Ganchuk împotriva Ucrainei

A cincea secție DECIZIE nr. 8428/07 Svetlana Petrovna GANCHUK împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), care așeză la 27 martie 2012 în calitate de comitet compus din: Mark Villiger, președinte, Ganna Yudkivska, André Potocki, judecători și Stephen Phillips, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 10 februarie 2007, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Svetlana Petrovna Ganchuk, este un național ucrainean care s-a născut în 1962 și trăiește în Kyiv. La 12 ianuarie 1998, reclamantul a instituit o procedură civilă în Curtea de district Svyathoshynskyy din Kyiv („Curtea Svyathoshynskyy”) în căutarea verificării unui fapt că soțul său a murit într-o activitate Curtea de Svyatoshynsky a examinat cererea de trei ori, în urma a două remiteri ale cauzei de la Curtea de Apel din Kyiv (înființată într-un comitet de trei judecători).

A treia decizie, din 1 august 2005, a fost susținută de instanța de apel la 16 noiembrie 2005. La 2 iunie 2006, Curtea Supremă a încheiat procedura cu o procedură. Hotărârea finală a respins cererea reclamantului de concediu de recurs în casă. În august 2006, hotărârea de mai sus a fost deservită în favoarea reclamantului. Guvernul ucrainean („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Lutkovska, a Ministerului Justiției. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns în principal în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii. De asemenea, ea s-a plâns în temeiul acestei dispoziții că același judecător a stat de două ori în cadrul judecătorului judecător al instanței de apel și că acest lucru s-a întâmplat în două ocazii.

De asemenea, ea s-a referit la art. 13 din Convenția se plângea de nefavorabilul rezultat al procedurii interne. În sfârșit, reclamantul s-a plâns în legătură cu presupusa încălcare a drepturilor sale în temeiul articolelor 5 și 11 din Convenția privind compensarea accidentelor. Prin scrisoarea din 31 august 2011, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cerere. În plus, au solicitat Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul Ucrainei recunoaște durata excesivă a examinării cazului reclamantului în fața instanțelor naționale. I, Valeria Lutkovska, agentul guvernamental în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că Guvernul Ucrainei ofera plăți de 3.400 (3 mii patru sute de euro pentru dna Svetlana Petrovna Ganchuk.

Prin urmare, Guvernul invită Curtea să pună în aplicare cererea din lista cazurilor, sugerând că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „un alt motiv” care să justifice apariția cazului din lista cazurilor din Curtea, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi convertite în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

În cazul în care nu a plătit această sumă în termen de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple de la expirarea acestei perioade până la decontare, la o rata egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului.” Reclamantul a contestat declarația guvernului. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol.

art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului.

Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Ucrainei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Pavlyulynets c. Ucraina , nr. 70767/01, § 39-52, 6 septembrie 2005; și Moroz și alții c. Ucraina , nr. 36545/02, §§ 52-61, 21 decembrie 2006). Curtea constată că perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 12 ianuarie 1998 și s-a încheiat în august 2006, când reclamantul a fost preluat cu decizia finală din 2 iunie 2006 (a se vedea Widmann c. Austria nr. 42032/98, § 29, 19 iunie 2003, și Gitskaylo c. Ucraina , nr. 17026/05, § 34, 14 februarie 2008). Astfel, a durat aproximativ opt ani șapte luni pentru trei niveluri de jurisdicție.

Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea cererii în ceea ce privește durata excesivă a procedurii civile (art. 37 § 1 amendă Prin urmare, această parte a cererii ar trebui să fie eliminată din listă în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c). După examinarea cu atenție a restului cererii în funcție de toate materialele în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale.

În consecință, această parte a cererii este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 a) și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în ceea ce privește durata excesivă a procedurii civile; în ceea ce privește plângerea de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; declara restul cererii inadmisibil. Stephen Phillips Mark Villiger Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 8428/07 Svetlana Petrovna GANCHUK against Ukraine The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 27 March 2012 as a Committee composed of: Mark Villiger, President, Ganna Yudkivska, André Potocki, judges, and Stephen Phillips, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 10 February 2007, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Ms Svetlana Petrovna Ganchuk, is a Ukrainian national who was born in 1962 and lives in Kyiv. On 12 January 1998 the applicant instituted civil proceedings in the Svyatoshynskyy District Court of Kyiv (“the Svyatoshynskyy Court”) seeking the ascertainment of a fact that her husband had died in a work ‑ related accident and claiming damages from his employer.

The Svyatoshynskyy Court examined the claim three times, following two remittals of the case back to it by the Kyiv City Court of Appeal (sitting in a three-judge panel). Its third decision, of 1 August 2005, was upheld by the appellate court on 16 November 2005. On 2 June 2006 the Supreme Court completed the proceedings with a final ruling rejecting the applicant’s request for leave to appeal in cassation. In August 2006 the above ruling was served on the applicant. The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms V. Lutkovska, of the Ministry of Justice. COMPLAINTS The applicant mainly complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the proceedings.

She also complained under this provision that the same judge had sat twice in the appellate court’s panel dealing with her case, and that this had happened on two occasions. She also referred to Article 13 of the Convention complaining about the unfavourable for her outcome of the domestic proceedings. Lastly, the applicant complained about the alleged infringement of her rights under Articles 5 and 11 of the Accident Compensation Convention. THE LAW 1. By letter dated 31 August 2011, the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration provided as follows: “The Government of Ukraine acknowledge the excessive duration of the consideration of the applicant’s case before the national courts. I, Valeria Lutkovska, the Government Agent before the European Court of Human Rights, declare that the Government of Ukraine offer to pay 3,400 (three thousand four hundred) euros to Ms Svetlana Petrovna Ganchuk. The Government therefore invite the Court to strike the application out of the list of cases. They suggest that the present declaration might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention. This sum is to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable, and converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable on the date of settlement.

It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. This payment will constitute the final resolution of the case.” The applicant objected to the Government’s declaration. The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article.

Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”. It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

The Court has established in a number of cases, including those brought against Ukraine, its practice concerning complaints about the violation of the right to a hearing within a reasonable time (see, for example, Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Pavlyulynets v. Ukraine , no. 70767/01, §§ 39-52, 6 September 2005; and Moroz and Others v. Ukraine , no. 36545/02, §§ 52-61, 21 December 2006). The Court notes that the period to be taken into consideration began on 12 January 1998 and ended in August 2006, when the applicant was served with the final decision of 2 June 2006 (see Widmann v. Austria , no. 42032/98, § 29, 19 June 2003, and Gitskaylo v. Ukraine , no. 17026/05, § 34, 14 February 2008). It thus lasted around eight years seven months for three levels of jurisdiction.

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application in respect of the excessive length of the civil proceedings (Article 37 § 1 in fine ). Accordingly, this part of the application should be struck out of the list pursuant to Article 37 § 1(c). 2. Having carefully examined the remainder of the application in the light of all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that they do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols.

It follows that this part of the application is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration in respect of the excessive length of the civil proceedings; Decides to strike the application out of its list of cases in so far as it relates to the above complaint in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention; Declares the remainder of the application inadmissible. Stephen Phillips Mark Villiger Deputy Registrar President