CARSTOIU v. ROMANIA

Cererea nr. 20660/10 Dumitru CÂRSTOIU împotriva României depusă la 6 aprilie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Dumitru Cârstoiu, este un cetățen român care s-a născut în 1962 și trăiește în București. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Ioan Stoicana, avocat practicant în București. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: reclamantul și soția sa, A.A.C., au avut un copil, A, născut la 1 aprilie 2005. În 2006 cuplul divorțat și mama a fost acordată custodia copilului. Reclamantul a fost ordonat să plătească pensie alimentară și a primit dreptul de a avea relații personale cu copilul și drepturi de contact, după cum urmează: la domiciliul copilului duminică de la 16:00 la 19:00 și la domiciliul reclamantului în prima și a treia sâmbătă a lunii, de la 10:00 la 16:00, relațiile dintre părți au continuat să se deterioreze, și A.A.C.

s-a opus contactului tatălui cu copilul și s-a mutat acasă de mai multe ori fără a informa reclamantul. Prin urmare, a devenit din ce în ce mai dificil ca reclamantul să vadă A. În consecință, la 28 mai 2008, el a luat o acțiune pentru custodia copilului său, cerând, alternativ, pentru extinderea drepturilor sale de contact. El a subliniat că nu și-a văzut fiul timp de un an și jumătate, deoarece fosta sa soție și familia ei au interzis orice contact. Curtea de district din București a pronunțat hotărârea la 5 noiembrie 2008. Acesta a remarcat faptul că relațiile dintre părinții s-au deteriorat și că mama obstrucționează orice relație dintre tatăl și fiul său, fiind inflexibile și omitând să comunice informații importante despre copil reclamantului.

Acesta a considerat totuși că aceste aspecte nu erau suficiente pentru a justifica o modificare a măsurilor de custodie, în special având în vedere faptul că circumstanțele cazului au rămas nemodificate de la data la care a fost hotărâtă prima dată. Din același motiv, acesta a respins cererea reclamantului de modificare a perioadei de vizită. „Dismează cererile reclamantului de modificare a dreptului la relații personale cu copilul, și anume de a-l găzdui pe minor în casa [de reclamantului].” Reclamantul a apelat, subliniind că nu numai judecătorul și-a respins cererile, ci și a restrâns drepturile de contact, nu mai permit să-și ducă fiul în casa sa.

La 14 mai 2009, Hotărârea privind serviciile sociale și protecția copilului a consiliului local din București („Autoritatea de Protecție a Copilului”), acționând la cererea instanței județului, a vizitat domiciliul reclamantului, l-a interogat și a concluzionat că a fost în ceea ce privește situația sa psihologică și materială, o persoană potrivită și adecvată pentru a avea grijă de copilul său. La 25 mai 2009, județul București a susținut hotărârea anterioară, din cauza faptului că interesul cel mai bun al copilului a solicitat să rămână rezident cu mama sa; aceasta nu a răspuns la reprezentarea reclamantului cu privire la restricția privind drepturile de contact.

Reclamantul a apelat asupra punctelor de drept și a reiterat plângerile sale, dar Curtea de Apel a respins-le într-o decizie finală din 11 noiembrie 2009. Potrivit reclamantului, încercările sale ulterioare de a vedea copilul nu au reușit, deoarece, încurajată de deciziile anterioare, mama a refuzat să-i permită să intre în casă sau să-l ia cu el. Reclamantul a introdus o nouă acțiune de custodie. În cadrul procedurii pe care a solicitat-o prin intermediul unei proceduri de urgență, un ordin de ședere în favoarea sa, dar la 7 octombrie 2010, Curtea de district București și-a respins cererea, având în vedere faptul că o modificare a reședinței necesită o atenție serioasă, care nu poate fi întreprinsă într-o procedură rapidă.

Decizia a fost susținută de Curtea Județeanului București într-o decizie finală din 27 ianuarie 2011. Reclamantul și A.A.C. A depus mai multe plângeri criminale împotriva reciprocă, reclamantul acuzat fosta sa soție de încălcarea dreptului de a menține relații personale cu copilul său prin nu-i permite contactul cu fiul său, prin denigrarea el în fața copilului și prin schimbarea repetată a locului de reședință al copilului, în timp ce A.A.C. a acuzat reclamantul de provocarea scandalului public în încercarea de a vizita A. în casa ei și de a păstra copilul mai mult decât permis de ordinul de judecată. Amândoi au fost amendați pentru comportamentul lor. Reclamantul a solicitat asistența Autorității de Protecție a Copilului în găsirea adresei copilului și în convingerea mamei de a se conforma cu hotărârile judecătorești care îi acordă drepturi de vizită.

Se pare că încercările sale au rămas nefruntate, deoarece mama a refuzat să coopereze cu autoritățile. Legea internă relevantă Dispozițiile juridice interne relevante sunt prevăzute în Lafargue c. România , nr. 37284/02, §§ 64-69, 13 iulie 2006, și Costreie c. România , nr. 31703/05 , §§ 55-58, 13 octombrie 2009. COMPLAINTA Reclamantul se plânge în temeiul articolului 8 din Convenție că prin emiterea și susținerea deciziei din 5 noiembrie 2008 instanțele interne și-au limitat drepturile de vizită și, prin urmare, l-au interzis să dezvolte relații normale cu tatăl-fiu cu copilul său. El consideră că această limitare a fost excesivă, disproporționată și nejustificată și i-a permis fostei soții săi să perseverească în comportamentul ei nedrept care vroia să interzică orice relație între el și copilul său.

El susține că pasivitatea autorităților în cazul său a permis deteriorarea relațiilor sale personale cu fiul său, deoarece el nu a putut menține contactul cu copilul. Întrebarea a existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața sa de familie, în contravenție cu art. 8 din Convenție, având în vedere modul în care Curtea de District din București și-a restrâns drepturile de contact în decizia sa din 5 noiembrie 2008 și tipul de asistență acordată de autoritățile (courte și entități administrative) pentru executarea drepturilor de contact ale reclamantului?

THIRD SECTION

Application no. 20660/10 Dumitru CÂRSTOIU against Romania lodged on 6 April 2010

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Dumitru Cârstoiu, is a Romanian national who was born in 1962 and lives in Bucharest. He was represented before the Court by Mr Ioan Stoicana, a lawyer practising in Bucharest. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. The applicant and his wife, A.A.C., had a child, A, born on 1 April 2005. In 2006 the couple divorced and the mother was granted custody of the child. The applicant was ordered to pay alimony and was granted the right to have personal relations with the child and contact rights, as follows: at the child’s home on Sundays from 4 p.m. to 7 p.m. and at the applicant’s home on the first and third Saturday of the month from 10 a.m.

to 4 p.m. Relations between the parties continued to deteriorate, and A.A.C. opposed the father’s contact with the child and moved house several times without informing the applicant. It therefore became increasingly difficult for the applicant to see A. Consequently on 28 May 2008 he brought an action for custody of his child, asking, alternatively, for an extension of his contact rights. He pointed out that he had not seen his son for one and a half years, as his former wife and her family had forbidden any contact. The Bucharest District Court gave judgment on 5 November 2008. It noted that the relations between the parents had deteriorated and that the mother was obstructing any relation between the father and his son, being inflexible and omitting to communicate important information about the child to the applicant.

It considered nevertheless that those aspects were not enough to warrant a change in the custody measures, in particular given the fact that the circumstances of the case remained unchanged from the date when the custody was first decided upon. For the same reason it dismissed the applicant’s request for modification of the visiting times. It ruled: “Dismisses the plaintiff’s requests for modification of the right to personal relations with the child, namely to accommodate the minor in [the plaintiff’s] home.” The applicant appealed, pointing out that not only did the court dismiss his claims but it also restricted his contact rights by no longer allowing him to take his son to his home.

On 14 May 2009 the Social Services and Child Protection Direction of the Bucharest local council (“the Child Protection Authority”), acting at the county court’s request, visited the applicant’s home, interviewed him and concluded that he was in terms of his psychological and material situation a fit and proper person to take care of his child. On 25 May 2009 the Bucharest County Court upheld the previous judgment, on the ground that the best interests of the child required that he remain resident with his mother; it gave no answer to the applicant’s representation about the restriction on his contact rights.

The applicant appealed on points of law, and reiterated his complaints, but the Bucharest Court of Appeal dismissed them in a final decision of 11 November 2009. According to the applicant, his subsequent attempts to see the child remained unsuccessful, as, encouraged by the previous decisions, the mother refused to allow him to enter her home or to take the child away with him. The applicant brought a further action for custody. During the proceedings he requested by means of an urgent procedure a residence order in his favour, but on 7 October 2010 the Bucharest District Court dismissed his request, on the ground that a change in residence required serious consideration, which could not be undertaken in an expeditious procedure.

The decision was upheld by the Bucharest County Court in a final decision of 27 January 2011. The applicant and A.A.C. lodged several criminal complaints against each other, the applicant accusing his former wife of breaching his right to maintain personal relations with his child by not allowing him contact with his son, by denigrating him in front of the child and by repeatedly changing the child’s place of residence, while A.A.C. accused the applicant of provoking public scandal when trying to visit A. in her home and of keeping the child longer than allowed by the court order. They were both fined for their behaviour. The applicant sought the assistance of the Child Protection Authority in finding the child’s address and in persuading the mother to comply with the court decisions granting him visiting rights.

It appears that his attempts remained unsuccessful, as the mother refused to cooperate with the authorities. B. Relevant domestic law The relevant domestic legal provisions are set out in Lafargue v. Romania , no. 37284/02, §§ 64-69, 13 July 2006, and Costreie v. Romania , no. 31703/05, §§ 55-58, 13 October 2009. COMPLAINT The applicant complains under Article 8 of the Convention that by issuing and upholding the decision of 5 November 2008 the domestic courts limited his visiting rights and thus prohibited him from developing normal father-son relations with his child. He considers that this limitation was excessive, disproportionate and unwarranted and allowed his former wife to persist in her wrongful behaviour which was aimed at forbidding any relation between him and his child.

He argues that the authorities’ passivity in his case allowed for the deterioration of his personal relations with his son, as he was incapable of maintaining contact with the child. QUESTION Has there been a violation of the applicant’s right to respect for his family life, contrary to Article 8 of the Convention, given the manner in which the Bucharest District Court restricted his contact rights in its decision of 5 November 2008 and the type of assistance provided by the authorities (courts and administrative entities) for the enforcement of the applicant’s contact rights?