SECȚIUNEA 2 Cererea nr. 15434/11 Fathi TELLISSI împotriva Italiei introdusă la 28 februarie 2011 EXPOSAT DE FAPTI Tellissi, este un resortisant tunisian, născut în 1963 și în prezent deținut în închisoarea Monza. El a fost reprezentat în fața Curții de către C. Bianco, avocat la München. Circumstanțele speței Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: condițiile de viață în închisoarea Monza Reclamantul este reținut în închisoarea Monza din 2008. El pretinde că împarte cu alte trei persoane o celulă neîncălzită care are aproximativ 11 metri pătrați. Reclamantul susține că accesul la duș este limitat de penurie de apă caldă în instituție și că degajarea și iluminarea celulelor este insuficientă din cauza dimensiunilor ferestrelor. El pretinde că este obligat să petreacă 22 de ore pe zi în aceste condiții. Starea de sănătate a reclamantului În 2004, atunci când a fost ținut în penitenciarul din Pavia, reclamantul a avut un accident care a provocat ruperea ligamentelor încrucișate ale genunchiului drept. La 11 februarie 2008, în urma grevei foamei și a mai multor solicitări adresate directorilor închisorilor din Pavia, Torino și Monza, reclamantul a fost operat de ligamente la spitalul San Gherardo din Monza. În urma operației, reclamantul a fost transferat la închisoarea din Torino pentru a efectua un ciclu de fizioterapie postoperatorie. Cu toate acestea, tratamentul nu a fost niciodată efectuat din cauza complicațiilor operației. La 21 octombrie 2008, reclamantul a fost transferat la Monza, unde medicii au recomandat necesitatea unei a doua operații. În 2009, reclamantul a inițiat o grevă a foametei pentru a obține îngrijiri adecvate. La 23 februarie 2011, reclamantul a fost implicat într-o hernie inghinală cauzată, în opinia sa, de abordarea incorectă pe care a fost obligat să o facă în ultimele luni din cauza durerilor grave la genunchi. Reclamantul sesizează magistratul de aplicare a pedepselor din Milano cu o plângere, care a declarat că nu are o îngrijire adecvată stării sale de sănătate. La 27 iunie 2011, după examinarea rapoartelor întocmite de medicii închisorii la 29 martie și 6 mai 2011, magistratul de aplicare a pedepsei a primit plângerea reclamantului și din rapoartele medicale reiese că reclamantul a atins o rigiditate a ligamentului încrucișat anterior al genunchiului drept care necesita o terapie de recuperare a articulațiilor. În plus, a fost necesar să se efectueze examinări aprofundate în scopul de a evalua oportunitatea unei operațiuni de arthroliză urmată de fizioterapie. Magistratul a invitat conducerea închisorii Monza să efectueze aceste examinări. Între timp, ea a trebuit să se asigure că reclamantul beneficiază de terapia de recuperare articulară recomandată de medici. În plus, magistratul a solicitat administrației competente să evalueze posibilitatea de transfer al reclamantului într-un centru penitenciar adecvat echipat pentru a asigura îngrijirea fizică postoperatorie. La 24 octombrie 2011, reclamantul a trimis mai multe cereri de executare a hotărârii magistratului de aplicare a pedepsei, fără a primi totuși răspunsuri. La 24 ianuarie 2012, acesta din urmă nu a reacționat, reclamantul sesizează instanța de aplicare a pedepselor care contesta legitimitatea tăcerii-refus a magistratului și a solicitat stabilirea unei instanțe de judecată. Conform celor mai recente informații de care dispune Curtea, instanța nu a stabilit în instanță și reclamantul nu beneficiază de nici o atenție în închisoare. GRIFS Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge în primul rând de calitatea îngrijirii care îi sunt administrate în închisoare. El susține că, în ciuda rapoartelor medicale și a deciziei magistratului de aplicare a pedepselor din Milano, recunoscând starea sa precară de sănătate, el nu a primit niciodată îngrijiri adecvate și este încă în așteptare să efectueze o a doua operație a genunchiului. Reclamantul susține că autoritățile competente au cauzat o deteriorare progresivă a condițiilor sale fizice, în măsura în care este în prezent împiedicat să iasă din celulă. Reclamantul se plânge, de asemenea, de condițiile de viață în penitenciarul Monza. Întrebări cu privire la părțile și cererile de informații Este presupusa lipsă a îngrijirii medicale adecvate acordate reclamantului în timpul detenției sale un tratament inuman sau degradant contrar articolului 3 din convenție? Care sunt motivele care au împiedicat executarea hotărârii magistratului de a aplica sentințele de la Milano din 27 iunie 2011 privind necesitatea de a oferi reclamantului o terapie de recuperare și de a o supune unor examinări aprofundate Menținerea reclamantului în închisoarea Monza este compatibilă cu art. 3 din convenție Având în vedere afirmațiile reclamantului cu privire la spațiul îngust de care dispune, lipsa de iluminare și deformare a celulei sale și numărul de ore pe zi petrecute într-o celulă, consideră guvernul pârât că condițiile de deținere a laui sunt compatibile cu art. 3 din Convenție (a se vedea art. 3 din Convenție (a se vedea Sulejmanovic c. Italia, nr 22635/03, 16 iulie 2009) Guvernul este invitat să prezinte dosarul medical al reclamantului și să furnizeze detalii privind starea de sănătate a acestuia. De asemenea, este invitat să informeze Curtea cu privire la tratamentele care îi sunt acordate în prezent în închisoarea Monza. Guvernul este, de asemenea, invitat să informeze Curtea cu privire la dimensiunile celulei atribuite reclamantului și numărul ocupanților săi. În plus, este invitat să furnizeze informații privind numărul de persoane deținute în penitenciarul Monza, capacitatea maximă de primire a instituției și numărul de ore pe zi petrecute de deținuți în celulele lor.
Requête n
o
15434/11
Fathi TELLISSI contre l’Italie
introduite le 28 février 2011
Le requérant, M. Fathi Tellissi, est un ressortissant tunisien, né en 1963 et actuellement détenu dans la prison de Monza. Il a été représenté devant la Cour par M
e
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
1.
Les conditions de vie à la prison de Monza
Le requérant est détenu à la prison de Monza depuis 2008. Il affirme partager avec trois autres personnes une cellule non chauffée mesurant onze mètres carrés environ. Le requérant soutient que l’accès à la douche est limité par la pénurie d’eau chaude dans l’établissement et que l’aération et l’éclairage des cellules est insuffisant en raison des dimensions des fenêtres.
Il affirme être obligé de passer vingt-deux heures par jour dans ces conditions.
2.
L’état de santé du requérant
En 2004, lorsqu’il était détenu dans le pénitentiaire de Pavie, le requérant eut un accident qui provoqua la rupture des ligaments croisés du genou droit.
Le 11 février 2008, après une grève de la faim et plusieurs sollicitations adressées aux directeurs respectifs des pénitentiaires de Pavie, de Turin et de Monza, le requérant fut opéré des ligaments à l’hôpital San Gherardo de Monza.
À la suite de l’opération, le requérant fut transféré à la prison de Turin pour effectuer un cycle de physiothérapie post chirurgicale. Cependant, le traitement ne fut jamais effectué en raison de complications de l’opération.
Le 21 octobre 2008, le requérant fut transféré à Monza où les médecins préconisèrent la nécessité d’une deuxième opération. En 2009, le requérant entreprit une grève de la faim dans le but d’obtenir des soins adéquats.
Le 23 février 2011, le requérant fut opéré d’une hernie inguinale provoquée, selon lui, par la démarche incorrecte à laquelle il était contraint depuis plusieurs mois en raison de fortes douleurs au genou.
Le requérant saisit le magistrat d’application des peines de Milan d’une réclamation, alléguant l’absence de soins adéquats à son état de santé.
Le 27 juin 2011, après avoir examiné les rapports établis les 29 mars et 6
mai 2011 par les médecins de la prison, le magistrat d’application des peines accueillit la réclamation du requérant. Il ressortait des rapports médicaux que le requérant était atteint d’une rigidité du ligament croisé antérieur du genou droit nécessitant une thérapie de récupération articulaire. Il était en outre nécessaire d’effectuer des examens approfondis dans le but d’évaluer l’opportunité d’une opération d’arthrolyse suivie d’une physiothérapie.
Le magistrat invita la direction de la prison de Monza à effectuer lesdits examens. En attendant, elle devait s’assurer que le requérant bénéficie de la thérapie de récupération articulaire préconisée par les médecins. En outre, le magistrat invita l’administration pénitentiaire à évaluer la possibilité d’un transfèrement du requérant dans un centre pénitentiaire adéquatement équipé pour prodiguer les soins de physiothérapie post opératoire.
Le 24 octobre 2011, le requérant envoya plusieurs demandes visant l’exécution de la décision du magistrat d’application des peines, sans toutefois obtenir de réponses. Il s’adressa entre autres à la direction de la prison de Monza, au dirigeant de l’administration pénitentiaire et au magistrat d’application des peines.
Le 24 janvier 2012, ce dernier n’ayant pas réagi, le requérant saisit le tribunal d’application des peines contestant la légitimité du silence-refus du magistrat et demanda la fixation d’une audience.
Selon les dernières informations dont la Cour dispose, le tribunal n’a pas fixé l’audience et le requérant ne bénéficie d’aucun soin en prison.
Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaint tout d’abord de la qualité des soins qui lui sont administrés en prison. Il allègue que, malgré les rapports médicaux et la décision du magistrat d’application des peines de Milan reconnaissant son état de santé précaire, il n’a jamais reçu de soins adéquats et est toujours en attente d’effectuer une deuxième opération du genou. Le requérant affirme que l’inertie des autorités compétentes a provoqué une dégradation progressive de ses conditions physiques, au point qu’il est désormais empêché de sortir de sa cellule.
Le requérant se plaint également des conditions de vie au pénitentiaire de Monza.
QUESTIONS AUX PARTIES ET DEMANDE DE RENSEIGNEMENTS
1.
Le manque allégué de soins médicaux appropriés dispensés au requérant au cours de sa détention constitue-t-il un traitement inhumain ou dégradant contraire à l’article 3 de la Convention
?
2.
Quelles sont les raisons qui ont empêché l’exécution de la décision du magistrat d’application des peines de Milan du 27 juin 2011, affirmant la nécessité de prodiguer au requérant une thérapie de récupération de l’articulation et de le soumettre à des examens approfondis
?
3.
Le maintien du requérant dans la prison de Monza est-il compatible avec l’article 3 de la Convention
?
4.
Compte tenu des allégations du requérant concernant l’espace exigu dont il dispose, la carence d’éclairage et d’aération de sa cellule et le nombre d’heures par jour passées en cellule, le gouvernement défendeur estime-t-il que les conditions de la détention de l’intéressé sont compatibles avec l’article 3 de la Convention (voir
Sulejmanovic c. Italie
, n
o
22635/03, 16
juillet 2009)
?
Le Gouvernement est invité à produire le dossier médical du requérant et à fournir des précisions sur l’état de santé de celui-ci. Il est également invité à renseigner la Cour sur les traitements qui lui sont prodigués actuellement à la prison de Monza.
Le Gouvernement est également invité à informer la Cour quant aux dimensions de la cellule assignée au requérant et au nombre de ses occupants. En outre, il est invité à fournir des informations concernant le nombre des personnes détenues au pénitencier de Monza, la capacité d’accueil maximale de l’établissement et le nombre d’heures par jour passées par les détenus dans leurs cellules.