CtEDO 05.04.2012 Auto

MD c. GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
05.04.2012
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
MD c. GRECE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I Cerere nr. 60622/11 Toiabali MD împotriva Greciei introdusă la 15 septembrie 2011 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Toiabali Md, este un resortisant bangladez, născut în 1978 și rezident în Salonic. El este reprezentat în fața Curții de către dl Th. Th. Tiatsios, avocat în Salonic. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura privind expulzarea și detenția reclamantului Reclamantul a fost arestat la 9 mai 2009 de către ofițeri de poliție din secția de poliție din lattique de nord-est, pe motiv că acesta intrase ilegal în Grecia și nu dispunea de documente de călătorie. La 12 mai 2009, șeful poliției din lattique: expulzarea reclamantului, dar nu reținerea acestuia pe motiv că acesta nu era în pericol să fugă și că nu era periculos pentru ordinea publică; decizia preciza că reclamantul trebuia să părăsească teritoriul în termen de 30 de zile. La 17 mai 2009, reclamantul a fost eliberat deoarece executarea hotărârii de expulzare nu era fezabilă din cauza lipsei documentelor de călătorie. La 12 iulie 2009, reclamantul a fost arestat din nou de către ofițeri de poliție din Hotărârea Străinilor din Salonic și pus în detenție în vederea executării deciziei de expulzare din 12 mai 2009. Cu toate acestea, printr-o decizie din 21 iulie 2009, șeful poliției străinilor din Salonic a decis suspendarea detenției reclamantului deoarece acesta nu putea fi expulzat din cauza faptului că nu deținea documente de călătorie. La 4 ianuarie 2011, reclamantul a fost încă arestat și pus în detenție în vederea expulzării sale decise la 12 mai 2009. Decizia a subliniat faptul că reclamantul nu a părăsit teritoriul în termenul de 30 de zile acordat prin decizia din 12 mai 2009 și că ar putea să fugă. La 20 ianuarie 2011, reclamantul a formulat obiecții împotriva detenției sale în fața președintelui Tribunalului Administrativ din Salonic și a subliniat faptul că nu avea pașaport, astfel încât expulzarea sa era imposibilă și că avea o adresă cunoscută în Salonic. În observațiile sale complementare din 16 februarie 2001, acesta se baza pe art. 5 alin. (1) din Convenție, din Hotărârea Tabesh c. Grecia 8256/07, 26 noiembrie 2009) și din art. 15 alin. (1) și (4) din Directiva 2008/115 CE, conform căreia detenția este menținută numai pentru perioada în care procedura de deportare este în desfășurare și se desfășoară cu diligența necesară. În cele din urmă, el s-a plâns de condițiile sale de detenție, în special de suprapopulare, de lipsa de exerciții fizice și de faptul că el dormea pe podea, de alimentația insuficientă și de instalațiile sanitare defectuoase. Printr-o decizie din 17 februarie 2011, președintele Tribunalului Administrativ a respins obiecțiile. El a arătat că reclamantul ar putea să fugă dacă ar fi fost eliberat, deoarece nu a respectat termenul pentru a părăsi țara și nu a dovedit suficient că a avut o adresă stabilă în Salonic. El nu a răspuns la obiecțiunile reclamantului cu privire la condițiile sale de detenție. La 23 februarie 2011, reclamantul a solicitat să beneficieze de statutul de refugiat politic. La 11 martie 2011, reclamantul prezintă președintelui Tribunalului Administrativ din Salonic o cerere de ridicare a deciziei din 17 februarie de respingere a obiecțiilor sale. La 15 martie 2011, președintele Tribunalului Administrativ a acceptat cererea reclamantului și a dispus ridicarea detenției. La 24 martie 2011, reclamantul a primit un certificat de azil. Reclamantul a fost reținut între 4 ianuarie 2011 și 15 martie 2011, adică șaptezeci și unsprezece de zile, în celulele suprapopulate ale poliției străinilor din Salonic. În perioada detenției sale existau 20 de persoane care îi ocupau celula. Nu exista nici o posibilitate de a efectua o activitate fizică în exterior, nici de a beneficia de o activitate ui în interior. Saltelele pe care dormea erau așezate chiar și sol de ciment. Din cauza suprapopulare, lipsa de aerisire și mirosul de nauseabunde provenind de la instalațiile sanitare, el nu putea dormi. În interiorul celulei erau două toalete și un duș. În cele din urmă, el primea suma de 5,87 EUR pe zi pentru hrană, ceea ce era insuficient pentru a obține trei mese. Într-un raport întocmit de Ombudsmanul Republicii la 20 septembrie 2006, în materie de expulzare din străinătate, acesta a solicitat autorităților de poliție să înceteze practica de luare a deciziilor ulterioare de expulzare și de prelungire la fiecare trei luni a deținerii aceleiași persoane. Cu toate acestea, el admitea că arestarea și reținerea, în scopul executării unei decizii de expulzare anterioară, era posibilă numai atunci când Õ era sigur că exmatricularea din străinătate era posibilă. Până la rezolvarea acestei probleme prin legislație, Ombudsmanul a sugerat că detenția nu depășește patru zile și că, în caz de forță majoră, aceasta poate fi prelungită cu două zile. În această privință, o decizie a Tribunalului Administrativ din Salonic (n 886/2010, Veltugin Vladislav) a ordonat ridicarea detenției unui străin prin următoarele motive: În fapt, detenția pârâtului a fost pronunțată în vederea executării deportării administrative împotriva sa la 7 iulie 2010 (...). Această decizie a fost motivată numai de faptul că nu a părăsit Grecia după ridicarea detenției sale din cauza faptului că a fost expulzat (...). De altfel, singurul fapt că persoana nu a plecat în termenul care i-a fost impus nu demonstrează un refuz de a colabora. Din cele de mai sus rezultă că ca și între 4 În iulie 2010, data noii arestări a pârâtului, iar la 21 iulie 2010, data depunerii și a examinării obiecțiilor, termenul de șase zile necesar pentru expulzarea acestuia a expirat, președintele consideră că detenția acestuia a devenit ilegală și, din acest motiv, trebuie să se dispună ridicarea acesteia (...). Articolele relevante din Legea nr. 3907/2011 privind serviciile de azil/prima primire, returnarea rezidenților ilegali și autorizația de ședere prevăd art. 30 Resortisanții țărilor terțe care fac obiectul unor proceduri de trimitere (...) sunt reținuți în vederea pregătirii trimiterii și a executării procedurii de expulzare, numai dacă este imposibil în cazul concret de aplicare a altor măsuri eficiente, dar suficiente și mai puțin radicale (...). Măsura de deținere se aplică atunci când se aplică măsura de deținere : (a) există un risc de evadare; (b) resortisantul țării terțe evită sau împiedică pregătirea trimiterii sau a procedurii de expulzare; (c) există motive legate de securitatea națională. Detenția este impusă și menținută pentru perioada absolut necesară pentru finalizarea procedurii de expulzare, care are loc și se realizează cu diligența necesară. În toate cazurile, pentru impozitarea și menținerea detenției, sunt luate în considerare disponibilitatea centrelor de detenție adecvate și posibilitatea de a asigura condiții de viață demne pentru deținuți. Decizia de detenție conține motive reale și juridice, în conformitate cu dispozițiile alineatului (2) din art. 76 din Legea nr. 3386/2005 și se pronunță în termen de trei zile, în cazul în care nu s-a luat nicio decizie de trimitere. Pe lângă drepturile sale în temeiul Codului de procedură administrativă, resortisantul țării terțe care este în detenție poate formula obiecții împotriva deciziei de detenție sau de prelungire a acesteia în fața președintelui (...) Tribunalului administrativ al locului în care este deținut. Pentru restul, dispozițiile alineatelor (4) și (5) din art. 76 din Legea nr. În orice caz, întrebarea dacă condițiile care au justificat detenția persistă este dată în judecată din oficiu, la fiecare trei luni, de către organismul care a luat decizia de deținere. În cazul prelungirii detenției, deciziile referitoare la acestea sunt transmise președintelui (...) al instanței administrative (...) care examinează legalitatea acestei prelungiri și ia imediat o decizie pe care o formulează într-o scurtă formă de raportare, pe care o trimite imediat autorităților de poliție competente. În cazul în care este evident că nu mai există nicio perspectivă rezonabilă de expulzare din motive juridice sau de altă natură sau în cazul în care nu mai sunt îndeplinite condițiile de la alineatul (1), detenția este retrasă, iar resortisantul țării terțe este imediat eliberat. Detenția este menținută pentru perioada în care sunt îndeplinite condițiile de la alin. (1) și este necesară pentru a asigura realizarea deportării. Termenul maxim de detenție nu poate depăși șase luni. Termenul menționat la alineatul (5) poate fi prelungit pentru o perioadă limitată de maximum 12 luni în cazul în care, în pofida eforturilor rezonabile ale autorităților competente, expulzarea riscă să dureze mai mult deoarece: (a) resortisantul țării terțe refuză să coopereze; (b) primirea documentelor necesare dar țările terțe este amânată. art. 31 Detenția are loc, în principiu, în instalații speciale. În orice caz, resortisanții țărilor terțe sunt deținuți separat de deținuții de drept comun.... Cetățenii țărilor terțe care sunt deținuți primesc în mod sistematic informații privind decontarea instalației, precum și drepturile și obligațiile acestora. Aceste informații se referă, de asemenea, la dreptul lor de a intra în contact cu organizațiile și organismele menționate la alineatul (4). Constatările Comitetului European pentru Prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante (CPT) În 2008, CPT a vizitat, printre altele, sediul poliției străinilor din Salonic. În plus, raportul a ridicat lipsa spațiului pentru a se plimba și a face exerciții fizice și a subliniat că fiecare dintre deținuți avea dreptul la 5,87 EUR pe zi pentru a comanda mese care le erau livrate din exterior. În această privință, CPT a menționat obiecțiile provenind de la persoanele deținute care își susțineau că cu această sumă nu puteau cumpăra mai mult de două sandvișuri pe zi. CPT a recomandat autorităților naționale să se asigure că toate persoanele deținute în spații destinate să găzduiască străinii în așteptarea expulzării lor sunt servite cu un fel de mâncare gătită (de preferință caldă), cel puțin o dată pe zi. Raportul anual pe 2010 al Amnesty International Suprapopulare, lipsa paturilor și lipsa posibilității de exercițiu fizic au fost printre problemele raportate de Amnesty International privind în mod expres poliția străinilor din Salonic. În februarie 2010, trei solicitanți de azil turci, deținuți între septembrie 2009 și ianuarie 2010, nu au desfășurat nici o activitate fizică și dormeau pe saltele cu chiar sol în celulele lor. În ciuda spațiului limitat, 25-30 de persoane erau ținute în celulă. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge de condițiile sale de detenție la sediul poliției străinilor din Salonic. Invocând art. 5 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge de detenția sa în vederea expulzării, din cauza faptului că expulzarea nu era fezabilă din cauza faptului că deținea documente de călătorie și din cauza faptului că autoritățile au luat măsurile necesare pentru a le stabili. Invocând art. 5 alin. (4) din Convenție, reclamantul se plânge că autoritățile interne nu și-au examinat suficient plângerile cu privire la legalitatea detenției sale, în special din cauza condițiilor de detenție și a menținerii sale în detenție. Se poate considera că condițiile de detenție ale reclamantului la sediul subdirecției poliției străinilor din Salonic au constituit un tratament contrar art. 3 din Convenție, în conformitate cu cerințele art. 5 alin. (1) din Convenție, deținerea reclamantului, în vederea expulzării sale a fost În plus, perioada de detenție a reclamantului a fost rezonabilă având în vedere, în special, diligența necesară a autorităților în procedura de deportare Legea nr 3386/2005 și, în general, cadrul legislativ grecesc prevăd un control jurisdicțional eficient, în sensul art. 5 alin. (4) din Convenție, al detenției în vederea deportării

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă