CASE OF GOLDSTEIN AND S.C. RING PRESS SRL v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
CASE OF GOLDSTEIN AND S.C. RING PRESS SRL v. ROMANIA (CtEDO, 2012)
Primul reclamant s-a născut în 1951 și trăiește în București. El este jurnalist; la data evenimentelor în discuție în acest caz el a fost redactorul șef al ziarului Bursa și partenerul principal și reprezentantul legal al companiei solicitante. Societatea reclamantă este proprietarul și editorul Bursa și are sediul său în București. Reclamanții sunt reprezentați de doamna Gabriela Romanita, avocat practicant la București. Guvernul român (“Guvernul”) sunt reprezentați de agentul lor, dna Irina Cambrea, al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Începând din 2001, primul reclamant a scris o serie de peste cincizeci de articole în Bursa cu privire la situația financiară dificilă a mass-media încredere M.P. El a exprimat, de asemenea, nemulțumirea față de presupusul tratament preferențial acordat M.P. de stat în plata impozitelor. M.P. A depus o plângere împotriva societății reclamante, susținând că articolele scrise de primul reclamant constituiau acte de concurență neloială, pe care le-a bazat pe art. 4 litera (e) din Legea privind concurența (Legea nr. 11/1991), care a interzis denigrarea ca act de concurență neloială. Încrederea a făcut trimitere la următoarele articole: „Ministrul [V.D.] se permite să fie manipulat de [M.P.]” (“Ministrul V.D. Se lasă manipulat de [M.P.]”); [M.P.] – posibil subiect de anchetă penală interstatală” (“[M.P.] – posibile subiect de cercetare penală interstatală”); [M.P.] – sufocate de datorii, dar cu tupeu”; „Second profiturilor americane de contabilitate CME prezintă o pierdere la [M.P.]” („Profiturile CME durabilitate americană reprezintă pierderi la [M.P.]”); „Naivety? Incompetența? Corupția?” („Naivitate? Incompetență? Corupție?”); „M.P.] din România este investigată de Comisia de Valori Mobiliare și Exchange din Washington” („[M.P.] din România a intrat sub investigații Securities and Exchange Commission din Washington”); și „P. TV] – ANTINATO” (“[P. TV] – ANTINATO”). Articolele conțin trimiteri la rapoartele Comisiei de Securitate și Exchange, Comisiei Europene și Cartea Albă a Guvernării din decembrie 2000. Într-un articol din aceeași serie, publicat la 7 mai 2001 în Bursa, M.P., au fost invitate să prezinte punctul de vedere în această privință. La 14 noiembrie 2002, Curtea județului București a permis acțiunea și a ordonat societății reclamante „să se abțină de la răspândirea, prin publicațiile sale, a declarațiilor difamatorii cu privire la activitățile reclamantei”. Societatea reclamantă a fost, de asemenea, ordonată să plătească 800.000.000 de lei românești (ROL) în ceea ce privește prejudiciile morale și să publice o copie a hotărârii de șapte pagini ale instanței în Bursa. Partea relevantă din raționamentul instanței a citit după cum urmează: „Acturile [societatei solicitante] se încadrează în sfera concurenței se dovedește prin modul în care, într-o serie de articole din ziarul Bursa, a prezentat activitățile [încrederea medie], activități care ... se referă la public în general. În acest sens sunt relevante articolele referitoare la agenția de presă [deținută de M.P.] despre care [societatea reclamantă] a comentat, de exemplu, că: „... o reexaminare de presă nu poate fi încredințată unei agenții care face parte din încrederea în mass-media cu cea mai mare datorie din țară [M.P.]; este în interesul său să elimine orice trimitere la cercul corupt care își tolerează datoriile.”... Majoritatea articolelor conțin ... acuzații deschise cu privire la [M.P.]. Acestea se referă, de exemplu, la situația financiară [M.P.]: „grupul cu cea mai mare datorie din țară”, „un debitor inveterat”, „descris de datorii, dar insolent”, „incorrect”, „... în cazul în care este vorba de o anchetă penală interstatală, „candidatul posibil pentru o anchetă penală interstatală”; sau afacerile de afaceri ale grupului: „Enronul României”; „candidatul posibil pentru o anchetă penală interstatală”, promovând „administrarea incestă”. Din cauza gravitației lor, aceste declarații, chiar dacă s-au dovedit adevărate, promovează o senzație de dezaprobare, chiar dezgustătoare față de grupul de presă. Frazele indică faptul că [societatea aplicantă] a înțeles greșit libertatea presei și dreptul de a deține un aviz și de a transmite informații... Publicația repetată, pe o perioadă lungă de timp, de informații negative referitoare la activitățile unui concurent, într-un mod capabil de a desfășura dezaprobarea clienților lor, nu poate constitui o concurență corectă și acceptabilă... Culpa există atâta timp cât există concurență neloială. Credința proastă nu este mai mult decât o circumstanță agravantă ... [consecințele negative] poate ajunge chiar și fără intenție. [Lack de intenție] nu exclude responsabilitate. Într-adevăr, alte ziare publicate articole similare, dar acestea nu constituie acte de concurență, și nu au fost difamatorii sau repetate în timp. În orice caz, [faptul că alte ziare au publicat articole similare] nu exclude responsabilitatea inculpatului.” 6. La 10 iunie 2003, hotărârea a fost susținută de Curtea de Apel din București. Astfel a devenit finală. Partele relevante din decizia instanței de recurs se citesc după cum urmează: „... articolele nepotrivit prezintă o evaluare comparativă a mijloacelor jurnalistice utilizate de Bursa și [M.], o comparație nefavorabilă cu [M.P.]... Proastă credință a [societății aplicante] se dovedește prin comportamentul său: acuzații extrem de serioase și prejudecate; lungimea [campaniei] și frecvența articolelor împotriva [M.P.]; și, de asemenea, modul în care articolele incriminate au fost scrise și prezentate ... Decizia de primă instanță nu a încălcat libertatea de expresie [societatea aplicantă]. [Societatea reclamantă] menține libertatea de a publica orice informații, chiar și nefavorabile sau negative, atâta timp cât informațiile sunt corecte și adevărate și publicarea nu devine o campanie de presă care vizează distrugerea imaginea și reputația unui concurent ... În cazul de față, acuzațiile de corupție, fraudă, șantaj politic și manipulare, precum și manipularea prin mass media, afectează fără îndoială imaginea publică, prestigiul și reputația [de M.P.] ...” 7. Alte acțiuni au fost depuse de către M.P. împotriva reclamanților: o plângere similară a concurenței neloiale (dispărsată la 24 aprilie 2002 de Curtea Județeanului București ca și M.P. Nu s-au plătit taxele de instanță, două acțiuni în tort (prima respinsă la 23 noiembrie 2003 și a doua permisă de instanța de primă instanță, dar a făcut apel de către primul reclamant), și o acțiune în difamă împotriva primului reclamant (dispărsată la 24 octombrie 2002 de Curtea de District din București).