Reclamantul, dl Gabriel Mereuță, este un cetățean român care s-a născut în 1966 și trăiește în Piatra Neamț. Guvernul român (“Guvernul”) este reprezentat de agentul lor, dl Răzvan-Horațiu Radu, al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul și D.O. au un copil născut la 26 august 2003. În aprilie 2006, cuplul s-a despărțit și reclamantul s-a întors să locuiască cu părinții săi. În acel moment, copilul a fost îngrijit de bunicii paterni. La scurt timp după separare, D.O. s-a căsătorit cu M.V.B. și apoi și-a schimbat locul de muncă la Bicaz, la aproximativ douăzeci de kilometri distanță de fosta lor reședință. Relațiile dintre reclamant și D.O. s-au deteriorat semnificativ după separarea lor. În plus, ambii părinți au depus depunere pentru custodia copilului. La 1 august 2006, reclamantul a solicitat custodia temporară în așteptarea rezultatului procedurii principale. La 24 august 2006, Curtea de District Piatra Neamț i-a acordat acest drept. O cerere similară depusă de mama a fost respinsă de aceeași instanță la 22 septembrie 2006. Începând cu 15 septembrie 2006, reclamantul a înscris copilul la școala nr. 6, la nivel de grădiniță, unde a rămas până la 7 decembrie 2007, când mama sa l-a înscris la grădinița din Bicaz, mai aproape de locul de muncă ei și al soțului ei. În acel moment D.O. a fost judecător la Curtea de District Bicaz și ulterior procuror la Procurorul atașat la acea instanță de district. Noul său soț a fost procuror în același birou. La 15 ianuarie 2007, Curtea de District Piatra Neamț a examinat meritele cererilor de custodie depuse de către cei doi părinți și a găsit în favoarea mamei. Curtea a remarcat că majoritatea acuzațiilor reciproce de lipsa de interes pentru copil și de inaptitudinea de a avea grijă de el au rămas neconvenționate, singurul fapt dovedit fiind animositatea extremă dintre părinți. Reclamantul a apelat și, la 2 octombrie 2007, Curtea județului Neamț a susținut decizia de custodie și a stabilit un program de vizită pentru solicitant, care avea dreptul să ducă copilul la casa sa după cum urmează: în fiecare prim și al treilea weekend al lunii, de vineri la ora 12 a.m., luni la ora 8 a.m., prima săptămână a fiecărei vacanțe școlare și o lună în timpul sărbătorilor de vară. Copilul trebuia să fie preluat de către reclamant de la „Kindergarten nr. 6”. Reclamantul a apelat asupra punctelor de drept, reiterând cererea de custodie; el a fost de acord cu punctul de ridicare stabilit de instanță ca „Kindergarten nr. 6”. Într-o decizie finală din 19 martie 2008, Curtea de Apel a luat act de faptul că reclamantul și-a retras apelul. Între decembrie 2007 și iulie 2009, în conformitate cu programul de vizită, reclamantul a mers la grădiniță, unde copilul său era înscris „de cel puțin 45 de ori”, dar mama nu a apărut niciodată. 10. În februarie 2008, el a inițiat proceduri de executare, fără succes; judecătorul a compilat mai multe rapoarte (date 8 februarie, 22 februarie, 7 martie, 4 aprilie, 6 iunie, 4 iulie, 5 septembrie, 19 septembrie, 10 octombrie și 21 noiembrie 2008) confirmarea nerespectării dispozițiilor hotărârii județului. 11. Începând de la 25 decembrie 2007, au fost depuse mai multe plângeri penale (aproximativ douăzeci și cinci) de către reclamant împotriva D.O. pentru nerespectarea dispozițiilor deciziei executive finale. Procurorul a atașat Curții de Apel la Curtea de Apel a aderat la examinarea diferitelor plângeri și, la 9 iunie 2008, a hotărât să nu se judece în fața faptului că presupusele crime nu au avut loc; procurorul a remarcat, de asemenea, că reclamantul a avut numeroase oportunități de a vedea copilul, dar el nu a reușit să păstreze numirea și prefera să depună diverse plângeri împotriva mamei. Hotărârea procurorului a fost comunicată reclamantului în aceeași zi. 12. Reclamantul a contestat hotărârea procurorului, dar la 16 decembrie 2008, Curtea de Apel Galați a susținut-o. Curtea a remarcat că reclamantul nu a respectat punctul de ridicare stabilit de instanțe: el a fost cu judecatorul la fosta grădiniță a copilului, școala nr. 6, în timp ce mama s-a dus cu copilul la Kindergarten nr. 6, care a fost situat la o adresă diferită, după cum a ordonat decizia finală a instanței. Acesta a considerat, de asemenea, că intenția reclamantului a fost de a găsi vina asupra mamei și a subliniat, pe baza dovezilor aduse înainte de el, că reclamantul a vizitat doar copilul în noua sa grădiniță, în Bicaz, o dată, însoțit de judecător, și, în această ocazie, a încercat să ia copilul cu el prin forță, provocând o scenă care a traumatizat copilul. 13. În decizia finală din 27 februarie 2009, Curtea Înaltă de Cassare și Justiție a susținut decizia procurorului. 14. La 13 octombrie 2009, reclamantul a depus clarificarea hotărârii județului din 2 octombrie 2007. La 10 noiembrie 2009 Curtea din județul Neamț care stă în camera și-a acordat cererea și a recunoscut că „Kindergarten nr. 6” trebuia înțeles ca fiind „ grădinița aparținând școlii nr. 6”. Părțile nu au fost convocate la procedura. 15. Alte plângeri penale depuse de reclamant împotriva D.O. au fost respinse de procuror la 9 iunie 2009, 30 aprilie 2010 și 14 iunie 2010 pentru aceleași motive prevăzute în decizia din 9 iunie 2008. 16. Dispozițiile juridice interne relevante sunt prevăzute în hotărârile Curții din Lafargue c. România (nr. 37284/02, §§ 64-69, 13 iulie 2006) și Costreie c. România (nr. 31703/05, § 55-58, 13 octombrie 2009). Rolul și responsabilitățile autorităților publice locale în ceea ce privește asistența socială și protecția copilului, precum și dispozițiile relevante ale Legii nr. 272/2004 privind protecția copiilor sunt descrise în hotărârea din Amanalachioai c. România (nr. 4023/04, §§ 56 și 59, 26 mai 2009).
1.The applicant, Mr Gabriel Mereuță, is a Romanian national who was born in 1966 and lives in Piatra Neamț. The Romanian Government (“the Government”) are represented by their Agent, Mr Răzvan-Horațiu Radu, of the Ministry of Foreign Affairs. 2. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. 3. The applicant and D.O. have a child who was born on 26 August 2003. In April 2006, the couple split up and the applicant returned to live with his parents. At that time the child was cared for by the paternal grandparents. Soon after the separation, D.O. married M.V.B. and then changed her workplace to Bicaz, some twenty kilometres away from their former residence. 4. Relations between the applicant and D.O. deteriorated significantly after their separation. They engaged in extensive litigation concerning the division of property they had acquired during their relationship. In addition, both parents filed for custody of the child. On 1 August 2006 the applicant asked for temporary custody pending the outcome of the main proceedings. On 24 August 2006 the Piatra Neamț District Court granted him that right. A similar request lodged by the mother was dismissed by the same court on 22 September 2006. 5. From 15 September 2006 the applicant enrolled the child at School no. 6, at kindergarten level, where he remained until 7 December 2007 when his mother enrolled him at a kindergarten in Bicaz, closer to her work place and that of her husband. At that time D.O. was a judge at Bicaz District Court and subsequently a prosecutor in the Prosecutor’s Office attached to that district court. Her new husband was a prosecutor in the same office. 6. On 15 January 2007 the Piatra Neamț District Court examined the merits of the requests for custody lodged by the two parents and found in favour of the mother. It granted visiting rights to the applicant. The court noted that most of the mutual allegations of lack of interest in the child and unfitness to take care of him remained unsubstantiated, the only proven fact being the extreme animosity between the parents. 7. The applicant appealed and on 2 October 2007 the Neamț County Court upheld the custodial decision and set a visiting schedule for the applicant, who was entitled to take the child to his home as follows: every first and third weekend of the month, from 12 p.m. on Friday to 8 a.m. on Monday; the first week of every school holiday; and one month during the summer holidays. The child was to be picked up by the applicant from “Kindergarten no. 6”. 8. The applicant appealed on points of law, reiterating his request for custody; he agreed to the pick-up point set by the court as “Kindergarten no. 6”. In a final decision of 19 March 2008 the Bacău Court of Appeal took note that the applicant had retracted his appeal. 9. Between December 2007 and July 2009, in accordance with the visiting schedule, the applicant went to the kindergarten where his child used to be enrolled allegedly “at least forty-five times”, but the mother never showed up. 10. In February 2008 he initiated enforcement proceedings, without success; the bailiff compiled several reports (dated 8 February, 22 February, 7 March, 4 April, 6 June, 4 July, 5 September, 19 September, 10 October, and 21 November 2008) confirming the mother’s failure to comply with the provisions of the county court decision. 11. Starting from 25 December 2007, several criminal complaints (allegedly twenty-five) were lodged by the applicant against D.O for noncompliance with the provisions of the final enforceable decision. The Prosecutor’s Office attached to the Bacău Court of Appeal joined the examination of the various complaints and on 9 June 2008 decided not to prosecute on the ground that the alleged crimes had not occurred; the prosecutor also noted that the applicant had had numerous opportunities to see the child, but he had failed to keep the appointments and preferred instead to lodge various complaints against the mother. The prosecutor’s decision was communicated to the applicant on the same day. 12. The applicant objected to the prosecutor’s decision, but on 16 December 2008 the Galați Court of Appeal upheld it. The court noted that the applicant had not respected the pick-up point set by the courts: he had gone with the bailiff to the child’s former kindergarten, School no. 6, whereas the mother had gone with the child to Kindergarten no. 6, which was located at a different address, as ordered by the final court decision. It also considered that the applicant’s intention was to find fault with the mother and pointed out, based on the evidence adduced before it, that the applicant had only visited the child in his new kindergarten, in Bicaz, once, accompanied by the bailiff, and on that occasion he had tried to take the child with him by force, causing a scene which had traumatised the child. 13. In a final decision of 27 February 2009 the High Court of Cassation and Justice upheld the prosecutor’s decision. 14. On 13 October 2009 the applicant filed for the clarification of the county court decision of 2 October 2007. On 10 November 2009 the Neamț County Court sitting in camera granted his request and acknowledged that “Kindergarten no. 6” was to be understood to be “the kindergarten belonging to School no. 6”. The parties were not summoned to the proceedings. 15. Several other criminal complaints lodged by the applicant against D.O. were dismissed by the prosecutor on 9 June 2009, 30 April 2010 and 14 June 2010 for the same reasons as those provided in the decision of 9 June 2008. 16. The relevant domestic legal provisions are set out in the Court’s judgments in Lafargue v. Romania (no. 37284/02, §§ 64-69, 13 July 2006), and Costreie v. Romania (no. 31703/05, §§ 55-58, 13 October 2009). The role and responsibilities of the local public authorities in respect of social assistance and child protection, as well as the relevant provisions of Law no. 272/2004 on Child Protection are described in the judgment in Amanalachioai v. Romania, (no. 4023/04, §§ 56 and 59, 26 May 2009).