CtEDO 26.03.2012 Auto

DE CIANTIS c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
26.03.2012
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
DE CIANTIS c. ITALIE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Secțiunea a doua Cerere nr. 39386/10 Giuseppe de CIANTIS împotriva Italiei introdusă la 29 martie 2010 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Giuseppe de Ciantis, este un resortisant italian, născut în 1934 și rezident în Castelliri. În 1992, o descărcare de gestiune numită Descărcarea de gestiune, care fusese autorizată pentru deșeuri nepericuloase, a fost apoi utilizată în mod ilegal pentru eliminarea deșeurilor periculoase, ceea ce a creat un risc de scurgere în mediul înconjurător a unui lixiviat toxic (apă contaminată). În 2000, comuna Castelliri a depus recurs la Comisia Europeană și la o plângere penală. O expertiză efectuată în cadrul anchetei penale, a acoperit un potențial risc de poluare a apelor subterane din cauza scurgerilor de lichide contaminate de la sit. Procedura în fața Comisiei Europene în legătură cu procedura în fața Comisiei, reiese din hotărârea Curții a Uniunii Europene (denumită în continuare "CJUE") din 9 septembrie 2004 că Prin scrisorile din 28 iulie 1999 și 11 februarie 2000, Comisia a solicitat Republicii Italiene să furnizeze informații cu privire la o descărcare de deșeuri periculoase situată în comuna Castelliri, aflată sub sechestru judiciar și raportată ca punând în pericol mediul și sănătatea omului. În răspunsurile lor, prin scrisorile din 19 iulie și 5 octombrie 2000, autoritățile italiene au indicat că: site-ul, situat prin Granciara la Castelliri, a făcut obiectul unei autorizații pentru o descărcare de gestiune de tip 2b; deșeuri toxice au fost, de asemenea, depuse în trecut; un proces era în curs de desfășurare și descărcarea de gestiune rămânea sub sechestru; situația hidrogeologică a fost controlată de poliția funcțională a pădurilor. La 3 iulie 2000, primarul orașului Castelliri a adoptat Regulamentul (CE) nr. 29/2000, acordându-i titularului depozitului o perioadă de 60 de zile pentru a prezenta un proiect de eliminare a deșeurilor și de reabilitare a amplasamentului. În scrisoarea sa din 5 octombrie 2000, guvernul italian a precizat anumite detalii considerate importante de Comisie, și anume: la 1 și 27 martie 1997, s-a stabilit că funcționarea depozitului de deșeuri nu era compatibilă cu cerințele de autorizare; într-o zonă neautorizată, s-au găsit tone de deșeuri în aer liber; după punerea sub sechestru a amplasamentului, la 24 iulie 1997, metale grele au fost găsite pe teren; la 2 februarie 1998, diverse tipuri de deșeuri au fost actualizate ca urmare a lucrărilor de excavare efectuate în zona adiacentă situată sub descărcarea neautorizată (plastic, fibre textile, piei, hârtie și materiale feroase); Aceste deșeuri au fost clasificate ca nepericuloase; prezența unui acvifer abundent, care a luat o culoare neagră și un aspect emuos din cauza lixiviatelor de la groapa de gunoi a fost constatată; la 4 mai 1998, parchetul Cassino l-a invitat pe primarul Castelliri să ia un arest pentru a fi dus la îndepărtarea și eliminarea corectă a deșeurilor. În cadrul unei reuniuni cu serviciile Comisiei, care a avut loc la 18-19 octombrie 2000, la Roma (Italia), autoritățile italiene au indicat că decizia primarului Castelliri nu a fost încă pusă în aplicare, ci au fost dispuse să transmită o nouă comunicare pentru a clarifica situația și a furniza informații actualizate. În același timp, municipalitatea Castelliri a transmis Comisiei, prin scrisoarea din 26 septembrie 2000, un extras din raportul furnizat de Parchetul Cassino, din care reiese că descărcarea de gestiune fusese destinată depozitării deșeurilor toxice și nocive, că lixiviatele aveau un conținut de metale grele mai mare decât limitele permise de legislația italiană și că situația fusese agravată de lipsa protecției împotriva ploii. Prin scrisoarea din 9 noiembrie 2000, Comisia a reamintit Republicii Italiene angajamentul său de a furniza informații actualizate și, în răspunsul său din 14 noiembrie 2000, guvernul italian a asigurat că va transmite aceste informații în termen de 30 de zile. Având în vedere că nu s-a primit nicio comunicare care să clarifice situația descărcării de gestiune de la Castelliri, la 11 aprilie 2001, Comisia a trimis Republicii Italiene o scrisoare de punere în întârziere pentru aplicarea incorectă a articolelor 4 și 8 din directivă în ceea ce privește descărcarea de gestiune de la Castelliri. În lipsa unui răspuns, Comisia a emis, la 24 octombrie 2001, un aviz motivat prin care solicită acestui stat membru să ia măsurile necesare pentru a se conforma în termen de două luni de la notificarea sa. La 22 aprilie 2002, Comisia a primit răspunsul Republicii Italiene prin scrisoarea din 6 noiembrie 2001. a fost atașată la o notă din partea Ministerului de Stat al Industriei din 24 septembrie 2001 potrivit căreia: proprietarul descărcării de gestiune a fost decedat și că, refuzând succesiunea, moștenitorii săi nu au executat la mai puțin de 29/2000 din 3 iulie 2000; prin urmare, primarul Castelliri nu a fost în măsură să efectueze lucrările urgente de securizare a amplasamentului din cauza lipsei de mijloace financiare; Deși au fost îndeplinite condițiile pentru ca regiunea Lazio (Italia) să execute acest decret, regiunea respectivă a declarat că nu dispunea de fondurile necesare pentru efectuarea acestor intervenții; provincia Frosinone a fost însă inclusă în programul național de refacere și reabilitare a siturilor poluate.La 22 aprilie 2002, Comisia a primit răspunsul guvernului. Întrucât, în pofida informațiilor comunicate, Italia nu a luat măsurile necesare care ar fi permis încheierea la sfârșitul infracțiunilor reproșate, aceasta a decis să introducă o acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor în temeiul articolului 226 în fața Curții a Uniunii Europene (CJUE). Prin hotărârea din 9 septembrie 2004, CJUE concluzionează că: Prin faptul că nu au luat măsurile necesare pentru a se asigura că deșeurile depuse în depozitele de deșeuri de la Castelliri (Frosinone) (Italia) sunt valorificate sau eliminate fără a pune în pericol sănătatea omului și fără a se utiliza procese sau metode care ar putea aduce atingere mediului înconjurător și prin neadoptarea măsurilor necesare pentru ca deținătorul deșeurilor depuse în această descărcare de gestiune să le predea unui culegător privat sau public sau unei întreprinderi care efectuează operațiunile menționate în anexele II A sau II B la Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deșeurile, astfel cum a fost modificată prin Directiva 91/15/CEE a Consiliului din 18 martie 1991, sau să asigure ea însăși recuperarea sau eliminarea, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 4 și 8 din directiva respectivă. La 7 aprilie 2006, Comisia a trimis un ultim avertisment scris guvernului de a se conforma hotărârii Curții, întrucât numai o parte din deșeuri fuseseră îndepărtate și finalizarea operațiunii depindea de mijloacele financiare care nu fuseseră puse încă la dispoziție. Reclamantul susține că, în urma hotărârii Curții a Uniunii Europene și a avertismentului dat de Comisie, Ön Õ ar fi luat nicio măsură pentru a pune site-ul în siguranță. În special, reclamantul se plânge că nu mai poate ieși în grădina sa, nici să-și cultive ferma. Toți copiii săi au plecat de acasă și nu reușește să o vândă din cauza descărcării de gestiune. Reclamantul a solicitat de mai multe ori autorităților din Republica Cehă să obțină o altă locuință, să fie exonerat de la plata impozitului pe profit și să obțină despăgubiri. Aceste cereri au rămas fără răspuns. GRIFS Invocând articolele 2, 8, 5 și 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție, reclamantul se plânge de faptul că, în afara sa, adoptând măsurile necesare pentru a se asigura că deșeurile din depozitele de deșeuri din Castelliri sunt eliminate și pentru a reabilita site-ul, autoritățile publice i-au pus în pericol viața, sănătatea și familia. Reclamantul dispunea de o cale de atac internă eficientă și accesibilă, în sensul articolului 35 alineatul (1), pentru a denunța încălcările pe care le-a invocat A fost încălcat dreptul reclamantului la respectarea vieții sale private și familiale și a domiciliului său, precum și la dreptul său la sănătate, în sensul articolului 8 alineatul (1) din convenție? Cu alte cuvinte, guvernul este invitat să indice care sunt măsurile luate pentru a se conforma hotărârii CJUE din 2004 având în vedere, de asemenea, ultimul avertisment al Comisiei Europene din 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2014-12-16
0,98
DE CIANTIS c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 39386/10 Giuseppe DE CIANTIS contre l’Italie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 16 décembre 2014 en une chambre composée de Işıl Karakaş, présidente, Guido Raimondi
CtEDO 2015-10-22
0,91
RINALDI ET CANNOVA c. ITALIE
26 avril 2014, les requérants ont introduit, par le biais de M e R. Miele, avocat à Cicciano, Naples, une requête qui porte essentiellement sur les mêmes questions (requête n o 36396/14). GRIEFS 6. Invoquant les articles 2, 6, 8 et 13 de la
CtEDO 2002-12-12
0,91
G.S. et AUTRES (n° 2) contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 36815/97 présentée par G.S. et autres (n o 2) contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 12 décembre 2002 en une chambre composée
CtEDO 2005-03-15
0,91
GIACOMELLI c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 59909/00 présentée par Piera GIACOMELLI contre l'Italie La Cour européenne des Droits de l'Homme (quatrième section), siégeant le 15 mars 2005 en une chambre composée de : Sir
CtEDO 2011-05-17
0,91
AFFAIRE SANTINELLI ET AUTRES c. ITALIE
M. N. Lettieri. 3. Les requérants alléguaient une atteinte injustifiée à leur droit au respect de leurs biens. 4. Par une décision du 23 septembre 2004, la Cour a déclaré la requête recevable. 5. Tant les requérants que le Gouvernement ont
Sursă