ASOCIATIA VICTIMELOR MAGISTRATILOR DIN ROMANIA AND OTHERS v. ROMANIA
ASOCIATIA VICTIMELOR MAGISTRATILOR DIN ROMANIA AND OTHERS v. ROMANIA (CtEDO, 2012)
SECȚIUNEA TERZĂ Cererea nr. 47732/06 ASOCIAȚIA VICTIMLOR MAGISTRAȚILOR DIN ROMÂNIA și alții împotriva României depusă la 14 august 2006 DECLARAREA FACTELOR Primul reclamant este o asociere a cărui înregistrare în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor din România a fost refuzată; de aceea nu are personalitate juridică. Numele său în România este „Asociația Victimelor Magistraților din România „ (Asociația victimelor de magistrați din România). Cererea în numele său a fost depusă de dna Neagu, președintele desemnat de asociație. Celelalte nouă solicitări, dna Rodica Neagu, dl Virgil Radu, dl Valentin Turigioiu, dl C. Gheorghe Lupan, dna Viorica Alda, dl Eugen Neagu, dna Maria Nicolau, dna Domnica Turigioiu și dna Valerica Șugubete, sunt fondatorii asociației. Sunt toți cetățenii români care locuiesc la București. Doamna Neagu, a doua reclamantă și Președintele Asociației, reprezintă toate reclamanții dinaintea Curții. Circumstanțele cauzei Cauzele, astfel cum au fost prezentate de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 28 iunie 2005, asociația solicitantă a depus o cerere la Curtea de Primă Instanță a Quartului District din București, în scopul acordării personalității juridice și a fi înregistrată ca asociație în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor deținute de această instanță. În sprijinul cererii sale, asociația solicitantă a adăugat un document emis de Ministerul Justiției care confirmă faptul că numele ales pentru asociație a fost disponibil, precum și o copie a statutului și statutului său, care, în părțile sale relevante, citește după cum urmează: „Obiectivul asociației este de a proteja drepturile și interesele legitime ale membrilor săi în fața tuturor autorităților interne cu capacitatea de a administra, supraveghea și/sau de a promulga justiția. Obiectivele asociației sunt: de a sprijini și de a promova relația dintre membrii săi și cele autorizate prin lege pentru a proteja drepturile și interesele acestora; să monitorizeze activitatea sistemului judiciar român în scopul raportării autorităților responsabile cu toate nedreptățile, neregulile sau ilegalitățile comise de magistrați români; prezentarea în cazurile de nedreptate sau parțialitate manifestate în aplicarea legii, în măsura în care publicul are dreptul de a fi conștienți de orice aspect negativ al activităților sistemului justiției român; de a sprijini membrii acestora în angajamentele lor în fața oricărei instanțe internaționale; să organizeze orice formă de protest (marșe, reuniuni publice, picketing), cu autorizație prealabilă de la autoritățile și în conformitate cu legea; să semnaleze gravitatea și pericolul public reprezentat de un sistem judiciar imparțial sau incompetent; să creeze o bază de date a tuturor cazurilor în care membrii săi sunt implicați în fața autorităților; să coopereze cu organele legislative oferindu-le idei, proiecte, propuneri, etc., în vederea îmbunătățirii funcționării sistemului judiciar român.” Asociația a fost fondată de celelalte nouă reclamante în fața acestei Curte; Consiliul asociației a fost format din cinci persoane, fiind președintele dnei Neagu. La 30 noiembrie 2005, instanța a respins cererea, susținând în esență că obiectivul asociației a fost încălcarea articolului 40 § 2 din Constituția română și a afirmat că „o organizație care, prin obiectivele sau activitatea sale, milita împotriva pluralismului politic, principiile unui stat guvernat de statul de drept sau împotriva suveranității, integrității sau independenței României sunt neconstituționale”. Curtea a remarcat după cum urmează: „În statutul său, reclamantul [associația] începe din premisa că un grup de persoane care se consideră victime de magistrați ca urmare a propunerii proprii cauze în fața autorităților judiciare dorește să formeze o asociație care să își promoveze interesele, în special prin utilizarea unor mijloace juridice pentru a face publică presupusă nedreptate, neregularitate sau ilegalitate, precum și prin protestarea legală împotriva tuturor acestor aspecte. O astfel de premisă, dezvăluită și prin numele asociației, este profund neconstituțională în faptul că un grup de persoane declară proprio motu că o judecată poate fi nedreaptă, poate fi neregulată sau o exprimare a ilegalității. Toate aceste aspecte provoacă nerespectarea hotărârilor judecătorilor și reprezintă o formă de luptă împotriva unuia dintre competențele statului, și anume judecătorul. ... Infracțiunea este prevăzută de lege ... în măsura în care, din cauza obiectivelor sale, asocierea nu este constituțională. Măsura urmărește să protejeze ordinea publică și drepturile altora. ... Măsura este necesară în măsura în care în prezent imaginea sistemului de justiție este o chestiune de interes național, orice atac împotriva instanțelor fiind, prin urmare, o chestiune de gravitate specifică, care justifică refuzul de a acorda personalității juridice unei asociații care dorește să promoveze o imagine nefavorabilă a justiției, având în vedere faptul că niciunul dintre membrii săi nu are capacitatea de a observa ( calitatea s? constate ) orice „injustiță, neregularitate sau ilegalitate comisă de magistrați” deoarece numai autoritățile de stat desemnate să facă anchete în acest sens au competența de a pronunța o concluzie cu privire la aceste chestiuni. Curtea nu a considerat necesar să ofere reclamantului posibilitatea de a remedia neregularitatea impunțată prin modificarea statutului său, astfel cum este prevăzut la art. 9 din GO nr. 26/2000, în măsura în care a considerat că orice modificare a obiectivului asociației, astfel încât să o facă constituțională, ar modifica chiar esența asociației. Primul reclamant a apelat împotriva hotărârii în fața Curții de județul București. El a subliniat că, în conformitate cu statutul său, toate activitățile asociației trebuie să fie desfășurate pentru a fi în conformitate cu legea și, prin urmare, obiectivul acestuia nu poate fi considerat neconstituțional. La 16 februarie 2006, județul București a respins recursul, susținând raționamentul dat de instanța de primă instanță. Curtea a făcut referire, de asemenea, la dispozițiile statutului asociației solicitante, conform căreia Consiliul de asociere este competent să accepte sau să respingă o cerere de aderare pe baza evaluării sale proprii ale faptului că membrul aspirant a fost sau nu o victimă de încălcarea drepturilor într-un proces în fața unui magistrat. O astfel de competență a fost ilegală în măsura în care Consiliul a exercitat astfel discreția pentru a evalua dacă au existat încălcări de drepturi, interese legitime și/sau lege de către magistrați. În susținerea unei astfel de competențe, Consiliul încearcă să se înlocuiască cu instituțiile interne și internaționale împuternicite să facă astfel de evaluări, care erau neconstituționale, nelegitime și ilegale. În plus, instanța a susținut că statutul nu respectă cerințele juridice referitoare la eliminarea activelor asociației în cazul dizolvării sale. Statutul prevedea că în cazul dizolvării, eliminarea activelor ar fi decisă de Adunarea Generală, în timp ce legea impune stabilirea acestuia în statutul însuși. Secțiunea 40 § 2 din Constituția română prevede că „o organizație care, prin obiective sau activitatea sa, milită împotriva pluralismului politic, principiile unui stat guvernat de statul de drept sau împotriva suveranității, integrității sau independenței României sunt neconstituționale”. Textele juridice relevante privind înregistrarea unei asociații în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor din România, astfel cum se menționează în hotărârile Colegiului Argeș de Consilieri Juridici c. România , nr. 2162/05 , §§ 18-19, 8 martie 2011, și Bozgan c. România , nr. 35097/02 , § 11, 11 octombrie 2007, prescrie următoarele dispoziții: art. 9 din GO nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile prevede că judecătorul responsabil pentru revizuirea legalității unei cereri de înregistrare și a documentelor sale justificative este de a examina cererea în termen de trei zile de la data depusă. În cazul în care, în termenul respectiv, judecătorul concluzionează că documentele prezentate nu respectă cerințele juridice, reprezentantul asociației trebuie convocat pentru o audiere ținută în privat și va fi acordată o săptămână pentru remedierea acestor nereguli. Atunci când se atinge termenul, în cazul în care judecătorul concluzionează că neregulile au fost remediate, el trebuie să ia act de acest lucru într-o hotărâre interlocutivă și să ordone înregistrarea asociației în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor. În cazul în care neregulile nu au fost remediate, cererea de înregistrare este respinsă (art. 10). art. 12 prevede ca o asociație să fie înregistrată în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor numai atunci când hotărârea care permite cererea de înregistrare devine finală. art. 33 din aceeași lege prevede că orice modificare a statutului unei asociații care a dobândit personalitate juridică și a fost înregistrată trebuie înregistrată în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor în conformitate cu o procedură similară cu cea a înregistrării unei asociații. Aceeași ordonanță prevede că o asociere poate fi dizolvată prin o decizie judiciară dacă obiectivele sale se dovedește contrar legii sau ordinului public sau dacă acestea sunt obținute prin mijloace sau mijloace ilegale contrare ordinului public (art. 56). Reclamanții se plâng în temeiul articolului 11 din Convenție că dreptul lor la libertatea de asociere a fost încălcat de refuzul autorităților de a înregistra asociația în conformitate cu legislația internă relevantă. Invocând articolele 6 și 14 din Convenție, reclamanții se plângeau că procedurile nedreptate au fost nedreptate în măsura în care instanțele interne au fost parțiale și au fost discriminate împotriva acestora în comparație cu alte asociații, ale căror înregistrare a fost permisă. A existat vreo interferență cu libertatea de asociere a reclamanților, în sensul articolului 11 § 1 din Convenție? Dacă este cazul, a fost că interferența prevăzută de lege și necesară în ceea ce privește articolul