CASE OF GOLDSTEIN AND S.C. RING PRESS SRL v. ROMANIA

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

10.04.2012

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Inadmissible

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF GOLDSTEIN AND S.C. RING PRESS SRL v. ROMANIA (CtEDO, 2012)

HUDOC · oficial

Primul reclamant s-a născut în 1951 și trăiește în București. El este jurnalist; la data evenimentelor în discuție în acest caz el a fost redactorul șef al ziarului Bursa și partenerul principal și reprezentantul legal al companiei solicitante. Societatea reclamantă este proprietarul și editorul Bursa și are sediul său în București. Reclamanții sunt reprezentați de doamna Gabriela Romanita, avocat practicant la București. Guvernul român (“Guvernul”) sunt reprezentați de agentul lor, dna Irina Cambrea, al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Începând din 2001, primul reclamant a scris o serie de peste cincizeci de articole în Bursa cu privire la situația financiară dificilă a mass-media încredere M.P. El a exprimat, de asemenea, nemulțumirea față de presupusul tratament preferențial acordat M.P. de stat în plata impozitelor. M.P. A depus o plângere împotriva societății reclamante, susținând că articolele scrise de primul reclamant constituiau acte de concurență neloială, pe care le-a bazat pe art. 4 litera (e) din Legea privind concurența (Legea nr. 11/1991), care a interzis denigrarea ca act de concurență neloială. Încrederea a făcut trimitere la următoarele articole: „Ministrul [V.D.] se permite să fie manipulat de [M.P.]” (“Ministrul V.D. Se lasă manipulat de [M.P.]”); [M.P.] – posibil subiect de anchetă penală interstatală” (“[M.P.] – posibile subiect de cercetare penală interstatală”); [M.P.] – sufocate de datorii, dar cu tupeu”; „Second profiturilor americane de contabilitate CME prezintă o pierdere la [M.P.]” („Profiturile CME durabilitate americană reprezintă pierderi la [M.P.]”); „Naivety? Incompetența? Corupția?” („Naivitate? Incompetență? Corupție?”); „M.P.] din România este investigată de Comisia de Valori Mobiliare și Exchange din Washington” („[M.P.] din România a intrat sub investigații Securities and Exchange Commission din Washington”); și „P. TV] – ANTINATO” (“[P. TV] – ANTINATO”). Articolele conțin trimiteri la rapoartele Comisiei de Securitate și Exchange, Comisiei Europene și Cartea Albă a Guvernării din decembrie 2000. Într-un articol din aceeași serie, publicat la 7 mai 2001 în Bursa, M.P., au fost invitate să prezinte punctul de vedere în această privință. La 14 noiembrie 2002, Curtea județului București a permis acțiunea și a ordonat societății reclamante „să se abțină de la răspândirea, prin publicațiile sale, a declarațiilor difamatorii cu privire la activitățile reclamantei”. Societatea reclamantă a fost, de asemenea, ordonată să plătească 800.000.000 de lei românești (ROL) în ceea ce privește prejudiciile morale și să publice o copie a hotărârii de șapte pagini ale instanței în Bursa. Partea relevantă din raționamentul instanței a citit după cum urmează: „Acturile [societatei solicitante] se încadrează în sfera concurenței se dovedește prin modul în care, într-o serie de articole din ziarul Bursa, a prezentat activitățile [încrederea medie], activități care ... se referă la public în general. În acest sens sunt relevante articolele referitoare la agenția de presă [deținută de M.P.] despre care [societatea reclamantă] a comentat, de exemplu, că: „... o reexaminare de presă nu poate fi încredințată unei agenții care face parte din încrederea în mass-media cu cea mai mare datorie din țară [M.P.]; este în interesul său să elimine orice trimitere la cercul corupt care își tolerează datoriile.”... Majoritatea articolelor conțin ... acuzații deschise cu privire la [M.P.]. Acestea se referă, de exemplu, la situația financiară [M.P.]: „grupul cu cea mai mare datorie din țară”, „un debitor inveterat”, „descris de datorii, dar insolent”, „incorrect”, „... în cazul în care este vorba de o anchetă penală interstatală, „candidatul posibil pentru o anchetă penală interstatală”; sau afacerile de afaceri ale grupului: „Enronul României”; „candidatul posibil pentru o anchetă penală interstatală”, promovând „administrarea incestă”. Din cauza gravitației lor, aceste declarații, chiar dacă s-au dovedit adevărate, promovează o senzație de dezaprobare, chiar dezgustătoare față de grupul de presă. Frazele indică faptul că [societatea aplicantă] a înțeles greșit libertatea presei și dreptul de a deține un aviz și de a transmite informații... Publicația repetată, pe o perioadă lungă de timp, de informații negative referitoare la activitățile unui concurent, într-un mod capabil de a desfășura dezaprobarea clienților lor, nu poate constitui o concurență corectă și acceptabilă... Culpa există atâta timp cât există concurență neloială. Credința proastă nu este mai mult decât o circumstanță agravantă ... [consecințele negative] poate ajunge chiar și fără intenție. [Lack de intenție] nu exclude responsabilitate. Într-adevăr, alte ziare publicate articole similare, dar acestea nu constituie acte de concurență, și nu au fost difamatorii sau repetate în timp. În orice caz, [faptul că alte ziare au publicat articole similare] nu exclude responsabilitatea inculpatului.” 6. La 10 iunie 2003, hotărârea a fost susținută de Curtea de Apel din București. Astfel a devenit finală. Partele relevante din decizia instanței de recurs se citesc după cum urmează: „... articolele nepotrivit prezintă o evaluare comparativă a mijloacelor jurnalistice utilizate de Bursa și [M.], o comparație nefavorabilă cu [M.P.]... Proastă credință a [societății aplicante] se dovedește prin comportamentul său: acuzații extrem de serioase și prejudecate; lungimea [campaniei] și frecvența articolelor împotriva [M.P.]; și, de asemenea, modul în care articolele incriminate au fost scrise și prezentate ... Decizia de primă instanță nu a încălcat libertatea de expresie [societatea aplicantă]. [Societatea reclamantă] menține libertatea de a publica orice informații, chiar și nefavorabile sau negative, atâta timp cât informațiile sunt corecte și adevărate și publicarea nu devine o campanie de presă care vizează distrugerea imaginea și reputația unui concurent ... În cazul de față, acuzațiile de corupție, fraudă, șantaj politic și manipulare, precum și manipularea prin mass media, afectează fără îndoială imaginea publică, prestigiul și reputația [de M.P.] ...” 7. Alte acțiuni au fost depuse de către M.P. împotriva reclamanților: o plângere similară a concurenței neloiale (dispărsată la 24 aprilie 2002 de Curtea Județeanului București ca și M.P. Nu s-au plătit taxele de instanță, două acțiuni în tort (prima respinsă la 23 noiembrie 2003 și a doua permisă de instanța de primă instanță, dar a făcut apel de către primul reclamant), și o acțiune în difamă împotriva primului reclamant (dispărsată la 24 octombrie 2002 de Curtea de District din București).

The first applicant was born in 1951 and lives in Bucharest. He is a journalist; on the date of the events in issue in this case he was the editorinchief of the daily newspaper Bursa and senior partner and legal representative of the applicant company. The applicant company is the owner and publisher of Bursa and has its headquarters in Bucharest. The applicants are represented by Mrs Gabriela Romanita, a lawyer practising in Bucharest. The Romanian Government (“the Government”) are represented by their Agent, Mrs Irina Cambrea, of the Ministry of Foreign Affaires. 2. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. 3. Starting in 2001, the first applicant wrote a series of over fifty articles in Bursa concerning the difficult financial situation of the media trust M.P. He also expressed his dissatisfaction with the alleged preferential treatment being given to M.P. by the State in the payment of taxes. 4. M.P. lodged a complaint against the applicant company, claiming that the articles written by the first applicant constituted acts of unfair competition. It based its action on Article 4(e) of the Competition Act (Law no. 11/1991), which prohibited denigration as an act of unfair competition. The trust made reference to the following articles: “Minister [V.D.] allows himself to be manipulated by [M.P.]” (“Ministrul V.D. se lasă manipulat de [M.P.]”); “[M.P.] – possible subject of interstate criminal investigation” (“[M.P.] – posibil subiect de cercetare penală interstatală”); “[M.P.] – choked by debts but insolent” (“[M.P.] – înglodat în datorii, dar cu tupeu”); “According to American accounting CME’s profits are showing a loss at [M.P.]” (“Profiturile CME după contabilitatea americană reprezintă pierderi la [M.P.]”); “Naivety? Incompetence? Corruption?” (“Naivitate? Incompetență? Corupție?”); “[M.P.] of Romania is being investigated by the Washington Securities and Exchange Commission” (“[M.P.] din România a intrat sub investigațiile Securities and Exchange Commission din Washington”); and “[P. TV] – ANTINATO” (“[P. TV] – ANTINATO”). The articles contained references to reports by the Security and Exchange Commission, the European Commission and the White Book of Governance of December 2000. In an article from the same series, published on 7 May 2001 in Bursa, M.P. were invited to present their point of view on the matter. 5. On 14 November 2002 the Bucharest County Court allowed the action and ordered the applicant company “to refrain from spreading, through its publications, defamatory statements about the plaintiff’s activities”. The applicant company was also ordered to pay 800,000,000 Romanian Lei (ROL) in respect of nonpecuniary damage and to publish a copy of the court’s seven-page decision in Bursa. The relevant parts of the court’s reasoning read as follows: “That [the applicant company’s] acts fall within the sphere of competition is proved by the manner in which, in a series of articles in the newspaper Bursa, it presented the activities of the [media trust], activities which ... concern the public at large. Relevant in this respect are the articles concerning the news agency [owned by M.P.] about which [the applicant company] commented, for example, that: ‘... a press review cannot be entrusted to an agency which is part of the media trust with the highest debt in the country – [M.P.]; it is in its interest to eliminate any reference to the corrupt circle which tolerates its debts.’... Most of the articles contain ... open accusations about [M.P.]. They concern, for example, [M.P.]’s financial situation: ‘the group with the highest debt in the country’, ‘an inveterate debtor’, ‘choked by debts but insolent’, ‘incorrect’, ‘... accounting mishmash’; or the group’s business dealings: ‘Romania’s Enron’, ‘possible candidate for an interstate criminal investigation’, promoting ‘incestuous management’. Because of their gravity, these statements, even if proved true, promote a feeling of disapproval, even disgust towards the media group. The phrases indicate that the [applicant company] misunderstood the freedom of the press and the right to hold an opinion and to impart information... The repeated publication, over a long period of time, of negative information concerning a competitor’s activities, in a manner capable of arousing their clients’ disapproval, cannot constitute fair and acceptable competition ... Guilt exists as long as there is unfair competition. Bad faith is no more than an aggravating circumstance ... [negative consequences] may ensue even without intent. [Lack of intent] does not preclude responsibility. Indeed, other newspapers published similar articles, but they did not constitute acts of competition, and were not defamatory or repeated over time. In any case, [the fact that other newspapers published similar articles] does not preclude the defendant’s responsibility.” 6. On 10 June 2003 the decision was upheld by the Bucharest Court of Appeal. It thus became final. The relevant parts of the appeal court’s decision read as follows: “... the impugned articles present a comparative evaluation of the journalistic means used by Bursa and [M.], a comparison unfavourable to [M.P.]... The [applicant company’s] bad faith is proved by its behaviour: extremely serious, biased accusations; length [of the campaign] and the frequency of the articles against the [M.P.]; and also the manner in which the incriminated articles were written and presented ... The first-instance decision has not infringed the [applicant company’s] freedom of expression. [The applicant company] retains the liberty to publish any information, even unfavourable or negative, so long as the information is correct and true and the publication does not become a press campaign aimed at destroying a competitor’s image and reputation ... In the case at hand, the accusations of corruption, fraud, political blackmail and manipulation, as well as manipulation through mass media, undoubtedly affect the public image, prestige and reputation [of M.P.] ...” 7. Several other actions were lodged by M.P. against the applicants: a similar complaint of unfair competition (dismissed on 24 April 2002 by the Bucharest County Court as M.P. failed to pay the court fees), two actions in tort (the first dismissed on 23 November 2003 and the second allowed by the first-instance court, but appealed against by the first applicant), and an action in defamation against the first applicant (dismissed on 24 October 2002 by the Bucharest District Court).

§ Cauze similare