Ismail și alții împotriva Regatului Unit

Cea decizia nr. 4289/11 Rebwar Abdullah ISMAIL și alții împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 10 aprilie 2012 ca Cameră compusă din: Lech Garlicki, președinte, David Thór Björgvinsson, Nicolas Bratza, Päivi Hirvelä, George Nicolaou, Ledi Bianku, Nebojša Vučinić, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 11 ianuarie 2011, având în vedere informațiile prezentate de reprezentantul reclamantului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamanții sunt resortisanți irakieni care trăiesc în Regatul Unit. Primul reclamant, dl Abdullah Ismail, s-a născut în 1953. Al doilea reclamant, dna Ronak Rasul este soția sa și s-a născut în 1963. Al treilea reclamant, dl Rebwar Ismail, s-a născut în 1985. Al patrulea solicitant, Master Raber Ismail, s-a născut în 1996. Al treilea și al patrulea reclamant sunt fiii primului și al doilea reclamant.

Harvey de Alsters Kelley Sollicitors, avocat practicant în Coventry. Guvernul Regatului Unit (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna L. Dauban, de la Oficiul Extern și Commonwealth. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții au părăsit Irak în 1997 și au călătorit în Germania unde, în 1998, au formulat o cerere de azil nesfârșită. În ianuarie 1999, reclamanții au călătorit în Regatul Unit și au prezentat o nouă cerere de azil refuzată de Secretarul de Stat în noiembrie 2003, atunci când au fost îndepărtați administrativ în Germania. Trei sau patru zile mai târziu, reclamanții s-au întors în Regatul Unit.

La 14 iulie 2007, cel de-al treilea reclamant a fost arestat pe suspectul de posesie a unui pașaport fals și, mai târziu, în aceeași zi, a depus o cerere de azil. El a susținut, de asemenea, că deportarea sa în Irak va fi încălcată de drepturile sale în temeiul articolului 8 din Convenție, deoarece a fost rezident și înființat în Regatul Unit de zece ani și a înființat două întreprinderi acolo. La 13 noiembrie 2007, la Curtea Crown Sheffield, al treilea reclamant a fost condamnat pentru folosirea unui instrument fals și a fost condamnat la șase luni de închisoare cu o recomandare de deportare. La 27 decembrie 2007, el a fost servit cu un anunț de intenție de deportare în Irak. La 6 februarie 2008, secretarul de stat a refuzat cererea de azil a treii solicitanți și nu a acceptat faptul că va fi în orice risc dacă va reveni în Irak.

În plus, având în vedere condamnarea sa penală, s-a considerat că orice interferență în viața sa familială și privată cauzată de deportarea sa ar fi proporțională cu interesul public de a preveni criminalitatea și tulburarea. La 14 februarie 2008, secretarul de stat a hotărât să pronunțe un ordin de deportare împotriva celui de-al treilea reclamant. La 10 aprilie 2008, primul, al doilea și al patrulea reclamant au depus cereri de azil în dreptul lor, care au fost refuzate de către secretarul de stat la 8 decembrie 2009. În plus, nu s-a acceptat faptul că îndepărtarea lor în Irak ar încălca drepturile lor la viața de familie în temeiul articolului 8. La 25 și 26 mai 2010, apelurile tuturor celor patru solicitanți au fost ascultate împreună de un comitet de doi judecători de imigrație care stăteau la Camera de Immigrație și Azil a Tribunalului din Primul Tier.

Într-o decizie pronunțată la 10 iunie 2010, apelurile lor au fost respinse. La 6 iunie 2010 și 9 august 2010, Tribunalul de Primă Instanță și, respectiv, Tribunalul Superior au refuzat cererile de recurs. La începutul lunii iunie 2011, cel de-al treilea reclamant a fost servit cu direcții de înlăturare către Irak care urmează să aibă loc la 21 iunie 2011. Aceste direcții de înlăturare au fost anulate atunci când, la 17 iunie 2011, Curtea Înaltă a acordat o ședere la înlăturarea sa în așteptarea cererii de revizuire judiciară. La 9 iunie 2011, vicepreședintele Secțiunii a patra a hotărât că notificarea cererii ar trebui acordată guvernului și că guvernul ar trebui invitat să prezinte observații scrise cu privire la admisibilitatea și meritul cererii.

La 8 iulie 2011, vicepreședintele secțiunii a patra a hotărât să suspende acțiunea Curții, fiind informată de Guvern că există noi căi de recurs interne disponibile reclamanților. Prin scrisoarea din 14 decembrie 2011, reprezentanții reclamanților au informat Curtea că primele, a doua și a patra solicitanți au fost acordate concediu nedefinit pentru a rămâne în Regatul Unit. Prin scrisoarea din 21 februarie 2012, reprezentanții reclamanților au informat Curtea că secretarul de stat a emis o nouă decizie refuzând revocarea ordinului de deportare împotriva celui de-al treilea reclamant. De asemenea, au informat Curtea că cel de-al treilea reclamant a primit un alt drept de recurs în țară în fața Tribunalului de Primul Nivel al Camerei de Azil și Imigrație și a avut proceduri în curs la Curtea Administrativă.

Prin scrisoarea din 29 martie 2012, reprezentanții reclamanților au informat Curtea că, datorită măsurilor interne în curs de aplicare, reclamantul a dorit să își retragă cererea în fața Curții. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 8 din Convenție că propunerea lor de înlăturare în Irak ar fi o ingerință disproporționată cu drepturile lor la viața familială și/sau privată în Regatul Unit. Prin fax din 29 martie 2012, reprezentantul reclamanților a informat Curtea că reclamanții doresc să retragă cererea deoarece primii, al doilea și al patrulea reclamant au fost acordate permisiuni nedefinite pentru a rămâne în Regatul Unit și al treilea reclamant a avut recours interioare la dispoziția sa în fața Tribunalului din Primul Nivel al Camerei de Azil și Immigrație și a Curții Administrative.

Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamanții nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista de cazuri. Lawrence Early Lech Garlicki Grefier Președintele

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 4289/11 Rebwar Abdullah ISMAIL and others against the United Kingdom The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 10 April 2012 as a Chamber composed of: Lech Garlicki, President, David Thór Björgvinsson, Nicolas Bratza, Päivi Hirvelä, George Nicolaou, Ledi Bianku, Nebojša Vučinić, judges, and Lawrence Early, Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 11 January 2011, Having regard to the information submitted by the applicants’ representative, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants are Iraqi nationals living in the United Kingdom. The first applicant, Mr Abdullah Ismail was born in 1953. The second applicant, Ms Ronak Rasul is his wife and was born in 1963. The third applicant, Mr Rebwar Ismail, was born in 1985. The fourth applicant, Master Raber Ismail, was born in 1996. The third and fourth applicants are the sons of the first and second applicant.

They were represented before the Court by Ms L. Harvey of Alsters Kelley Solicitors, a lawyer practising in Coventry. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms L. Dauban, of the Foreign and Commonwealth Office. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. The applicants left Iraq in 1997 and travelled to Germany where, in 1998, they made an unsuccessful asylum application. In January 1999, the applicants travelled to the United Kingdom and submitted a further asylum application which was refused by the Secretary of State in November 2003 when they were administratively removed to Germany.

Three or four days later, the applicants returned to the United Kingdom. On 14 July 2007, the third applicant was arrested on suspicion of the possession of a false passport and, later on the same day, submitted an asylum application. He also claimed that his deportation to Iraq would be in breach of his rights under Article 8 of the Convention because he had been resident and established in the United Kingdom for ten years and had set up two businesses there. On 13 November 2007, at Sheffield Crown Court, the third applicant was convicted of using a false instrument and was sentenced to six months’ imprisonment with a recommendation for deportation. On 27 December 2007, he was served with a notice of intention to deport him to Iraq.

On 6 February 2008, the Secretary of State refused the third applicant’s asylum claim and did not accept that he would be at any risk upon return to Iraq. Furthermore, in light of his criminal conviction, it was considered that any interference in his family and private life caused by his deportation would be proportionate to the public interest of preventing crime and disorder. On 14 February 2008, the Secretary of State decided to make a deportation order against the third applicant. On 10 April 2008, the first, second and fourth applicants lodged asylum applications in their own right which were refused by the Secretary of State on 8 December 2009. In addition, it was not accepted that their removal to Iraq would breach their rights to family life under Article 8. On 25 and 26 May 2010, the appeals of all four applicants were heard together by a panel of two Immigration Judges sitting at the Immigration and Asylum Chamber of the First-tier Tribunal.

In a determination promulgated on 10 June 2010, their appeals were dismissed. On 6 June 2010 and 9 August 2010, the First-tier Tribunal and the Upper Tribunal respectively refused their applications for permission to appeal. In early June 2011, the third applicant was served with removal directions to Iraq scheduled to take place on 21 June 2011. Those removal directions were cancelled when, on 17 June 2011, the High Court granted a stay on his removal pending his application for judicial review. B. Subsequent developments On 9 June 2011, the Vice-President of the Fourth Section decided that notice of the application should be given to the Government and that the Government should be invited to submit written observations on the admissibility and merits of the application.

On 8 July 2011, the Vice-President of the Fourth Section decided to adjourn the Court’s proceedings having been informed by the Government that there were new domestic remedies available to the applicants. By letter dated 14 December 2011, the applicants’ representatives informed the Court that the first, second and fourth applicants had been granted indefinite leave to remain in the United Kingdom. By letter dated 21 February 2012, the applicants’ representatives informed the Court that the Secretary of State had issued a new decision refusing to revoke the deportation order against the third applicant. They also informed the Court that the third applicant had been granted a further in-country right of appeal before the First-tier Tribunal of the Asylum and Immigration Chamber and had ongoing proceedings at the Administrative Court.

By letter dated 29 March 2012, the applicants’ representatives informed the Court that, due to the ongoing domestic remedies available to him, the applicant wished to withdraw his application before the Court. COMPLAINTS The applicants complained under Article 8 of the Convention that their proposed removal to Iraq would be a disproportionate interference with their rights to family and/or private life in the United Kingdom. THE LAW By fax dated 29 March 2012, the applicants’ representative informed the Court that the applicants wished to withdraw the application because the first, second and fourth applicants had been granted indefinite leave to remain in the United Kingdom and the third applicant had on-going domestic remedies available to him before the First-tier Tribunal of the Asylum and Immigration Chamber and the Administrative Court.

The Court considers that, in these circumstances, the applicants may be regarded as no longer wishing to pursue their application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Lawrence Early Lech Garlicki Registrar President