Agier împotriva Poloniei

A patra secțiune decizia nr. 52809/08 Danuta AGIER împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 27 martie 2012 în calitate de comitet compus din: George Nicolaou, președinte, Ledi Bianku, Vincent A. De Gaetano, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 21 octombrie 2008, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 19 aprilie 2011 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dna Danuta Agier, este un național polonez care s-a născut în 1953 și trăiește în Çòd.

Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Cererea se referă la procedurile civile instituite de reclamant, care a depus o acțiune de compensare împotriva unuia dintre foștii angajați. La 29 noiembrie 2006, Curtea de District a respins reclamația ca fiind evident nefondată. La o dată necunoscută, reclamantul a depus un recurs. La 19 februarie 2008, reclamantul a solicitat suspendarea audierii de recurs, programate pentru 21 februarie 2009, din cauza problemelor sale de sănătate. La ședința din 21 februarie 2008, Curtea Regională a respins cererea reclamantului.

Nu au fost furnizate motive pentru această decizie. În aceeași dată, recursul a fost respins. La o dată necunoscută, reclamantul a primit asistența unui avocat de asistență juridică pentru a prezenta un recurs de casă. Termenul de depunere a recursului de casă a expirat la 21 iunie 2008. La 25 iunie 2008, postul a făcut prima încercare de a servi reclamantului avizul avocatului de asistență juridică, refuzând să depună un recurs de casă. În cele din urmă, avizul a fost depus reclamantului la 9 iulie 2008. În aviz, avocatul de asistență juridică a susținut, în special, că refuzul de suspendare a ședinței de recurs nu poate fi invocat ca bază pentru depunerea recursului de casație, deoarece reclamantul nu a furnizat Curtea Regională un certificat medical eliberat de un expert medical, conform legii.

Se pare că, de asemenea, ea nu a putut să-l furnizeze avocatului. Prin urmare, el a concluzionat că apelul de cassare nu a avut nici o șansă de succes. Legea și practicile interne relevante Legea și practicile interne relevante sunt rezumate hotărârea în cazul Siałkowska c. Polonia , nr. 8932/05, 22 martie 2007. COMPLAINTĂ Reclamantul se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lipsa de acces la Curtea Supremă. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, în legătură cu rezultatul procedurii, susținând că este nedrept. HOTĂRÂREA Accesul la Curtea Supremă Reclamantul s-a plâns în legătură cu lipsa de acces la Curtea Supremă. Ea s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție. Prin scrisoarea din 19 aprilie 2011, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de această parte a cererii.

Au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul propune să plătească reclamantului suma de 8 000 PLN pe care ei consideră că sunt rezonabile în funcție de jurisprudența Curții. Suma menționată mai sus este să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadelor de decontare plus trei puncte procentuale.

Într-o scrisoare din 19 mai 2011, reclamantul a exprimat opinia că suma menționată în declarația guvernului era inacceptabil de scăzută Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului.

În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03).

Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, ar trebui eliminată din listă. Rezultatele rămase Reclamantul s-a mai plâns că procedurile în cauză erau nejustificate, în special din cauza refuzului depus de Curtea Regională de a suspenda ședința de recurs, astfel cum a solicitat reclamantul care a fost bolnav la momentul respectiv.

În plus, instanța internă a respins cererile de probă ale reclamantului. Curtea a examinat restul plângerilor, astfel cum a fost depusă de reclamant. În ceea ce privește refuzul de a suspenda audierea, aceasta poate fi dedusă din documentele depuse de reclamant, că ea nu a furnizat instanței de judecată un certificat medical, conform legii. În ceea ce privește cererile de probă, respinse de instanța de judecată, reclamantul nu a justificat această afirmație. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu articolele 35 3 și 4 din Convenție.

Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate a termenilor declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și a modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; hotărăște să excludă aplicarea din lista sa de cazuri în măsura în care se referă la reclamația menționată anterior, în conformitate cu art. 37 litera (c) din Convenția; restul cererii este inadmisibil. Fatoș Aracı George Nicolaou Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 52809/08 Danuta AGIER against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 27 March 2012 as a Committee composed of: George Nicolaou, President, Ledi Bianku, Vincent A. De Gaetano, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 21 October 2008, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 19 April 2011 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Ms Danuta Agier, is a Polish national who was born in 1953 and lives in Łòdź. The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs.

A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The application concerns civil proceedings instituted by the applicant. She lodged an action for compensation against one of her former employees. On 29 November 2006 the Łòdź District Court dismissed the claim as manifestly ill-founded. On an unknown date the applicant lodged an appeal. On 19 February 2008 the applicant requested that the appeal hearing, scheduled for 21 February 2009, be adjourned due to her health problems. At the hearing of 21 February 2008 the Łòdź Regional Court dismissed the applicant’s request. No reasons were given for this decision. On the same date the appeal was dismissed.

On an unknown date the applicant was granted a legal-aid lawyer’s assistance in order to produce a cassation appeal. The time-limit to lodge the cassation appeal expired on 21 June 2008. On 25 June 2008 the post made the first attempt to serve on the applicant the opinion of her legal-aid lawyer, refusing to lodge a cassation appeal. Finally the opinion was served on the applicant on 9 July 2008. In the opinion the legal-aid lawyer argued in particular that the refusal to adjourn the appeal hearing could not be invoked as a basis for lodging the cassation appeal as the applicant had failed to provide the Łòdź Regional Court with a medical certificate issued by a medical expert, as required by the law.

Apparently, she was also unable to provide it to the lawyer. As a result, he concluded that the cassation appeal stood no chance of succeeding. B. Relevant domestic law and practice The relevant domestic law and practice are summarized the judgment in the case Siałkowska v. Poland , no. 8932/05, 22 March 2007. COMPLAINTS The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the lack of access to the Supreme Court. The applicant complained also about the outcome of the proceedings alleging that it was unfair. THE LAW A. Access to the Supreme Court The applicant complained about the lack of access to the Supreme Court. She relied on Article 6 § 1 of the Convention. By letter dated 19 April 2011 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by this part of the application.

They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration provided as follows: “The Government offer to pay to the applicant the sum of PLN 8,000 which they consider to be reasonable in the light of the Court’s case law. The sum referred to above which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default periods plus three percentage points.

” In a letter of 19 May 2011 the applicant expressed the view that the sum mentioned in the Government’s declaration was unacceptably low . The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”. It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey , [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI); WAZA Spółka z o.o. v. Poland (dec.) no. 11602/02, 26 June 2007; and Sulwińska v. Poland (dec.) no. 28953/03).

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1 (c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1 in fine ). Accordingly, it should be struck out of the list.

B. Remaining complaints The applicant further complained that the proceedings in question were unfair, in particular due to the refusal by the Łòdź Regional Court to adjourn the appeal hearing, as requested by the applicant who was ill at the time. Moreover, the domestic courts dismissed the applicant’s requests for evidence. The Court has examined the remainder of the complaints as submitted by the applicant. As for the refusal to adjourn the hearing, it may be inferred from the documents submitted by the applicant, that she had failed to provide the trial court with a medical certificate, as required by the law. As for the requests for evidence, dismissed by the trial court, the applicant failed to substantiate this claim.

It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration in respect of the complaint under Article 6 § 1 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the application out of its list of cases in so far as it relates to the above complaint in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention; Declares the remainder of the application inadmissible. Fatoș Aracı George Nicolaou Deputy Registrar President