Secțiunea a patra Cerere nr. 44291/15 Giovanni RINALDI și Salvatore CANNOVA împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 22 octombrie 2015 într-un comitet compus din Nona Tsotsoria, președinte, Ledi Bianku, Paul Mahoney, judecători, și Fatoș Arac După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamanților, domnul Giovanni Rinaldi și domnul Salvatore Cannova, sunt resortisanți italieni născuți în 1951 și, respectiv, 1968 și reședinți la Tufino, Napoli și Cicciano, Napoli. Ei au sesizat Curtea la 10 iulie 2015. Ei au fost reprezentați în fața Curții de către domnul A. di Palma, avocat la Nola. Reclamanții își au reședința în provincia Napoli.
Această zonă face parte din teritoriul cunoscut sub numele de: Terra dei fuochi mai exact, unde, în conformitate cu declarațiile făcute de Camorra (organizație criminală), timp de ani de zile, deșeurile dăunătoare mediului și sănătății umane ar fi fost îngropate sau deversate ilegal. Reclamanții au fost afectați de presupuse boli cauzate de prezența deșeurilor respective. La introducerea cererilor lor, reclamanții au indicat, în subsecțiunile 43 și 44 din formular, că nu au introdus alte acte în fața Curții. Cu toate acestea, la 26 aprilie 2014, reclamanții au introdus, prin intermediul M R. Miele, avocat în Cicciano, Napoli, o cerere care se referă în principal la aceleași întrebări (solicitarea nr 36396/14).
GRIFS invocând articolele 2, 6, 8 și 13 din convenție, reclamanții se plâng că statul, prin faptul că nu adoptă măsurile necesare pentru eliminarea deșeurilor dăunătoare și pentru bonificarea siturilor respective, nu își protejează viețile și sănătatea. Reclamanții se plâng, de asemenea, de faptul că statul a omis să le informeze cu privire la riscurile legate de faptul de a locui într-un teritoriu poluat.
ÎN ICI Curtea amintește că o persoană poate fi considerată abuzivă în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din convenție dacă, de exemplu, aceaceasta a fost întemeiată în mod conștient pe fapte soluționate (a se vedea, printre altele, Jian c. România (dec.), 46640/99 , 30 martie 2004; Keretchavili c. Georgia (dec.), n 5667/02 , CEDH 2006 V) sau dacă reclamantul a trecut sub tăcere informații esențiale privind faptele din cauza cauzei în cauză pentru a Õ … În plus, Curtea a afirmat deja că, în principiu, orice comportament al reclamantului care contravine în mod vădit vocației dreptului la acțiune și care împiedică buna funcționare a Curții sau buna desfășurare a procedurii în fața acesteia poate fi calificat drept "abuziv" (a se vedea Miroļubovs și alte c. Letonia, 798/05, § 65, 15 septembrie 2009), noțiunea de "abuz," în conformitate cu art. 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție, care trebuie înțelesă în sensul său obișnuit, reținută de teoria generală a dreptului 5651/11 și alte zece, 18 octombrie 2011). Curtea reiterează că art. 44A din Regulamentul de procedură prevede că părțile au obligația de a coopera pe deplin cu privire la desfășurarea procedurii...
Comisia a considerat în repetate rânduri că normele de procedură prevăzute în dreptul intern urmăresc să asigure buna administrare a justiției și respectarea principiului securității juridice și că părțile interesate trebuie să se poată aștepta ca aceste norme să fie aplicate.
Aceeași constatare se impune a fortiori în raport cu dispozițiile procedurale ale Convenției și ale Regulamentului Curții (a se vedea Un comportament absolut iresponsabil și ușor al reclamantului sau al reprezentantului său, care contravine în mod clar misiunii reale a Curții în temeiul articolelor 19 și 32 din convenție, poate duce la respingerea cererii ca fiind abuzivă ( Petrović, citată anterior; Bekauri Georgia (dec.), nr. 14102/02, § 21-24, 10 aprilie 2012). 11. Curtea amintește că subsecțiunile 43 și 44 din formular impun reclamantului să declare dacă Aceste elemente sunt esențiale pentru a permite Curții, pe de o parte, să clasifice, să recupereze și să prelucreze diferitele cereri introduse în numele aceluiași reclamant și, pe de altă parte, să evite, în special în cazul în care sunt introduse mai multe cereri de către diferite persoane cu privire la aceeași problemă structurală, să examineze aceleași cauze și, în caz de încălcare, să se dubleze reparațiile.
12. Prin Decizia De Cristofaro și alte c. Italia ((dec.), n 30464/07 și altele, 10 iulie 2012), Curtea se pronunță asupra a opt cereri referitoare la aceleași proceduri În special, fiecare dintre noile "nouțe" se referea la întârzierea în executarea unei hotărâri a Curții de Casație Prin urmare, Curtea a constatat că acest avocat a neglijat instrucțiunile care i-au fost adresate anterior, cu încălcarea obligației de cooperare în temeiul articolului 44A din Regulamentul de procedură și a declarat inadmisibile, deoarece cele opt noi În cazul de față, Curtea constată că reclamanții au declarat în formularul de cerere din 10 iulie 2015 că nu a introdus anterior o cerere sau mai multe alte informații(i) în fața Curții, ceea ce se dovedește a fi fals, reclamanții care au introdus deja prin intermediul unui alt avocat o cerere privind o chestiune care este în esență aceeași cu cea menționată anterior.
15. Având în vedere obligațiile care decurg din art. 44A din regulament și din faptul că reclamanții au furnizat informații false Curții, esențiale pentru a asigura o examinare corectă a cauzelor, este necesar să se declare cererile inadmisibile ca fiind abuzive, în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară că cererea inadmisibilă. Făcut în franceză și comunicat în scris la 12 noiembrie 2015. Fatoș Arac
DÉCISION Requête n o 44291/15 Giovanni RINALDI et Salvatore CANNOVA contre l’Italie La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 22 octobre 2015 en un comité composé de Nona Tsotsoria, présidente, Ledi Bianku, Paul Mahoney, juges, et de Fatoș Aracı, greffière adjointe de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 10 juillet 2015, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT
1.Les requérants, M. Giovanni Rinaldi et M. Salvatore Cannova, sont des ressortissants italiens nés respectivement en 1951 et en 1968 et résidant à Tufino, Naples et Cicciano, Naples. Ils ont saisi la Cour le 10 juillet 2015. Ils ont été représentés devant la Cour par M e A. di Palma, avocat à Nola.
2.Les requérants résident dans la province de Naples. Cette zone fait partie du territoire couramment dénommée « La terra dei fuochi » où selon les déclarations d’un repenti de la Camorra (organisation criminelle), pendant des années des déchets nuisibles à l’environnement et à la santé de l’homme auraient été ensevelis ou déversés illicitement.
3.Les requérants ont été frappés par des maladies prétendument causées par la présence desdits déchets.
4.Lors de l’introduction de leurs requêtes, les requérants ont indiqué, dans les sous-sections 43 et 44 du formulaire, qu’ils n’avaient pas introduit d’autres requêtes devant la Cour auparavant.
5.Toutefois, le 26 avril 2014, les requérants ont introduit, par le biais de M e R. Miele, avocat à Cicciano, Naples, une requête qui porte essentiellement sur les mêmes questions (requête n o 36396/14). GRIEFS
6.Invoquant les articles 2, 6, 8 et 13 de la Convention, les requérants se plaignent de ce que l’État, en s’abstenant d’adopter les mesures nécessaires pour éliminer les déchets nuisibles et pour bonifier les sites concernés, ne protège pas leurs vies et leur santé. Les requérants se plaignent également du fait que l’État a omis de les informer des risques liés au fait d’habiter dans un territoire pollué. EN DROIT
7.La Cour rappelle qu’une requête peut être considérée comme étant abusive aux termes de l’article 35 § 3 a) de la Convention si, par exemple, elle a été fondée sciemment sur des faits controuvés (voir, entre autres, Jian c. Roumanie (déc.), n o 46640/99 , 30 mars 2004; Keretchachvili c. Géorgie (déc.), n o 5667/02 , CEDH 2006 ‑ V) ou si le requérant a passé sous silence des informations essentielles concernant les faits de l’affaire afin d’induire la Cour en erreur (voir, entre autres, Hüttner c. Allemagne (déc.), n o 23130/04 , 19 juin 2006; Basileo et autres c. Italie (déc.), n o 11303/02 , 23 août 2011).
8.La Cour a déjà affirmé, en outre, que « tout comportement du requérant manifestement contraire à la vocation du droit de recours et entravant le bon fonctionnement de la Cour ou le bon déroulement de la procédure devant elle, peut en principe être qualifié d’abusif » (voir Miroļubovs et autres c. Lettonie , n o 798/05, § 65, 15 septembre 2009), la notion d’abus, aux termes de l’article 35 § 3 a) de la Convention, devant être comprise dans son sens ordinaire retenu par la théorie générale du droit – à savoir le fait, par le titulaire d’un droit, de le mettre en œuvre en dehors de sa finalité d’une manière préjudiciable (voir Miroļubovs et autres , précitée, § 62; Petrović c. Serbie (déc.), n o 56551/11 et dix autres, 18 octobre 2011).
9.La Cour réitère qu’aux termes de l’article 44A du règlement, « les parties ont l’obligation de coopérer pleinement à la conduite de la procédure... ». Elle a maintes fois jugé que les règles de procédure prévues en droit interne visent à assurer la bonne administration de la justice et le respect du principe de sécurité juridique et que les intéressés doivent pouvoir s’attendre à ce que ces règles soient appliquées. Le même constat s’impose a fortiori au regard des dispositions procédurales de la Convention et du règlement de la Cour (voir Miroļubovs et autres, précité, § 66).
10.Un comportement absolument irresponsable et léger du requérant ou de son représentant, qui est clairement contraire à la véritable mission de la Cour aux termes des articles 19 et 32 de la Convention, peut entraîner le rejet de la requête comme étant abusive ( Petrović , précité; Bekauri c. Géorgie (déc.), n o 14102/02 , §§ 21-24, 10 avril 2012).
11.La Cour rappelle que les sous-sections 43 et 44 du formulaire imposent au requérant de déclarer si « le requérant a déjà introduit une ou plusieurs autre(s) requête(s) devant la Cour » et, dans l’affirmative, d’indiquer « le ou les numéro(s) de requête correspondant(s) ». Ces éléments sont essentiels pour permettre à la Cour, d’une part, de classer, de retrouver et de traiter les différentes requêtes introduites au nom du même requérant et d’autre part, d’éviter, en particulier en cas d’envoi de nombreuses requêtes introduites par différents individus portant sur le même problème structurel, une duplication de l’examen de mêmes affaires et, en cas de violation, de duplication des réparations.
12.Par la décision De Cristofaro et autres c. Italie ((déc.), n o 30464/07 et autres, 10 juillet 2012), la Cour s’est prononcée sur huit requêtes concernant les mêmes procédures « Pinto » qui faisaient l’objet d’autres requêtes déjà pendantes, introduites par le même avocat au nom des mêmes requérants. En particulier, chacune des « nouvelles » requêtes portait sur le retard dans l’exécution d’une décision de la Cour de cassation « Pinto », rendue à l’égard d’une décision de la cour d’appel « Pinto » et octroyant une indemnisation ultérieure, alors que chacune des « anciennes » requêtes portait sur le retard dans l’exécution de la même décision de la cour d’appel « Pinto » attaquée en cassation. Dès lors, la Cour a constaté que cet avocat avait négligé les instructions qui lui avaient été précédemment adressées, au mépris du devoir de coopération aux termes de l’article 44A du règlement, et a déclaré irrecevables car abusives les huit « nouvelles » requêtes.
13.Il en est allé de même dans l’affaire Barbato et autres c. Italie (comité, (déc.), n o 61197/13, 15 avril 2014).
14.En l’espèce, la Cour constate que les requérants ont déclaré dans le formulaire de requête du 10 juillet 2015 qu’il n’avait pas introduit auparavant « une ou plusieurs autre(s) requête(s) devant la Cour », ce qui s’est révélé faux, les requérants ayant déjà introduit par le biais d’un autre avocat une requête portant sur une question qui est essentiellement la même que celle soulevée auparavant.
15.Compte tenu des obligations découlant de l’article 44A du règlement et du fait que les requérants ont fourni de fausses informations à la Cour, essentielles pour garantir un examen correcte des affaires, il y a lieu de déclarer les requêtes irrecevables comme étant abusives, en application de l’article 35 § 3 a) de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Déclare la requête irrecevable. Fait en français puis communiqué par écrit le 12 novembre 2015. Fatoș Aracı Nona Tsotsoria Greffière adjointe Présidente