K.A. v. AUSTRIA

Publicat la 3 iunie 2024 CUARTA SECȚIUNE Aplicația nr. 44001/22 K.A. împotriva Austria depusă la 10 septembrie 2022 a comunicat la 17 mai 2024 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la procesul penal și la închiderea ulterioară a reclamantului, un național al Kosovo [1] locuind în Austria din 2001, într-o instituție pentru infractorii bolnavi mentali în temeiul articolului 21 § 2 din Codul Penal (continența infractorilor bolnavi mentali care erau responsabili în mod penal la momentul infracțiunii lor). La 30 mai 2021, reclamantul a fost arestat, iar o anchetă penală a fost inițiată împotriva lui pe suspectul că a comis mai multe infracțiuni (seriosă coacere, (atenționată) leziuni corporale și amenințare periculoasă) împotriva membrilor familiei sale. La 30 iunie 2021, o audiere adversarie a martorilor (contradiktorische Zeugenvernehmung ) din trei dintre copiii săi au avut loc la Curtea Regională, în conformitate cu art. 165 § 3 din Codul de Procedură Penală. Împreună cu un interpret și avocatul său, reclamantul a urmat interogatoriul martorilor prin intermediul unei conexiuni audio și video live din altă cameră. Ulterior, biroul procurorului a solicitat un raport de experți privind răspunderea penală a reclamantului și dacă condițiile juridice au fost îndeplinite pentru închiderea într-o instituție pentru infractorii bolnavi mentali. În raportul de experți din 29 septembrie 2021, expertul a încheiat după cum urmează: (i) structura accentuată a personalității sau suspectul de tulburări de personalitate ( akzentuierte Persönlichkeitsstruktur béziehungsweise Verdacht auf Persönlichkeitsstörung ) și (ii) abuz de alcool ( Alkoholmissbrauch De asemenea, ea a remarcat că o tulburare de personalitate, care ar trebui să se manifeste într-un mod continuu și identic de eșec în practică toate domeniile de viață, nu ar putea fi atribuită în mod clar reclamantului pe baza activității sale profesionale care aparent funcționează. În opinia ei, reclamantul nu a fost cu siguranță bolnav mental, nici nu a putut fi explorat nici în prezent, nici în trecut, nici că ar sugera o astfel de boală. Din punct de vedere psihiatric, se poate presupune că în momentele relevante baza psihiatrică a sanității reclamantului era pe deplin prezentă. În absența deschiderii reclamantului, nu s-ar putea face nicio clasificare diagnostică. Un grad mai mare de anormalitate emoțional-mentală nu a putut fi atribuit fără o evaluare a declarațiilor martorilor. La 10 și 17 decembrie 2021 au avut loc audieri de proces în fața Curții Regionale. Trei copii ai reclamantului care au dat declarații în timpul audierii lor adversare ca martori nu au participat. În schimb, au fost reproduse în timpul audierii de proces o înregistrare audio și video a acestor audieri. La 17 decembrie 2021, Curtea Regională a constatat că reclamantul a comis numeroase conturi de mai multe infracțiuni (folosirea forței împotriva soției sale și a patru copii, privarea libertății, leziunile corporale și amenințarea periculoasă) și a condamnat-o la opt ani de închisoare. Referindu-se la concluziile din raportul de experți și la mărturia expertului în timpul procesului, acesta a ordonat, de asemenea, închiderea sa într-o instituție pentru infractorii bolnavi mentali. La 27 aprilie 2022, Curtea Supremă (Oberster Gerichtshof ) a respins motivul reclamantului de nulitate ( Nichtigkeitsbeschwerde ) și la 21 iunie 2022 Curtea de Apel ( Oberlandesgericht ) a respins recursul său împotriva sentinței ( Berufung ) și a susținut închiderea sa într-o instituție pentru infractorii bolnavi mentali. În conformitate cu art. 5 § 1 din Convenție, reclamantul se plânge de închiderea sa într-o instituție pentru infractorii bolnavi mentali, susținând că expertul nu a stabilit în raportul ei că a suferit de o tulburare mentală, nu chiar de o tulburare de personalitate, ci mai degrabă de o anumită structură de personalitate (sau caracter). Având o anumită structură de personalitate (sau caracter) nu este aceeași cu faptul că este o mințiune nesănătoasa în sensul articolului 5 § e) din Convenție. În temeiul articolului 6 §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ § , literele (d) și (e) din Convenție, el se plânge în continuare de condamnarea sa pe baza declarațiilor formulate de cei trei martori în timpul audierii lor adversare în cadrul procedurii de investigare penală, susținând că o parte din aceste audieri nu are interpretare. În timp ce instanța de judecată a compus acest lucru prin traducerea declarațiilor martorilor în timpul ședinței de judecată, acest lucru nu i-a dat posibilitatea de a pune întrebări martorilor deoarece instanța a respins moțul său de a le convoca pentru un interogatoriu suplimentar în timpul procesului în sine. Dreptul său de a examina martorii a fost astfel încălcat. Reclamantul a fost privat de libertate în încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție? În special, privarea de libertate a intrat în sensul literelor (e) din această dispoziție și a fost ordonată „în conformitate cu o procedură prevăzută de lege”? A fost demonstrat în mod fiabil că reclamantul, prin expertiză medicală obiectivă, a fost de părere nesănătoasa în sensul Convenției și, dacă este cazul, este tulburarea sa de un fel care să justifice închiderea obligatorie, adică, s-a dovedit a fi fost necesară în circumstanțe (a se vedea, de exemplu, Petschulies v. Germania , nr. 6281/13, §§ 65 și 77, 2 iunie 2016; Kronfeldner v. Germania , nr. 21906/09, §§§§§ 80, 19 ianuarie 2012; B v. Germania , nr. 61272/09, §§ 78-80, 19 aprilie 2012; și Glien v. Germania , nr. 7345/12, §§ 88-91, 28 noiembrie 2013)? Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea acuzațiilor penale împotriva lui, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? Au fost îndeplinite cerințele articolului 6 § 3 din Convenție privind drepturile apărării? În special, reclamantul a fost în măsură să examineze martorii împotriva sa, astfel cum se prevede la art. 6 § 3 litera (d) din Convenție (a se vedea, de exemplu, Schatschaschwili c. Germania [GC], nr. 9154/10, §§ 100-107, CEDO 2015)? A solicitat reclamantul și a fost acordată asistența liberă și eficace a unui interpret, în sensul articolului 6 § e) din Convenție (a se vedea, de exemplu, Hermi v. Italia [GC], nr. 18114/02, §§ 68-72, CEDO 2006-XII)? [1] Toate trimiterile la Kosovo, indiferent dacă teritoriul, instituțiile sau populația, în acest text se înțelege în deplină conformitate cu Rezoluția 1244 a Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite și fără a aduce atingere statutului Kosovo.

Published on 3 June 2024

FOURTH SECTION

Application no. 44001/22

K.A.

against Austria

lodged on 10 September 2022

communicated on 17 May 2024

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the criminal trial and subsequent confinement of the applicant, a national of Kosovo

[1]

living in Austria since 2001, in an institution for mentally ill offenders under Article 21 § 2 of the Criminal Code (confinement of mentally ill offenders who were criminally liable at the time of their offence).

On 30 May 2021 the applicant was arrested, and a criminal investigation was initiated against him on suspicion of committing several offences (serious coercion, (attempted) bodily injury and dangerous threat) against his family members. On 30 June 2021 an adversarial hearing of witnesses (

kontradiktorische Zeugenvernehmung

) of three of his children took place at the Regional Court, in accordance with Article 165 § 3 of the Code of Criminal Procedure. Together with an interpreter and his lawyer, the applicant followed the witness questioning via a live audio and video connection from another room.

Subsequently, the public prosecutor’s office requested an expert report on the applicant’s criminal liability and whether the legal conditions were fulfilled for his confinement in an institution for mentally ill offenders. In the expert report of 29 September 2021, the expert concluded as follows: (i)

accentuated personality structure or suspected personality disorder (

akzentuierte Persönlichkeitsstruktur beziehungsweise Verdacht auf Persönlichkeitsstörung

) and (ii)

alcohol abuse (

Alkoholmissbrauch

). She further noted that a personality disorder, which would have to manifest itself in a continuous, identical pattern of failure in practically all areas of life, could not clearly be attributed to the applicant on the basis of his apparently functioning professional activity. In her opinion, the applicant was certainly not mentally ill, nor could any symptoms be explored either currently or in the past that would suggest such an illness. From a psychiatric point of view, it could be assumed that at the relevant times the psychiatric basis of the applicant’s sanity was fully present. In the absence of the applicant’s openness, no diagnostic classification could be made. A higher degree of emotional-mental abnormality could not be attributed without an evaluation of the witness statements.

On 10 and 17 December 2021 trial hearings took place before the Regional Court. The applicant’s three children who had given statements during their adversarial hearings as witnesses did not attend. Instead, an audio and video recording of those hearings was played during the trial hearing.

On 17 December 2021, the Regional Court found the applicant guilty of having committed numerous counts of several offences (continued use of force against his wife and four children, deprivation of liberty, bodily injury and dangerous threat) and sentenced him to eight years’ imprisonment. Referring to the findings in the expert report and the expert’s testimony during the trial, it also ordered his confinement in an institution for mentally ill offenders.

On 27 April 2022 the Supreme Court (

Oberster Gerichtshof

) dismissed the applicant’s plea of nullity (

Nichtigkeitsbeschwerde

), and on 21 June 2022 the Court of Appeal (

Oberlandesgericht

) dismissed his appeal against the sentence (

Berufung

) and upheld his confinement in an institution for mentally ill offenders.

Under Article 5 § 1 of the Convention, the applicant complains of his confinement in an institution for mentally ill offenders, claiming that the expert had not established in her report that he suffered from a mental disorder, not even from a personality disorder, but rather from a certain personality structure (or character). Having a certain personality structure (or character) is not the same as being of unsound mind in the meaning of Article

5 §

1

(e) of the Convention. Under Article 6 §§ 1 and 3 (d) and (e) of the Convention, he further complains of his conviction based on the statements given by the three witnesses during their adversarial hearings in the criminal investigative proceedings, claiming that a part of those hearings lacked interpretation. While the trial court made up for this by translating the witness statements during the trial hearing, this did not give him the possibility to put questions to the witnesses because the court rejected his motion to summon them for an additional questioning during the trial itself. His right to examine witnesses has thus been violated.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Was the applicant deprived of his liberty in breach of Article

5 §

1 of the Convention? In particular, did the deprivation of liberty fall within the meaning of paragraph (e) of this provision and was it ordered “in accordance with a procedure prescribed by law”? Has the applicant been reliably shown, by objective medical expertise, to be of unsound mind in the meaning of the Convention and, if so, is his disorder of a kind to warrant compulsory confinement, that is, has it been shown to have been necessary in the circumstances (see, for example,

Petschulies v. Germany

, no.

6281/13, §§

59

‑

65 and 77, 2 June 2016;

Kronfeldner v. Germany

, no.

21906/09, §§

78

‑

80, 19 January 2012;

B v. Germany

, no. 61272/09, §§ 78-80, 19

April 2012; and

Glien v. Germany

, no. 7345/12, §§ 88-91, 28 November 2013)?

2.

Did the applicant have a fair hearing in the determination of the criminal charges against him, in accordance with Article

6 §

1 of the Convention? Have the requirements of Article 6 § 3 of the Convention concerning the rights of the defence been met? In particular, was the applicant able to examine witnesses against him, as required by Article

6 § 3

(d) of the Convention (see, for example,

Schatschaschwili v. Germany

[GC], no.

9154/10, §§ 100-107, ECHR 2015)? Did the applicant require and was he afforded the free and effective assistance of an interpreter, within the meaning of Article

6 §

3

(e) of the Convention (see, for example,

Hermi v. Italy

[GC], no.

18114/02, §§ 68-72, ECHR

2006-XII)?

[1]

All references to

Kosovo, whether the territory, institutions or population, in this text shall be understood in full compliance with United Nation’s Security Council Resolution 1244 and without prejudice to the status of

Kosovo.