CtEDO 03.04.2012 Auto

OZAN c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
03.04.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
OZAN c. TURQUIE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr 316/08 Hasan OZAN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la 3 aprilie 2012 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, Ișl Karakaș, Guido Raimondi, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători, și Françoise Elens-Passos, asistentă de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 24 decembrie 2007, După ce a deliberat, face următoarea decizie, făcând trimitere la reclamant, domnul Hasan Ozan, este un resortisant turc născut în 1961 și rezident în Edirne. El este reprezentat în fața Curții de către domnul E. Kanar, avocat la Istanbul. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: la 8 septembrie 2006, reclamantul, care a fost reținut la MLKP (Parteneriatul Comunist Marxist-Lenionist), a fost arestat și arestat la Antalya, la 12 septembrie 2006, fiind pus în custodie provizorie. Printr-un act de punere sub acuzare din 17 mai 2007, procurorul republicii din Jurisdicție l-a acuzat pe reclamant, cu douăzeci și doi de co-inculpați, în fața tribunalului de judecată special al statului de judecată al statului de origine al statului de origine și a solicitat condamnarea acestuia pentru conducerea unei organizații ilegale și pentru utilizarea unei identități false. La 26 octombrie 2007, instanța de judecată și-a ținut prima audiență asupra cauzei. La sfârșitul instanței, aceasta a dispus menținerea în detenție a reclamantului, ținând cont de natura și de calificarea ca fiind acuzată, în stare de probă și existența unor suspiciuni puternice cu privire la comisia de către persoana căreia i-a fost imputată încălcarea dreptului comunitar. La 2 noiembrie 2007, avocatul reclamantului a formulat opoziție împotriva acestei decizii. La 19 noiembrie 2007, 11 Curtea de Justiie a Uniunii Europene, care este competentă să soluioneze opoziia formulată de reclamant, hotărând cu privire la dosar după primirea avizului procurorului, a respins opoziia, ținând cont de natura și de calificarea de a fi acuzată, de existena unor suspiciuni puternice cu privire la comisia pentru încălcarea dreptului în cauză, de data plasării în detenie și de pedeapsa cu închisoarea. La 28 februarie 2008, instanța de judecată și-a ținut a doua audiere și, la sfârșitul acesteia, a decis menținerea în detenție a reclamantului, ținând cont de natura și de calificarea ca fiind acuzată, de starea probelor și de lipsa de depoziție a reclamantului. 10. La 5 iunie 2008 a avut loc cea de-a treia audiere. La sfârșitul acesteia, instanța de judecată a decis să continue examinarea cauzei la 6 iunie 2008.11 printr-o decizie din 6 iunie 2008, instanța de judecată a dispus eliberarea provizorie a reclamantului, ținând cont de natura și calificarea dreptului de proprietate, de starea probelor și de durata detenției efectuate. 12. Potrivit elementelor conținute în dosar, procedura penală este încă în curs de desfășurare în fața instanței de judecată. GRIEF 13. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge de rele tratamente pentru că a fost supus cu forță prelevărilor de sânge, prelevărilor de păr și examenelor medicale. 14. Invocând art. 5 alin. (1) lit. (c), reclamantul se plânge apoi că a fost reținut în absența suspiciunilor plauzibile, susținând că durata detenției și detenției sale provizorii este excesivă și că acestea constituie o încălcare a art. 5 alin. (3) din Convenție. 15. Invocând articolele 5 alineatul (3) și 6 alineatul (1) din convenție, acesta se plânge, de asemenea, de o durată excesivă a procedurilor penale inițiate împotriva sa. 16. Invocând art. 5 alin. (4), 6 alin. (1) și 13 din Convenție, se plânge de absența unei acțiuni efective care i-ar fi permis să-și conteste privarea de libertate. În acest sens, el reproșează autorităților judiciare că și-a respins cererile de eliberare fără a fi respectat egalitatea de arme și fără a fi ținut în cușcă 17. În plus, reclamantul susține că menținerea sa în detenție provizorie constituie o încălcare a principiului prezumției de nevinovăție, garantat prin art. 6 alineatul (2) din convenție. 18. Invocând art. 6 alin. (3) din Convenție, se plânge în plus că nu a beneficiat de asistență juridică în custodie. 20. În cele din urmă, reclamantul susține că, în ceea ce-l privește, are acces la dosarul de anchetă, la privarea de exercitarea efectivă a dreptului său de apărare atunci când examinează legalitatea detenției sale, denunțând astfel o încălcare a dreptului său la un proces echitabil. În această privință, acesta invocă articolele 5 Õ 4 și 6 § 3 din convenție. Cu privire la obiecțiunile întemeiate pe lipsa unei căi de atac efective de control al legalității detenției provizorii și pe durata procedurii 21. Invocând articolele 5 alineatul (3) și 6 alineatul (1) din convenție, recurentul se plânge de durata procedurii penale inițiate împotriva sa. Curtea consideră că este necesar să se examineze acest aspect din perspectiva articolului 6 alineatul (1) din convenție. 22. Reclamantul denunță, de asemenea, o încălcare a articolului 5 alineatul (4), 6 1 și 13 din Convenția pe motiv de absență, în opinia sa, a unei acțiuni efective care i-ar fi permis să-și conteste privarea de libertate. În acest sens, el reproșează autorităților judiciare că și-a respins cererile de eliberare fără a fi respectat egalitatea de arme și fără a fi ținut în detenție. Curtea consideră că este necesar să se examineze acest aspect din unghiul articolului 5 Õ 4 din Convenție. 23. Cu toate acestea, în stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestor obiecțiuni și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge apoi că a suferit abuzuri în timpul custodiei sale. 25. Presupunând chiar că reclamantul a epuizat toate căile de atac interne și că a respectat regula celor șase luni, Curtea consideră că acest aspect este lipsit de temei din următoarele motive. 26. În primul rând, Comisia reamintește că acuzațiile de tratament care intră sub incidența articolului 3 din convenție trebuie să fie susținute de elemente de probă adecvate, având în vedere că Curtea utilizează criteriul probei 20869/92, § 73, CEDO 2000 VIII). 27. În prezenta cauză, Curtea arată că reclamantul își formulează afirmațiile într-un mod foarte general, fără a le susține printr-un element de probă sau de început al dovezilor. Astfel, aceasta nu dispune de niciun element care ar putea duce la o suspiciune rezonabilă cu privire la instigarea reclamantului la tratamente contrare articolului 3 din Convenție. 28. În consecință, acest spătar este vădit nefondat și trebuie respins, în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. În ceea ce privește reținerea 29. Reclamantul se plânge și că a fost reținut în absența suspiciunilor plauzibile, precum și a duratei acesteia. În această privință, el Õ art. 5 alin. (1) lit. (c) și 3 din Convenție. 30. În speță, Curtea arată că reținerea reclamantului a luat sfârșit la 12 septembrie 2006, adică cu mai mult de șase luni înainte de data la care a fost introdusă prezenta hotărâre. În consecință, acest spătar este întârziat și că trebuie respins, în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din Convenție. În ceea ce privește litigiul întemeiat pe art. 5 alineatul (3) din Convenție cu privire la durata detenției provizorii, Curtea constată că arestarea provizorie suferită de reclamant a început la 8 septembrie 2006, data arestării sale și că aceasta s-a încheiat la 6 iunie 2008, data eliberării provizorii de către instanță. Având în vedere natura infracțiunilor reproșate reclamantului, durata detenției în cauză în cadrul unei proceduri privind lupta împotriva criminalității organizate poate fi considerată rezonabilă în ochii Curții. În plus, în speță, reclamantul nu a furnizat niciun document care să sugereze o lipsă de diligență a autorităților naționale în continuarea procedurii ( În conformitate cu art. 35 alineatul (3) și art. 4 din Convenție, această chestiune este vădit nefondată și trebuie respinsă, în temeiul articolului 35 alineatele (3) și (4) din Convenție. În ceea ce privește celelalte obiecții, Curtea consideră că este necesar să se facă o examinare pe teren a articolului 6 din Convenție și constată că procedura privind aceste obiecții este încă în curs de desfășurare în fața instanțelor naționale și consideră că este necesar să se cunoască rezultatul procedurii în dreptul intern pentru a se putea pronunța asupra acestor obiecții. 34. Cu toate acestea, Curtea amintește că reclamantul dispune de posibilitatea de a o sesiza din nou dacă consideră că, la sfârșitul procedurii interne, este încă victima încălcării pretinse. 35. Prin urmare, aceste obiecțiuni sunt premature și că trebuie declarate inadmisibile pentru neobosirea căilor de atac interne, în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea obiecțiunilor reclamantului întemeiat pe lipsa unei acțiuni efective care ar putea să îi permită să conteste legalitatea privării sale de libertate și durata procedurii penale urmate în speță de a declara cererea inadmisibilă pentru surplus. Francoise Elens-Passos Françoise Tulkens Greschen Presidente adjunct

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă