Secțiunea a doua Cerere nr. 64969/10 Mehmet F Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. L Tot pe 14 februarie, la ora 12:26, a fost transferat la spitalul public pentru a întocmi un raport medical inițial de custodie. Concluziile acestui raport pot fi rezumate după cum urmează: Controlul fizic al pacientului arată că acesta este conștient, cooperativ și bine orientat. Sensibilitatea la omomoplatului stâng. Abraziune a celor două coate. Abraziune pe partea stângă a gâtului. Nu se poate observa nici o altă lovitură sau rană. Prezentele leziuni sunt de natură să fie tratate prin simpla intervenție medicală (...) În declarațiile sale din 15 februarie 2009 în fața Parchetului, reclamantul a declarat că polițiștii l-au lovit în față în timpul arestării și că au cauzat, de asemenea, tulburări de audiere.
În aceeași zi, instanța judecătorească din statul de drept al statului membru în cauză a dispus arestarea provizorie a reclamantului. Raportul medical întocmit în aceeași zi de către spitalul public d mail se poate rezuma după cum urmează în părțile sale relevante în speță (...) Perforarea timpanului drept. Pacientul se plânge de o pierdere auditivă. Afecțiunile în cauză sunt de natură să fie tratate printr-o simplă intervenție chirurgicală. Procedura penală împotriva polițiștilor La 23 februarie 2009, reclamantul a depus o plângere la Parchetul D La 27 ianuarie 2010, institutul medico-legal va elibera, la cererea Parchetului, un raport privind starea de sănătate a reclamantului. Acest raport se poate citi după cum urmează (...) Controlul medical al pacientului efectuat de comisia noastră la 11 ianuarie 2010 arată pe antebrațul stâng o cicatrice de 3 x 3 cm și o altă cicatrice de 2 cm.
x 1 cm (...) [L]e timpan drept a fost tratat prin introducerea unui timppan artificial și nu există nici o pierdere auditivă (...) Concluzie (...) perforarea timpanului drept n La 12 martie 2010, Parchetul a emis o ordonanță de nejudiciare cu privire la medicul în cauză, pentru insuficiență de probe. La 8 aprilie 2010, reclamantul și-a opus această decizie în fața tribunalului înseșiseseses d În opoziția sa, el susținea în special că, chiar dacă depunea plângere nu numai împotriva medicului, ci și împotriva polițiștilor responsabili de arestarea sa, instanța nu efectuase investigații pentru a stabili responsabilitatea polițiștilor. La 13 aprilie 2010, instanța de judecată a respins opoziția fără a se pronunța asupra responsabilității polițiștilor în cauză de către reclamant.
La 21 aprilie 2010, această decizie a fost notificată la . GRIFS. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge că a fost maltratat atunci când a fost arestat și arestat. La colțul aceluiași articol, acesta se plânge și de lipsa unei anchete penale efective împotriva medicului care a întocmit raportul medical din 15 februarie 2009 și a polițiștilor responsabili pentru arestarea și arestarea sa. Invocând art. 13 din Convenție, reclamantul se plânge de lipsa de independență a investigației împotriva polițiștilor. În plus, el se plânge pe marginea aceluiași articol că nu există nicio motivare a ordonanței de nejudiciare a Parchetului și a lipsei de identificare a polițiștilor responsabili de arestarea și de arestarea sa.
Întrebările au fost supuse, în momentul arestării și al arestării sale, unor tratamente incompatibile cu art. 3 din convenție Având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentelor inumane sau degradante (a se vedea Labita c. Italia [GC], nr. 26772/95, § 131, CEDH 2000 IV), procedura penală desfășurată în speță împotriva polițiștilor de poliție a îndeplinit cerințele articolului 3 din convenție coroborat cu art. 13
Requête n o 64969/10 Mehmet FİDAN contre la Turquie introduite le 20 octobre 2010
Le requérant, M. Mehmet Fidan, est un ressortissant turc né en 1990 et résidant à Șırnak. Il est représenté devant la Cour par M e Veysel Vesek, avocat à Șırnak. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. 1. L’arrestation du requérant et les rapports médicaux pertinents Le 14 février 2009, à 12 heures, le requérant fut arrêté par les forces de sécurité lors d’une manifestation à Șırnak et placé en garde à vue. Toujours le 14 février, à 12 h 26, il fut transféré à l’hôpital public d’İdil pour l’établissement d’un rapport médical de début de garde à vue. Les conclusions de ce rapport peuvent se résumer comme suit : « Le contrôle physique du patient révèle que celui-ci est conscient, coopératif et bien orienté.
Sensibilité de l’omoplate gauche du patient. Abrasion des deux coudes. Abrasion sur la partie gauche du cou. Aucun autre coup ou blessure ne peut être constaté. Les présentes lésions sont de nature à être traitées par simple intervention médicale (...) » Dans ses dépositions du 15 février 2009 devant le parquet, le requérant déclara que les policiers lui avaient porté des coups sur le visage lors de son arrestation et qu’ils avaient aussi causé des troubles de son audition. Le même jour, le tribunal d’instance pénal d’İdil ordonna le placement en détention provisoire du requérant. Le rapport médical établi le même jour par l’hôpital public d’İdil peut se résumer comme suit en ses parties pertinentes en l’espèce : « (...) Perforation du tympan droit.
Le patient se plaint d’une perte auditive. Les troubles concernés sont de nature à être traités par simple intervention chirurgicale. » 2. La procédure pénale engagée à l’encontre des policiers Le 23 février 2009, le requérant porta plainte devant le parquet d’İdil (« le parquet ») à l’encontre des policiers et du médecin ayant rédigé le rapport médical du 15 février 2009, respectivement pour mauvais traitements et abus de fonction. Le 27 janvier 2010, l’institut médicolégal délivra, à la demande du parquet, un rapport relatif à l’état de santé du requérant.
Ce rapport peut se lire comme suit : « (...) Le contrôle médical du patient effectué par notre commission le 11 janvier 2010 révèle sur l’avant-bras gauche une cicatrice de 3 x 3 centimètres et une autre de 2 x 1 centimètres (...) [L]e tympan droit a été traité par la mise en place d’un tympan artificiel et il n’y a pas de perte auditive (...) Conclusion : (...) La perforation du tympan droit n’engage pas le pronostic vital du patient. L’effet de celle-ci sur le patient n’est pas de nature à être traité par intervention médicale (...) » Le 12 mars 2010, le parquet rendit une ordonnance de non-lieu concernant le médecin en cause, pour insuffisance de preuve.
Le 8 avril 2010, le requérant s’opposa à cette décision devant la cour d’assises d’İdil (« la cour d’assises »). Dans son opposition, il alléguait notamment que, alors même qu’il avait porté plainte non seulement contre le médecin mais également contre les policiers responsables de sa garde à vue, le parquet n’avait pas mené d’enquête pour déterminer la responsabilité des policiers. Le 13 avril 2010, la cour d’assises rejeta l’opposition sans se prononcer sur la responsabilité des policiers mis en cause par le requérant. Le 21 avril 2010, cette décision fut notifiée à l’intéressé. GRIEFS 1. Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaint d’avoir fait l’objet de mauvais traitements lors de son arrestation et de sa garde à vue.
Sous l’angle du même article, il se plaint également de l’absence d’enquête pénale effective à l’encontre du médecin ayant rédigé le rapport médical du 15 février 2009 et des policiers responsables de son arrestation et de sa garde à vue. 2. Invoquant l’article 13 de la Convention, le requérant se plaint de l’ineffectivité de l’enquête menée à l’encontre des policiers, reprochant aux autorités ayant mené l’enquête leur manque d’indépendance. Sous l’angle du même article, il se plaint en outre de l’absence de motivation de l’ordonnance de non-lieu du parquet et de l’absence d’identification des policiers responsables de son arrestation et de sa garde à vue.
QUESTIONS 1. Le requérant a-t-il été soumis, lors de son arrestation et de sa garde à vue, à des traitements incompatibles avec l’article 3 de la Convention ? 2. Eu égard à la protection procédurale contre les traitements inhumains ou dégradants (voir Labita c. Italie [GC], n o 26772/95, § 131, CEDH 2000 ‑ IV), la procédure pénale menée en l’espèce contre les policiers a-t-elle satisfait aux exigences de l’article 3 de la Convention lu en combinaison avec l’article 13 ?