Mlinaric împotriva Sloveniei

Žiga MLINARIČ împotriva Sloveniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), care a stat la 3 aprilie 2012 în calitate de comitet compus din: Ann Power-Forde, Președintele Boštjan M. Zupančič, Angelika Nußberger, judecători și Stephen Phillips, grefier adjunct, având în vedere cererea depusă la 3 aprilie 2006, Având în vedere observațiile prezentate de Guvern, deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Dl Žiga Mlinarič, reclamantul, este un național sloven care s-a născut în 1997 și trăiește în Buče. El este reprezentat în fața Curții de către dl Verstovšek, un avocat care practică în Celje. Guvernul sloven („ Guvernul”) este reprezentat de agentul lor. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează.

La 11 februarie 2003, reclamantul a instituit o procedură civilă în fața Curții de District Celje care solicită compensare pentru daunele suportate într-un accident de autovehicule. La 21 februarie 2003, instanța de primă instanță a emis o decizie care scuti reclamantul de a plăti taxele judecătorești. La 4 septembrie 2003, a avut loc prima audiere și la 25 septembrie 2003, instanța a desemnat un expert. La 1 iulie 2004 și 13 septembrie 2004 s-au mai desfășurat două audieri. La 23 septembrie 2004, după ultima audiere, instanța de primă instanță a pronunțat o hotărâre. Reclamantul a interzis. La 12 ianuarie 2006, Curtea Superioră Celje a susținut apelul său în parte și a transmis cazul de reexaminare.

La 1 iunie 2006, instanța de primă instanță a pronunțat o hotărâre, care a fost notificată reclamantului la 19 iunie 2006. Legea internă relevantă În ceea ce privește legislația internă relevantă, a se vedea Hotărârea Repar v. Slovenia , nr. 40739/05, 12 octombrie 2010). COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata excesivă a procedurilor civile și în temeiul articolului 13 din Convenție cu privire la lipsa unui remediu intern eficace în acest sens. În urma notificării cauzei în temeiul articolului 54 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul Curții, Guvernul a informat Curtea că Procurorul de Stat a refuzat să aplice art. 25 în cazul în cauză, declarând că dreptul reclamantului la un proces într-un timp rezonabil nu a fost încălcat.

Prin urmare, nu a fost prezentată nicio propunere de soluționare reclamantului. Reclamantul a fost solicitat să prezinte observații, pe care nu le-a făcut niciodată. Curtea reamintește că lungimea procedurii „rațională” trebuie evaluată în conformitate cu circumstanțele cauzei și cu următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și ceea ce era în joc pentru reclamantul în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități Frydlender v. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). Curtea observă că timpul care trebuie luat în considerare în acest caz a început la 11 februarie 2003, data în care a fost instituită procedura internă și s-a încheiat la 1 iunie 2006, data în care a fost notificată hotărârea de primă instanță asupra reclamantului.

Prin urmare, procedura a durat trei ani și cinci luni pentru două nivele de competență și patru cazuri. Având în vedere toate informațiile prezentate și având în vedere jurisprudența Curții privind acest subiect (a se vedea, de exemplu, Repar v. Slovenia (citată mai sus), Takeva v. Bulgaria, nr. 56023/00, 4 septembrie 2006 și Hornak v. Slovacia, nr. 43527/04, 24 noiembrie 2009), Curtea consideră că, în cazul instantaneu, durata procedurii poate fi considerată încă rezonabilă. Prin urmare, Curtea constată că această parte a cererii este evident nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 4 din Convenție.

În ceea ce privește plângerea privind lipsa unor remedii eficace, Curtea reamintește că art. 13 impune statului să furnizeze o soluție juridică eficace pentru a face față substanței unei „puneri argumentale” în temeiul Convenției și pentru a acorda o soluție adecvată (a se vedea Sürmeli c. Germania [GC], nr. 75529/01, § 98, 8 iunie 2006). Având în vedere faptul că plângerea cu privire la lungimea excesivă a procedurii este inadmisibilă în calitate de evidentă nefondată, Curtea constată că reclamantul nu a avut o afirmație argumentabilă că dreptul său la o soluție eficace în sensul articolului 13 a fost încălcat. Prin urmare, această afirmație nu dezvăluie nici o apariție a încălcării acestei dispoziții.

În consecință, această plângere este evident nefondată și trebuie declarată inadmisibilă în sensul articolului 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Stephen Phillips Ann Power-Forde Adjunct Registrar Președinte

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 17171/06 Žiga MLINARIČ against Slovenia The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 3 April 2012 as a Committee composed of: Ann Power-Forde, President , Boštjan M. Zupančič, Angelika Nußberger, judges , and Stephen Phillips, Deputy Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 3 April 2006, Having regard to the comments submitted by the Government, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Žiga Mlinarič, is a Slovenian national who was born in 1997 and lives in Buče. He is represented before the Court by Mr B. Verstovšek, a lawyer practising in Celje. The Slovenian Government (“the Government”) are represented by their Agent.

A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 11 February 2003 the applicant instituted civil proceedings before the Celje District Court seeking compensation of damages incurred in a car accident. On 21 February 2003 the first-instance court issued a decision exempting the applicant from paying court fees. On 4 September 2003 the first hearing was held and on 25 September 2003 the court appointed an expert. On 1 July 2004 and 13 September 2004 two more hearings were held. On 23 September 2004 after the last hearing, the first-instance court rendered a judgment. The applicant appealed. On 12 January 2006 the Celje Higher Court upheld his appeal in part and remitted the case for re-examination.

On 1 June 2006 the first-instance court rendered a judgment, which was served on the applicant on 19 June 2006. B. Relevant domestic law For relevant domestic law see decision Repar v. Slovenia , no. 40739/05, 12 October 2010). COMPLAINTS The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the excessive length of civil proceedings and under Article 13 of the Convention about the lack of an effective domestic remedy in that regard. THE LAW Further to the notification of the case under Rule 54 § 2 (a) of the Rules of Court, the Government informed the Court that the State Attorney’s Office had refused to apply section 25 to the present case, stating that the applicant’s right to a trial within a reasonable time had not been infringed.

As a result, no settlement proposal was submitted to the applicant. The applicant was requested to submit comments, which he never did. The Court recalls that the “reasonable” length of proceedings must be assessed in accordance with the circumstances of the case and the following criteria: the complexity of the case, the behaviour of the applicant and that of the competent authorities and what was at stake for the applicant in the dispute (see, among many other authorities , Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). The Court observes that the time to be taken in consideration in the present case started on 11 February 2003, the date when the domestic proceedings were instituted, and ended on 1 June 2006, the date when the first-instance judgment was served on the applicant.

The proceedings therefore lasted three years and five months for two levels of jurisdiction and four instances. Having regard to all the material submitted to it and having regard to the Court’s case-law on the subject (see for example Repar v. Slovenia (cited above), Takeva v. Bulgaria, no. 56023/00, 4 September 2006 and Hornak v. Slovakia, no. 43527/04, 24 November 2009) the Court considers that in the instant case the length of the proceedings can still be considered reasonable. The Court therefore finds that this part of the application is manifestly ill-founded and must be rejected under Article 35 § 4 of the Convention.

As to the complaint regarding the lack of effective remedies the Court recalls that Article 13 requires the State to provide an effective legal remedy to deal with the substance of an “arguable complaint” under the Convention and to grant appropriate relief (see Sürmeli v. Germany [GC], no. 75529/01, § 98, 8 June 2006). Considering that the complaint about the excessive length of the proceedings is inadmissible as manifestly ill-founded, the Court finds that the applicant did not have an arguable claim that his right to an effective remedy within the meaning of Article 13 was violated. Therefore, this claim does not reveal any appearance of violation of this provision. Accordingly, this complaint is manifestly ill-founded and must be declared inadmissible in the meaning of Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously Declares the application inadmissible. Stephen Phillips Ann Power-Forde Deputy registrar President