CtEDO 22.03.2012 Auto

KOSE v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
22.03.2012
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KOSE v. TURKEY (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 15014/11 Hasan KÖSE împotriva Turciei depusă la 6 decembrie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Hasan Köse, este un cetățean turc născut în 1972 și locuiește în İzmir. El este reprezentat în fața Curții de către dl Eylem Salık, avocat care practică în İzmir. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul și fratele său sunt decoratori. La 8 ianuarie 2007, au condus în duba lor la locul lor de muncă în İzmir, atunci când un număr de polițiști cu haine simple pe două motociclete a indicat reclamantului că ar trebui să tragă peste. Ofițerii de poliție au spus apoi reclamantului că conducea erratatic și i-au cerut să iasă din vehicul. Reclamantul și fratele său au ieșit din dubă și au cerut să vadă cărțile de identificare ale ofițerilor de poliție. Ofițerii de poliție au devenit agitați și au început să lovească fratele reclamantului. Când reclamantul le-a cerut să se oprească, au pulverizat reclamantul cu gaz lacrimogen și a căzut la pământ. Când unul dintre polițiști și-a pus degetele în nasul reclamantului și l-a scos în sus, reclamantul a încercat să-l împingă pe ofițerul de poliție. Gândind că ofițerii de poliție, care refuzau să-i arate cărțile lor de identificare, ar putea fi de fapt jefuitori, reclamantul a luat un băț de lemn din spate a dubiței lui pentru a se apăra. În acel moment, unul dintre ofițeri de poliție, dl U., a tras trei runde către solicitant. Unul dintre gloanțe a lovit abdomenul reclamantului și a căzut la sol. Ofițerii de poliție au încătușat apoi reclamantul și fratele său. Unul dintre ofițerii de poliție a luat bățul de lemn și a început să lovească fratele reclamantului, în timp ce un alt ofițer a lovit și a lovit reclamantul. Deși fratele reclamantului a cerut ofițerilor să ducă reclamantul la un spital, ei nu l-au ascultat. Reclamantul și fratele său au fost duși apoi la o secție de poliție, unde au fost în custodie. Fratele reclamant a strigat și a cerut ofițerilor de custodie să-și ducă fratele la spital. Reclamantul a fost dus ulterior la departamentul de accident și urgență la spital, unde a suferit o intervenție chirurgicală. Medicii și-au considerat că rănirea îi pune viața în pericol. Un neurochirurg care a examinat reclamantul a concluzionat că prejudiciul a provocat deteriorarea permanentă a funcționării unuia dintre organele reclamantului sau a nervilor sale. De asemenea, s-a stabilit în decembrie 2008 că, ca urmare a împușcatului, reclamantul a dezvoltat „tulburări de stres post-traumatice” și „depresie severă”. La 22 mai 2008, un procuror a depus o acuzație la Tribunalul Penal de Primă Instanță de la Izmir și ofițerului U. pentru infracțiunile de a provoca intenționat un prejudiciu care pune în pericol viața. Procurorul a hotărât să nu aducă niciun proces împotriva celorlalți ofițeri. La 4 iunie 2008, Tribunalul Criminal İzmir a considerat posibilitatea ca infracțiunea atribuită ofițerului U. să fie reclasificată ca „omor atenționat” și să transmită dosarul Tribunalului İzmir Assize, care are competența de a face față acestor infracțiuni. În cursul anchetei și a ofițerului de proces U. a susținut că el nu a împușcat în mod intenționat reclamantul și că pistolul său a fost concediat accidental atunci când el și reclamantul au avut o buflă. Institutul Forensic de Medicină a concluzionat că reclamantul nu a fost împușcat la o gamă apropiată. La 15 martie 2010, prima Cameră a Curții Assize a constatat că, spre deosebire de ceea ce a fost susținut de ofițerul U., nu a existat nici o sculă între el și reclamant. De asemenea, a constatat că, deși ofițerul U. nu a încercat să ucidă reclamantul, el a folosit forța disproporționată și a provocat un prejudiciu care a amenințat viața reclamantului. la cinci luni de închisoare, dar, având în vedere Legea nr. 5728 din 23 ianuarie 2008, aceasta a suspendat pronunțarea condamnării ofițerului Ulusoy. Reclamantul a depus o obiecție împotriva hotărârii Curții Assize și a susținut că decizia de suspendare a pronunțarii condamnării ar încuraja alți ofițeri de poliție să efectueze acte similare împotriva membrilor publicului. Obiecția a fost respinsă de cea de-a doua cameră a Curții Assize la 7 iunie 2010. Reclamantul se plânge în temeiul articolelor 2, 3 și 6 din Convenție că a fost bătut, împușcat și pulverizat cu gaz lacrimogen. În conformitate cu aceleași dispoziții, el se plânge, de asemenea, de decizia procurorului de a nu urmări ofițerii de poliție și decizia Curții Assize de a suspenda declarația condamnării ofițerilor. A fost încălcat dreptul reclamantului la viață, garantat de art. 2 din Convenție, în cazul în cauză? În special, având în vedere că instanța internă a concluzionat că ofițerul a acționat ilegal, autoritățile naționale au oferit o reparație adecvată pentru acțiunile ofițerului care a pus în pericol viața reclamantului? În acest scop, suspendarea procedurii de pronunțare a condamnărilor este compatibilă cu obligația de a proteja dreptul la viață prin lege, în sensul articolului 2 din Convenție? Reclamantul a fost bătut și pulverizat cu gaz lacrimogen, în încălcarea articolului 3 din Convenție, de către ofițerii pentru care procurorul a decis să întrerupă ancheta? În acest sens, s-a efectuat o anchetă eficace, în conformitate cu art. 3 din Convenție, în plângerea reclamantului de maltratare?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă