CtEDO 27.03.2012 AI

ETERNIT c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
27.03.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ETERNIT c. FRANCE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Cererea n

o

20041/10

împotriva Franței

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secția a cincea), sesizând pe 27 martie 2012 o Cameră compusă din

:

Dean Spielmann,

președinte,

Karel Jungwiert,

Boštjan M. Zupančič,

Mark Villiger,

Ann Power-Forde,

Angelika Nußberger,

André Potocki,

judecători,

și de Claudia Westerdiek,

grefieră de secție,

Având în vedere cererea sus-menționate introdusă pe 9 martie 2010,

După deliberare, pronunță decizia următoare

:

1.

Reclamanta, societatea Eternit, este o persoană juridică de drept francez al cărei sediu social este situat la Vernouillet. Este reprezentată înaintea Curții de Dmnul F. Loyseau de Grandmaison, avocat la Paris.

A.

Circonstanțele cauzei

2.

Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează.

3.

prelucrare conducte

» din 10 septembrie 1951 până la 30 septembrie 1959, demonstrator de instalare din 1

er

octombrie 1959 până la 31 martie 1975 și agent tehnic al serviciului post-vânzare din 1

er

aprilie 1975 până la 31 iulie 1990.

4.

Pe 29 noiembrie 2005, a redactat o declarație de boală profesională, pe baza unui certificat medical stabilit în același zi, care menționa «

plăci pleurale calcificate și carcinomă bronho

pulmonară pe dreapta

». Un al doilea certificat medical, datat 30

noiembrie

2005 și stabilit de un alt medic, menționa «

leziuni pleurale secundare amiantozei

».

5.

Pe 7 decembrie 2005, casa primară de asigurări sociale (CPAM) din Nord

Finistère transmis reclamantei declarația de boală profesională și un chestionar privind condițiile de muncă în cadrul întreprinderii pe care P. trebuia, de asemenea, s-o completeze.

6.

Printr-o scrisoare datată 3 februarie 2006, CPAM informă reclamanta că instrucțiunea dosarului lui P. era terminată și că avea un termen de douăzeci și unu de zile pentru a-l consulta. CPAM i-a transmis, în conformitate cu dispozițiile articolului R. 441-11 al codului securității sociale, diferitele documente alcătuind dosarul lui P., și anume declarația de boală profesională, chestionarele trimise lui P. și reclamantei, precum și opinia medicului-consilier, datată 31 ianuarie 2006, favorabilă recunoașterii bolii profesionale.

7.

Pe 24 februarie 2006, CPAM a notificat reclamantei decizia sa de a recunoaște caracterul profesional al bolii declarate de salariul lui P., sub titlul tabelului n

o

30 al bolilor profesionale.

8.

Pe 19 aprilie 2006, reclamanta a sesizat comisia de reglare amiabilă a CPAM din Nord-Finistère pentru a-i declara această decizie neaplicabilă, dispozițiile codului securității sociale și principiul contradictoriei nefiind respectate, după cum susținea ea, de CPAM.

9.

În absența deciziei comisiei de reglare amiabilă, echivalentă unui respingere implicită, reclamanta a sesizat tribunalul afacerilor securității sociale din Brest.

10.

Prin sentință din 26 martie 2007, tribunalul a judecat neaplicabilă reclamantei decizia CPAM de a recunoaște caracterul profesional al bolii declarate de P., pe motivele că CPAM nu efectuase o anchetă administrativă înainte de a decide preluarea bolii profesionale a lui P. și că transmisese reclamantei o opinie nemotivată a medicului-consilier sub forma unei fișe de contact medico-administrativă.

11.

CPAM a atacat această sentință. Pentru a obține infirmarea ei, CPAM susținea că nu avea obligația legală de a efectua o anchetă și că chestionarele pe care le completase reclamanta și salariatul erau suficiente, mai ales că se stabilise că salariații societății reclamante fuseseră expuși riscurilor legate de azbest. De altfel, CPAM afirma că respectase contradictoria și că reclamanta avusese cunoștință de toate documentele dosarului salariului său înainte de decizia de preluare, inclusiv opinia medicului

consilier pe care estimao ca suficient de explicită.

12.

Dimpotrivă, reclamanta argumenta, în special, că principiul contradictoriei nu fusese respectat de CPAM. Cerea deci curții de apel s-o confirme sentința de primă instanță

și, în mod subsidiară, s-o judece că, în caz de neproducere de CPAM în dezbaterile documentelor medicale supuse examinării medicului-consilier, nu fusese în măsură s-o discute în mod util dovezile bolii declarate și originea sa profesională, ceea ce constituia o încălcare a articolului 6 din Convenția europeană a drepturilor omului

; mai subsidiar, cerea curții de apel s-o oblege CPAM s-o producă în dezbaterile examinări radiologice, tomodensitometrice și anatomopatologice supuse medicului-consilier al CPAM și, mai în general, orice document medical ce permisese acestuia s-o emiț o opinie privind originea profesională a bolii

; încă mai subsidiar, solicita desemnarea unui expert pneumolog cu misiunea de a-și face remiza întreg dosarul medical al lui P., de a descrie bolile din care ar fi suferit în vedere acestor documente și de a redacta un raport.

13.

Paralel, pe 28 martie 2007, drepturile lui P., decedat pe 2

martie 2006, au sesizat tribunalul afacerilor securității sociale din Brest cu o cerere de implementare a recunoașterii culpei inexcuzabile a angajatorului. Prin sentință din 4 februarie 2008, tribunalul a spus că boala profesională dezvoltată de P. avea ca origine culpa inexcuzabilă a reclamantei, în speță absența protecției corespunzătoare împotriva inhalării azbestului, chiar dacă riscul pentru muncitori era cunoscut în momentul în care P. lucra în cadrul întreprinderii. A stabilit la 104

000 euro (EUR) suma totală a daunelor suferite de P. și la 96

000

EUR suma totală a daunei morale suferite de drepturile lui. Tribunalul pronunță o suspendare de pronunțare privind recursul CPAM pentru exercitarea acțiunii de regres la adresa reclamantei până la hotărârea curții de apel din Rennes pe aplicabilitate la reclamanta a deciziei CPAM de recunoaștere a caracterului profesional al bolii lui P.

14.

Prin hotărâre din 4 iunie 2008, curtea de apel din Rennes infirmă sentința din 26 martie 2007 pronunțată de tribunalul afacerilor securității sociale din Brest și, ca urmare, declară aplicabilă reclamantei decizia de preluare a CPAM a bolii lui P. conform legislației profesionale. Consideră că CPAM fundase decizia sa de preluare a bolii pe chestionarele trimise angajatului și reclamantei, certificatele medicale produse de P. și opinia favorabilă a medicului-consilier. Estimă că, contrar a ceea ce judecasem tribunalul afacerilor securității sociale, CPAM nu avea obligația de a efectua o anchetă administrativă într-un asemenea caz. Subliniază că, de altfel, CPAM nu doar informase reclamanta de finalizarea instrucțiunii dosarului salariului lui, dar i transmisese documentele și i acordase un termen pentru a-l consulta. Rețineă că cele două opinii ale medicului-consilier al CPAM, pe care o transmisese reclamantei, erau suficient de explicite deoarece comportau numele și prenumele salarului, data nașterii sale, numărul bolii profesionale din care suferea, o opinie favorabilă la recunoașterea sa, numele medicului și data semnării. Judecă în sfârșit că, contrar susținerii reclamantei, P. fusese într-adevăr expus riscului azbestului în întreprinderea reclamantei.

15.

Reclamanta s-o pourvut în casație.

16.

Prin hotărâre din 10 septembrie 2009, Curtea de casație i-o respinge recursul. Consideră că conținutul examinării tomodensitometrice menționate în tabelul n

o

30 B al bolilor profesionale, care constituie un element al diagnosticului, nu trebuia s-o figureze în documentele dosarului alcătuit de serviciile administrative ale CPAM în aplicare al articolului R. 441-13 al codului securității sociale, din care angajatorul putea cere comunicarea, și că producția acestui document medical nu putea fi exigită decât în cadrul unei expertize. Curtea de casație estimă că curtea de apel, apreciind în mod suveran valoarea și sfera elementelor de dovadă produse în fața ei și supuse discuției contradictorii a părților, validă putea deduce că caracterul profesional al afecțiunilor declarate era suficient stabilit fără s-o recurge la o expertiză medicală.

B.

Dreptul și practica internă relevante

17.

Toate dispozițiile relevante ale codului securității sociale (CSS) citate mai jos sunt aplicabile în perioada faptelor.

1.

Prezumția imputabilității bolii profesionale

18.

Potrivit articolului L. 461-1, alineat 2, al CSS, o boală este prezumată de origine profesională când patologiile prezentate de salariat sunt prevăzute în unul din tabelele bolilor profesionale anexate la CSS, că a fost expus prin munca sa la riscul de a contracta asemenea patologii și că acestea sunt confirmate medical. Anumite examene medicale pot fi în mod specific exigite pentru a demonstra existența anumitor patologii. Dacă este necesar, aceste examene sunt indicate în tabelul bolilor profesionale corespunzător.

2.

Enjelle pentru angajator ale recunoașterii de către CPAM a unei boli profesionale

19.

Accidentele de muncă și bolile profesionale (AT/MP) constituie riscul profesional al cărui acoperire se integrează sistemului de securitate socială sub forma unei asigurări prin care angajatorul susține cheltuiala unei cotizații. Deci, CPAM asigură indemnizarea salarului victimă în timp ce întreprinderea suportă în totalitate sau parțial (în funcție de numărul de salariați în întreprindere) costul propriei sale «

sinostraity

» prin rata cotizării AT/MP care i se notifică de casa regională de asigurări sociale (CRAM). De aceea, volumul AT și MP preluate de CPAM influențează neapărat rata cotizării AT/MP imputată întreprinderii. După cum a formulat Consilul constituțional în decizia sa n

o

93-332 din 13 ianuarie 1994 privind legea referitoare la sănătatea publică și protecția socială

:

«

riscul «

accidente de muncă și boli profesionale

» se bazează pe un aparat de gestionare autonomă comportând o modulație a ratelor anuale de cotizare destinată s-o incite angajatorii s-o vegheze la prevenirea accidentelor de muncă

» (considerând 3).

20.

Din cauza impactului asupra ratei cotizării AT/MP a recunoașterii de către CPAM a caracterului profesional al unei boli, există o contestație importantă implicând întreprinderile în fața jurisdicțiilor securității sociale

: o contestație «

generală

»

în fața jurisdicțiilor generale ale securității sociale vizând contestarea deciziei CPAM și obținerea aplicabilității sale, și o contestație «

tehnică

» vizând contestarea directă a ratei cotizării AT/MP în fața jurisdicțiilor tehnice ale securității sociale.

21.

Această contestație este independentă de cea opunând CPAM salarului victimă. Într-adevăr, o dată ce CPAM o recunoscut caracterul profesional al unei boli (sau accident), aplicabilitatea acestei decizii privind angajatorul este fără influență asupra preluării, de către CPAM, a bolii (sau accidentului) salarului. Prin urmare, salariatul nu este parte la procesul opunând angajatorul și CPAM privind recunoașterea de către aceasta din urmă a caracterului profesional al bolii (sau accidentului). Este doar atunci când CPAM refuză s-o recunoască caracterul profesional al bolii (sau accidentului) că instanța opune CPAM și salaratul victimă.

3.

Instrucțiunea de către casa de asigurări sociale a declarației unei boli profesionale

22.

CPAM competentă instruiește cererea de recunoaștere a unei boli profesionale (articolul R. 441-10 al CSS). Înainte de a se pronunța asupra caracterului profesional al bolii, CPAM trebuie s-o informeze angajatorul de finalizarea instrucțiunii și elementelor colectate care-i sunt nefavorabile, precum și de posibilitatea consulta dosarul înainte de data prevăzută pentru decizia sa (articolul R. 441-11, alineat 1

er

al CSS

; Cass. 2

e

civ., 18 ianuarie 2005, n

o

03-30502 ; Cass. 2

e

civ., 22 februarie 2005, n

o

03-30308). În caz de rezerve din partea angajatorului sau dacă o considera necesară, CPAM trimite angajatorului și victimei un chestionar referitor la circumstanțe sau cauza bolii sau efectuează o anchetă în rândul interesaților (articolul R. 441-11, alineat 2 al CSS).

23.

Dosarul alcătuit de CPAM, din care angajatorul poate cere comunicarea, trebuie s-o cuprindă conform articolului R. 441-13 al CSS

:

«

1

o

)

declarația accidentului și atestatul de salariu

;

2

o

)

diferitele certificate medicale

;

3

o

)

constatările efectuate de casa primară

;

4

o

)

informațiile ajunse la casa fiecărei din părți

;

5

o

)

elementele comunicate de casa regională

;

6

o

)

eventual, raportul expertului tehnic.

»

24.

Opinia medicului-consilier al serviciului medical al CPAM face parte din elementele constatării menționate la 3

o

al dispozițiilor precitate. Pe de altă parte, observațiile medicale ale acestuia și documentele medicale pe care s-o bazat pentru a-și emite opinia nu fac parte. Deci, conform jurisprudenței Curții de casație, «

conținutul examinării tomodensitometrice menționate în tabelul n

o

30 B al bolilor profesionale, care constituie un element al diagnosticului, nu trebuie s-o figureze în documentele dosarului alcătuit de CPAM în aplicare al dispozițiilor precitate și din care angajatorul poate cere comunicarea

» (

Cass. 2

e

civ., 17 ianuarie 2008, n

o

07-13356

; Cass. 2

e

civ., 12 martie 2009, n

o

08-13253).

25.

Examinarea tomodensitometrică (scaner toracic) este exigită, conform tabelului n

o

30 referitor la afecțiuni profesionale consecutive inhalării prafului azbestului, pentru a confirma existența anumitor anomalii cum ar fi plăci pleurale și îngroșare a pleurei. O dată ce salariatul prezintă asemenea patologii, medicul

consilier al serviciului medical al CPAM, care nu depinde de autoritatea ierarhică a acesteia dar a casei naționale de asigurări sociale a salariaților (CNAMTS), trebuie s-o aibă în posesie examinarea tomodensitometrică a salarului. Cu toate acestea, în opinia sa adresată CPAM, medicul-consilier indică doar dacă patologia prezentată de salariat se încadrează sau nu în tabelul bolilor profesionale în cauză.

26.

Conform jurisprudenței precitate a Curții de casație, producția documentului medical ce constituie examinarea tomodensitometrică a salarului nu poate fi exigită decât în cadrul unei expertize.

4.

Expertiza medicală în cadrul contestației opunând angajatorul casei de asigurări sociale și secretul medical

27.

Angajatorul poate solicita judecătorilor de fond organizarea unei expertize medicale. Cu toate acestea, în virtutea principiilor dreptului comun care reglementează măsurile de instrucțiune, jurisdicția nu este obligată s-o ordoneze o asemenea măsură dacă se consideră suficient informată în vedere elementelor prezentate aprecierii sale de părți (vezi inter alia Cass. soc., 6 aprilie 1995, n

o

93-13021 ; Cass. 2

e

civ., 12

martie 2009, precitat).

28.

În cadrul contestației tehnice ale securității sociale, Curtea de casație estimă că «

secretul medical nu poate fi opus unui medic-expert chemat s-o lamurească judecătorul asupra condițiilor de atribuire a unei prestații sociale

» (Cass. 2

e

civ., 22 noiembrie 2007, n

o

06-18250, publicat în buletin). Consacrând această soluție, art. 79 al legii n

o

2009

879 din 21 iulie 2009 (nou articol L. 143-10 al CSS) permite, în cadrul unei expertize organizate de jurisdicția contestației incapacității, comunicarea dosarului medical alcătuit de practician

consilier medicului-expert și celui desemnat de angajator fără s-o poată fi opus secretul medical. În

Raportul anual 2010

sugestii de modificări legislative sau regulamentare

»

în materie civilă), Curtea de casație propune s-o extindă această soluție la contestația generală ale securității sociale

:

«

Atunci când o măsură de expertiță judiciară este organizată cu ocazia unei contestații opunând un angajator unui organism social privind caracterul profesional al unei afecțiuni (...), practician-consilier al controlului medical al regimului de securitate socială transmite, fără s-o poată fi opus dispozițiile articolului 226-13 al codului penal, la atenția medicului-expert desemnat de jurisdicția competentă, întreg dosarul medical alcătuit de grijile sale și contribuind la decizia de preluare (...)

»

29.

Invocând art. 6 § 1 din Convenție, reclamanta se plânge că nu a avut acces la documentele medicale pe care se bazează diagnosticul bolii profesionale a salarului ei și că, neputând discuta elementele care-i fac griață, a fost privată de orice posibilitate de a contesta în mod efectiv decizia casei de asigurări sociale de a recunoaște caracterul profesional al bolii. În particular, reclamanta se plânge că nu a avut acces la același documente pe care le-o avusese casa pentru a-și lua decizia de preluare a bolii profesionale, în nepăsare a principiilor egalității armelor și contradictoriei.

30.

Invocând art. 1 din Protocolul n

o

1, reclamanta susține că nepăsarea principiilor fundamentale consacrate articolului 6 § 1 a avut pentru ea consecințe patrimoniale indiscutabile.

31.

Reclamanta se plânge că nu beneficiase de un proces echitabil din cauza faptului că nu avusese acces la documentele medicale care-i fac griață. Invocă art. 6 § 1, ai cărui extrase relevante se citesc după cum urmează

:

«

Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil (...) de către un tribunal (...), care va decide (...) asupra contestațiilor referitoare la drepturile și obligațiile sale de caracter civil (...)

»

32.

Curtea consideră, mai întâi, că art. 6 § 1 din Convenție este aplicabil, în aspectl civil, contestației de angajator a recunoașterii unei boli profesionale, din cauza aspectelor dreptului privat pe care le comportă sistemul de securitate socială în materie de boală profesională și accident de muncă (mutatis mutandis, Schouten și Meldrum c. Țările de Jos, 9 decembrie 1994, §§ 59-60, seria A n

o

304). Într-adevăr, relația între angajator și casa de asigurări sociale este comparabilă, sub multe aspecte, cu relația între un asigurat și asigurătorul lui (mutatis mutandis, Schouten și Meldrum, precitat, § 59)

: angajatorul plătea cotizări la casa de asigurări sociale, care prelua boala profesională și imputa în schimb angajatorului o rată de cotizare care depinde parțial de volumul bolilor și accidentelor profesionale preluate (vezi «

dreptul și practica internă relevante

»).

A.

Cu privire la motinul referitor la principiul contradictoriei

33.

Curtea amintește că dreptul la o procedură contradictorie, în sensul articolului 6 § 1, implică în principiu facultatea pentru părțile unui proces, penal sau civil, s-o iau cunoștință de orice document sau observație prezentată judecătorului pentru a-și influența decizia, și s-o discute (vezi, printre mulți alții,

Augusto c. Franța

, n

o

71665/01, §

50, 11 ianuarie 2007

;

Meftah și alții c. Franța

[GC], n

os

32911/96, 35237/97 și 34595/97, § 51, CEDO 2002-VII). Se aplică în special încrederii justiciabililor în funcționarea justiției, această încredere fundându-se, printre altele, pe asigurare de a s-o fi putut exprima asupra oricărui document al dosarului (vezi, în special,

Baccichetti c. Franța

, n

o

22584/06, § 30, 18 februarie 2010). De asemenea amintește că judecasem deja o «

expertiță medicală, în măsura în care resortisează unui domeniu tehnic scăpând cunoașterii judecătorilor, este susceptibilă s-o influențeze în mod preponderant aprecierea lor a faptelor și constituie un element de dovadă esențial care trebuie s-o poată fi comentat efectiv de părțile litigiului

» (

Augusto

, precitat, § 50

;

Mantovanelli c. Franța

, 18 martie 1997, §

36,

Culegere de hotărâri și decizii

1997

II).

34.

Cu toate acestea, dreptul la o procedură contradictorie nu reveste un caracter absolut, și extindere acestuia poate varia în funcție, în special, de specificul procedurilor în cauză (

Baccichetti

, precitat, § 31). În circumstanțe particulare, într-adevăr, Curtea estimă că necomunicarea unui document și imposibilitatea pentru reclamant de a-l discuta nu aduc atingere echității procedurii, în măsura în special în care această facultate n-ar fi avut nici o incidență asupra rezultatului litigului (

Baccichetti, ibid.

;

Stepinska c. Franța

, n

o

1814/02, § 18, 15 iunie 2004).

35.

În caz de fapt, Curtea remarcă că opinia medicului-consilier, în măsura în care resortisează unui domeniu tehnic care scapă cunoașterii judecătorilor, este susceptibilă s-o influențeze aprecierea faptelor de către aceștia (mutatis mutandis, Mantovanelli, precitat, § 36) și s-o-și emporte convingerea regarding originea profesională a bolii. Cu toate acestea, natura particulară a contestației opunând CPAM și angajatorul în caz de recunoaștere a caracterului profesional al unui accident sau al unei boli determină s-o formuleaza mai multe rezerve asupra principiului unei discuții contradictorii a documentelor medicale de către părți.

36.

În primul rând, absența comunicării examinărilor medicale ale salarului și observațiilor medicale ale medicului-consilier la angajator se explică prin secretul medical la care este obligat practicianul. Prezenta cauză se deosebește, din acest punct de vedere, de cauza

Augusto c. Franța

(precitată), în care Curtea sancționa absența comunicării la reclamantă a observațiilor medicale ale medicului calificat lângă curtea națională a incapacității și tarificării privind aptitudinile fizice și mentale ale sa pentru exercitarea unei activități profesionale. Într-adevăr, în această ultimă cauză, era vorba despre transmisia reclamantei a observațiilor medicale referitoare la propria stare de sănătate (în același sens,

Mantovanelli

, precitat).

37.

În caz de fapt, problema se ridică sub un unghi diferit deoarece angajatorul ar dori s-o aibă cunoștință și s-o discute documentele și observațiile medicale referitoare la starea de sănătate al salarului lui. De aceea, Curtea estimează că, în aprecierea motinului referitor la contradictoria procedurii, trebuie de asemenea s-o ia în considerare dreptul salarului victimă la respectul secretului medical. La această privință, Curtea subliniază că protecția datelor cu caracter personal, și în special a datelor medicale, reveste o importanță fundamentală pentru exercitarea dreptului la respectul vieții private și familiale garantat de art. 8 din Convenție (

M.S. c. Suedia

, 27 august 1997, § 41,

Culegere

1997

IV). Sigur, dreptul la respectul secretului medical nu este absolut, dar trebuie s-o se țină seama de el la fel ca dreptul reclamantei la o procedură contradictorie. Cu alte cuvinte, aceste două drepturi trebuie coexista în așa fel încât nici unu nu fie afectat în substanța sa însăși. Acest echilibru este realizat, după opinia Curții, o dată ce angajatorul contestând caracterul profesional al bolii poate solicita judecătorului desemnarea unui expert medic independent căruia i se vor remite documentele alcătuind dosarul medical al salarului și al cărui raport, întocmit în respectul secretului medical, va avea obiectul s-o limpezească jurisdicția și părțile.

38.

În al doilea rând, Curtea constată că procedura conform căreia CPAM se pronunță asupra caracterului profesional al bolii sau accidentului declarat de salariat este, în ansamblu, supusă principiilor contradictoriei și obligației de informare a angajatorului al cărui respect este prevăzut în dreptul intern și asigurat de jurisdicțiile securității sociale (vezi «

dreptul și practica internă relevante

»).

39.

Curtea estimează deci că posibilitatea pentru angajator de a avea acces, prin intermediul unui expert medic, la documentele medicale ale salarului lui garantează o procedură contradictorie totodată asigurând respectul secretului medical la care salariatul are dreptul. La această privință, Curtea subliniază că faptul că expertiza să nu fie ordonată în toate cazurile în care angajatorul o cere, dar să nu fie hotărâtă decât în caz că jurisdicția se consideră insuficient informată, este conform exigențelor Convenției în materie de proces echitabil. Curtea amintește, într-adevăr, că admisibilitatea dovezilor aparține în primul rând regulilor dreptului intern și că revine în principiu jurisdicțiilor naționale s-o aprecieze elementele colectate de ele (vezi, printre mulți alții,

Van Mechelen și alții c. Țările de Jos

, 23 aprilie 1997, § 50,

Culegere

1997

III). Misiunea încredințată Curții nu constă în pronunțarea asupra punctului dacă o expertiță medicală era necesară în caz de fapt, dar în căutare dacă procedura considerată în ansamblu, inclusiv modul de prezentare a dovezilor, revestit un caracter echitabil (mutatis mutandis, Van Mechelen și alții, precitat, § 50). La această privință, Curtea trebuie examineze motinul reclamantei referitor la respectul principiului egalității armelor în procesul opunând-o CPAM

(mutatis mutandis,

Helle c. Finlanda

, 19 decembrie 1997, § 53,

Culegere

1997

B.

Cu privire la motinul referitor la principiul egalității armelor

40.

Principiul egalității armelor necesită ca procedura s-o furnizeze reclamantei o ocazie de a-și prezenta cauza în condiții care nu o plasează în situație de dezavantaj net comparativ adversarului (

Helle

,

ibid.

).

41.

Curtea remarcă că CPAM nu dispunea, pentru a-și lua decizia, decât de opinia medico-administrativă medicului-consilier, care, de altfel, nu depinde din autoritatea ierarhică a CPAM dar a CNAMTS (vezi «

dreptul și practica internă relevante

»). La fel ca reclamanta, CPAM nu era deci în posesia examinării tomodensitometrice a salarului. Această constatare rezultă atât din independența statutară a medicului-consilier vizavi serviciile administrative ale CPAM cât și din secretul medical la care este obligat. O dată ce serviciile administrative ale CPAM nu dețineau nici ele documentele medicale solicitate de reclamantă, Curtea estimează că CPAM nu fusese plasată în situație de avantaj net, vizavi reclamantei, în procedură.

C.

Concluzie

42.

Având în vedere ceea ce precede, Curtea estimează că motinul decurgând din încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție este în mod evident temeinic și trebuie declarat inadmisibil în aplicare al articolului 35 §§ 3 a) și 4 din Convenție.

43.

Cât privește motinul decurgând din încălcarea articolului 1 din Protocolul n

o

1, Curtea constată că era intim legat de reclamantă la constatarea, eventual, a nepăsurii principiilor garantate de articolul

6 §

1. În vedere ceea ce precede, Curtea nu poate decât constata caracterul lui de asemenea evident temeinic și declara inadmisibil în aplicare al articolului 35 §§ 3 a) și 4 din Convenție.

Din aceste motive, Curtea, la majoritate,

Declară

cererea inadmisibilă.

Claudia Westerdiek

Dean Spielmann

Grefieră

Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă