiuni de 5, 3, 3, 3, 4,40, 5, 5 și 5 EUR pe zi de detenție. Cu toate acestea, reclamanta, având în vedere că nu dispunea de suficiente resurse financiare, a fost în imposibilitatea de a achita aceste sume. În plus, reclamanta a fost condamnată la o pedeapsă de 8 ani de condamnare prin decizie (1/2008) din 7 ianuarie 2008 a procedurii penale din Salonic. La o dată nespecificată, recurenta l-a invitat în scris pe procuror în apropierea tribunalului corecțional din Thiva d La 16 noiembrie 2009, recurenta a depus o a doua cerere de același tip ca și procurorul general (Decizia 68/2009) la 7 decembrie 2009 prin următoarele motive: [...] [rectoreasa] este reținută la închisoarea pentru femei din Elaiona Thivas începând cu 19 mai 2008 în temeiul hotărârilor judecătorești menționate mai sus, iar pedepsele privative de libertate care i-au fost impuse se pedepsesc ulterior. Din acest motiv, [rectoreasa] a executat de la 19 mai 2008, data arestării sale, și până în prezent, cea mai mare pedeapsă de condamnare de opt ani impusă prin decizia din 7 ianuarie 2008 a Tribunalului de apel penal din Salonic și nu (...) în temeiul pedepsei cu închisoarea. Astfel, la 10 iulie 2009, data intrării în vigoare a Legii nr. 3772/2009, [rectoreasa] nu a executat pedepsele cu închisoarea, care au fost transformate în sancțiuni pecuniare. Prin urmare, art. 14 alineatul (1) din Legea nr. 3772/2009 nu se poate aplica acestor hotărâri, iar cererea trebuie respinsă ca ilegală. La 19 ianuarie 2010, recurenta a formulat o cerere împotriva acestei decizii în fața procurorului districtual în apropierea instanței judecătorești de recurs. La 9 martie 2010, acesta a respins recursul pe motiv că Legea nr. 3772/2009 nu prevedea o cale de atac împotriva deciziilor procurorului districtual în apropierea tribunalului corecțional. La 22 și 23 iulie 2010, recurenta își reiterează cererea la procurorul districtual în apropierea tribunalului corecțional din Thiva, pe care acesta l-a respins la 28 iulie 2010, din aceleași motive ca și cele prevăzute în Decizia 68/2009, și anume faptul că recurenta a executat o pedeapsă de condamnare care nu i-a permis să beneficieze de art. 14 din Legea nr. 3772/2009. În schimb, doi co-inculpați ai recurentei, condamnați și ei prin decizia 1/2008 a Tribunalului de apel penal din Salonic la sentințe de condamnare de opt ani, au fost eliberați în temeiul articolului 14 din Legea nr. 3772/2009, prin Deciziile 77/2009 și 107/2009 ale procurorului districtual în apropierea tribunalului corecțional din Salonic. Recurenta are doi copii, dintre care unul este minor. Dreptul intern relevant la art. 14 alineatul (1) din Legea nr. 3772/2009 de modificare a codului penal și a codului penal Cei care la data intrării în vigoare a prezentei legi au fost condamnați la o pedeapsă pecuniară sau la o pedeapsă privativă de libertate care a fost transformată într-o pedeapsă pecuniară și care își ispășește pedeapsa în orice fel, din cauza faptului că este vorba despre plata cuantumului sancțiunii pecuniare, a sancțiunii pecuniare, a sancțiunii sau a transformării, sunt extirpați printr-o decizie a procurorului cu privire la locul în care își ispășiesc pedeapsa, cu condiția ca, în termen de trei ani de la extindere, să nu comită în mod intenționat o infracțiune și să nu fie condamnați definitiv la o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an. În acest caz, ei purifică cumulativ restul pedepsei, pentru care au fost extinse cu condiția. La art. 16 alineatul (1) din Legea nr 3727/2008 dispune Pedeapsa privativă de libertate care este aplicată sau va fi aplicată în termen de nouă luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi și care nu depășește cinci ani, inclusiv pedeapsa de condamnare de cinci ani, se transformă în sancțiune pecuniară la cererea condamnatului. (...) Aceste dispoziții se aplică și în cazul infracțiunilor prevăzute la alin. (11) din art. 82 din Codul penal, precum și în cazul unei confuzii a pedepselor, a căror pedeapsă nu depășește cinci ani de închisoare. GRIFS Invocând art. 5 alin. (1) din Convenție, recurenta se plânge de menținerea sa în detenție în pofida dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 3772/2009 ale cărui condiții ar fi îndeplinite. Invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, recurenta se plânge că procurorul și-a respins cererea în temeiul articolului 14 alineatul (1) din Legea nr. 3772/2009 prin interpretarea restrictivă a acesteia și că legea nu prevede o cale de atac împotriva unor astfel de decizii de respingere. Invocând art. 8 din Convenție, recurenta se plânge că menținerea ei în detenție o privează de posibilitatea de a fi aproape de copiii săi, al doilea minor, are probleme psihologice. Invocând art. 13 din Convenție, reclamanta se plânge că legea nr. 3772/2009 nu prevede o cale de atac împotriva deciziei procurorului care ar refuza să aplice art. 14 alineatul (1) din lege. Invocând art. 14 din Convenție, reclamanta se plânge că a fost victima unei discriminări din cauza faptului că doi dintre co-inculpații săi, care erau în aceeași situație au fost eliberați în temeiul articolului 14 alineatul (1) din Legea nr. 3772/2009. ÎNTREBARE CU P Ă R Ț I Ă R Ț I C Ă R Ț I Ă , este reclamanta privată de libertate cu încălcarea articolului 5 alineatul (1) coroborat cu art. 14 din Convenție? În special, refuzul procurorului de a se apropia de tribunalul din Thiva d 3772/2009 încalcă aceste articole, având în vedere în special faptul că cei doi colegi ai săi, care s-ar afla în aceeași situație ca aceasta, ar fi beneficiat de dispozițiile articolului 14 din legea în cauză
Requête n
o
10418/11
Anastasia KOURBETSOU
contre la Grèce
introduite le 26 janvier 2011
La requérante, M
me
Anastasia Kourbetsou, est une ressortissante grecque, née en 1967 et actuellement incarcérée à la prison pour femmes d’Elaiona Thivas. Elle est représentée devant la Cour par M
e
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.
La requérante est détenue depuis le 19 mai 2008, en vertu de quatorze jugements du tribunal correctionnel de Thessalonique qui lui infligèrent des peines d’emprisonnement et qui ont été transformées en sanctions pécuniaires, soit par les jugements eux-mêmes soit à la suite d’une demande de celle-ci en application de l’article 16 de la loi n
o
3727/2008.
Ainsi, des peines d’emprisonnement de huit ans, quatre ans, quatre ans, quatre ans, cinq ans, quatre ans, vingt mois, quinze mois, un an, deux ans, quinze mois et quinze mois infligées par les jugements 9634/2008, 7363/2007, 13488/2008, 19156/2007, 3891/2007, 12959/2007, 13981/2006, 56283/2006, 15481/2007, 751/2008, 12008/2008 et 46201/2007 furent transformées respectivement en des sanctions de 5, 3, 3, 5, 3, 3, 4,40, 5, 5, 5, 5 et 5 euros par jour de détention. Toutefois, la requérante, n’ayant pas les moyens financiers suffisants, elle fut dans l’impossibilité de s’acquitter de ces sommes.
La requérante fut, en outre, condamnée à une peine de réclusion de huit ans par décision (1/2008) du 7 janvier 2008 de la cour d’appel criminelle de Thessalonique.
A une date non précisée, la requérante invita par écrit le procureur près le tribunal correctionnel de Thiva d’ordonner son élargissement en application de l’article 14 § 1 de la loi n
o
3772/2009. Toutefois, le procureur refusa de faire droit à sa demande en apposant simplement sur sa demande la mention «
rejetée
». La requérante prétend que cette décision ne lui fut pas notifiée.
Le 16 novembre 2009, la requérante déposa une deuxième demande du même type que le procureur rejeta (décision 68/2009) le 7 décembre 2009 par les motifs suivants
:
«
(...) [la requérante] est détenue à la prison pour femmes d’Elaiona Thivas depuis le 19 mai 2008 en vertu des décisions judiciaires susmentionnées, et les peines privatives de liberté qui lui ont été infligées sont purgées de manière consécutive. Il n’y a pas eu confusion de peines car une peine totale n’a pas été prononcée. Pour cette raison, [la requérante] purge depuis le 19 mai 2008, date de son arrestation, et jusqu’à présent, la peine la plus lourde de réclusion de huit ans infligée par la décision du 7
janvier 2008 de la cour d’appel criminelle de Thessalonique et non (...) en vertu des peines d’emprisonnement. Ainsi, le 10 juillet 2009, date de l’entrée en vigueur de la loi n
o
3772/2009, [la requérante] ne purgeait pas les peines d’emprisonnement infligées par les jugements [susmentionnés] qui ont été transformées en sanctions pécuniaires. Par conséquent, l’article 14 § 1 de la loi n
o
3772/2009 ne peut pas s’appliquer à ces jugements et la demande doit être rejetée comme illégale.
»
Le 19 janvier 2010, la requérante en appela contre cette décision auprès du procureur près la cour d’appel d’Athènes. Le 9 mars 2010, celui-ci rejeta le recours au motif que la loi n
o
3772/2009 ne prévoyait pas de voie de recours contre les décisions du procureur près le tribunal correctionnel.
Les 22 et 23 juillet 2010, la requérante réitéra sa requête auprès du procureur près le tribunal correctionnel de Thiva que celui-ci rejeta le 28
juillet 2010 par les mêmes motifs que ceux contenus dans la décision 68/2009, à savoir le fait que la requérante purgeait une peine de réclusion ne lui permettant pas de bénéficier de l’article 14 de la loi n
o
3772/2009.
En revanche, deux co-accusés de la requérante, eux-aussi condamnés par la décision 1/2008 de la cour d’appel criminelle de Thessalonique à des peines de réclusion de huit ans, furent libérés en application de l’article 14 de la loi n
o
3772/2009, par les décisions 77 /2009 et 107/2009 du procureur près le tribunal correctionnel de Thessalonique.
La requérante a deux enfants, dont un est mineur.
B.
Le droit interne pertinent
L’article 14 § 1 de la loi n
o
3772/2009 modifiant le code pénal et le code pénitentiaire prévoient
:
«
Ceux qui à l’entrée en vigueur de la présente loi ont été condamnés à une sanction pécuniaire ou une peine privative de liberté qui a été transformée en sanction pécuniaire, et purgent leur peine de quelque manière que ce soit, en raison de l’impossibilité de verser le montant de la sanction pécuniaire, infligée ou issue de la transformation, sont élargis par décision du procureur du lieu où ils purgent leur peine, sous condition qu’ils ne commettront pas, dans un délai de trois ans à compter de leur élargissement, une infraction commise délibérément et qu’ils ne seront pas condamnés de manière définitive à une peine privative de liberté supérieure à un an. Dans ce cas, ils purgent cumulativement le restant de la peine, pour laquelle ils étaient élargis sous condition.
»
L’article 16 § 1 de la loi n
o
3727/2008 dispose
:
«
La peine privative de liberté qui est infligée ou sera infligée dans un délai de neuf mois à compter de l’entrée en vigueur de la présente loi et qui n’est pas supérieure à cinq ans, y compris la peine de réclusion de cinq ans, est transformée en sanction pécuniaire sur demande du condamné. (...) Ces dispositions s’appliquent également pour les crimes prévus au paragraphe 11 de l’article 82 du code pénal, ainsi qu’en cas de confusion de peines, dont la plus lourde ne dépasse pas cinq ans d’emprisonnement.
»
Invoquant l’article 5 § 1 de la Convention, la requérante se plaint de son maintien en détention en dépit des dispositions de l’article 14 § 1 de la loi n
o
3772/2009 dont elle remplirait les conditions.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaint du fait que le procureur a rejeté sa demande fondée sur l’article 14 § 1 de la loi n
o
3772/2009 en procédant à une interprétation restrictive de celui-ci et que la loi ne prévoit pas de voie de recours contre de telles décisions de rejet.
Invoquant l’article 8 de la Convention, la requérante se plaint que son maintien en détention la prive de la possibilité d’être près de ses enfants dont le deuxième, mineur, a des problèmes psychologiques.
Invoquant l’article 13 de la Convention, la requérante se plaint que la loi n
o
3772/2009 ne prévoit pas de voie de recours contre la décision du procureur qui refuserait d’appliquer l’article 14 § 1 de la loi.
Invoquant l’article 14 de la Convention, la requérante se plaint d’avoir été victime d’une discrimination en raison du fait que deux de ses co-accusés, qui étaient dans la même situation qu’elle, ont été mis en liberté en application de l’article 14 § 1 de la loi n
o
3772/2009.
La requérante est-elle privée de sa liberté en violation de l’article 5 § 1, combiné avec l’article 14 de la Convention
? En particulier, le refus du procureur près le tribunal de Thiva d’ordonner sa libération en application de l’article 14 de la loi n
o
3772/2009 enfreint-il ces articles, compte tenu notamment du fait que ses deux coaccusés, qui se trouveraient dans la même situation qu’elle, auraient eux bénéficié des dispositions de l’article 14 de la loi en question
?