CASE OF MEREUȚĂ v. ROMANIA

Reclamantul, dl Gabriel Mereuță, este un cetățean român care s-a născut în 1966 și trăiește în Piatra Neamț. Guvernul român (“Guvernul”) este reprezentat de agentul lor, dl Răzvan-Horațiu Radu, al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul și D.O. au un copil născut la 26 august 2003. În aprilie 2006, cuplul s-a despărțit și reclamantul s-a întors să locuiască cu părinții săi. În acel moment, copilul a fost îngrijit de bunicii paterni. La scurt timp după separare, D.O. s-a căsătorit cu M.V.B. și apoi și-a schimbat locul de muncă la Bicaz, la aproximativ douăzeci de kilometri distanță de fosta lor reședință.

Relațiile dintre reclamant și D.O. s-au deteriorat semnificativ după separarea lor. În plus, ambii părinți au depus depunere pentru custodia copilului. La 1 august 2006, reclamantul a solicitat custodia temporară în așteptarea rezultatului procedurii principale. La 24 august 2006, Curtea de District Piatra Neamț i-a acordat acest drept. O cerere similară depusă de mama a fost respinsă de aceeași instanță la 22 septembrie 2006. Începând cu 15 septembrie 2006, reclamantul a înscris copilul la școala nr. 6, la nivel de grădiniță, unde a rămas până la 7 decembrie 2007, când mama sa l-a înscris la grădinița din Bicaz, mai aproape de locul de muncă ei și al soțului ei. În acel moment D.O. a fost judecător la Curtea de District Bicaz și ulterior procuror la Procurorul atașat la acea instanță de district.

Noul său soț a fost procuror în același birou. La 15 ianuarie 2007, Curtea de District Piatra Neamț a examinat meritele cererilor de custodie depuse de către cei doi părinți și a găsit în favoarea mamei. Curtea a remarcat că majoritatea acuzațiilor reciproce de lipsa de interes pentru copil și de inaptitudinea de a avea grijă de el au rămas neconvenționate, singurul fapt dovedit fiind animositatea extremă dintre părinți. Reclamantul a apelat și, la 2 octombrie 2007, Curtea județului Neamț a susținut decizia de custodie și a stabilit un program de vizită pentru solicitant, care avea dreptul să ducă copilul la casa sa după cum urmează: în fiecare prim și al treilea weekend al lunii, de vineri la ora 12 a.m., luni la ora 8 a.m., prima săptămână a fiecărei vacanțe școlare și o lună în timpul sărbătorilor de vară.

Copilul trebuia să fie preluat de către reclamant de la „Kindergarten nr. 6”. Reclamantul a apelat asupra punctelor de drept, reiterând cererea de custodie; el a fost de acord cu punctul de ridicare stabilit de instanță ca „Kindergarten nr. 6”. Într-o decizie finală din 19 martie 2008, Curtea de Apel a luat act de faptul că reclamantul și-a retras apelul. Între decembrie 2007 și iulie 2009, în conformitate cu programul de vizită, reclamantul a mers la grădiniță, unde copilul său era înscris „de cel puțin 45 de ori”, dar mama nu a apărut niciodată. 10. În februarie 2008, el a inițiat proceduri de executare, fără succes; judecătorul a compilat mai multe rapoarte (date 8 februarie, 22 februarie, 7 martie, 4 aprilie, 6 iunie, 4 iulie, 5 septembrie, 19 septembrie, 10 octombrie și 21 noiembrie 2008) confirmarea nerespectării dispozițiilor hotărârii județului.

11. Începând de la 25 decembrie 2007, au fost depuse mai multe plângeri penale (aproximativ douăzeci și cinci) de către reclamant împotriva D.O. pentru nerespectarea dispozițiilor deciziei executive finale. Procurorul a atașat Curții de Apel la Curtea de Apel a aderat la examinarea diferitelor plângeri și, la 9 iunie 2008, a hotărât să nu se judece în fața faptului că presupusele crime nu au avut loc; procurorul a remarcat, de asemenea, că reclamantul a avut numeroase oportunități de a vedea copilul, dar el nu a reușit să păstreze numirea și prefera să depună diverse plângeri împotriva mamei. Hotărârea procurorului a fost comunicată reclamantului în aceeași zi. 12. Reclamantul a contestat hotărârea procurorului, dar la 16 decembrie 2008, Curtea de Apel Galați a susținut-o.

Curtea a remarcat că reclamantul nu a respectat punctul de ridicare stabilit de instanțe: el a fost cu judecatorul la fosta grădiniță a copilului, școala nr. 6, în timp ce mama s-a dus cu copilul la Kindergarten nr. 6, care a fost situat la o adresă diferită, după cum a ordonat decizia finală a instanței. Acesta a considerat, de asemenea, că intenția reclamantului a fost de a găsi vina asupra mamei și a subliniat, pe baza dovezilor aduse înainte de el, că reclamantul a vizitat doar copilul în noua sa grădiniță, în Bicaz, o dată, însoțit de judecător, și, în această ocazie, a încercat să ia copilul cu el prin forță, provocând o scenă care a traumatizat copilul. 13. În decizia finală din 27 februarie 2009, Curtea Înaltă de Cassare și Justiție a susținut decizia procurorului.

14. La 13 octombrie 2009, reclamantul a depus clarificarea hotărârii județului din 2 octombrie 2007. La 10 noiembrie 2009 Curtea din județul Neamț care stă în camera și-a acordat cererea și a recunoscut că „Kindergarten nr. 6” trebuia înțeles ca fiind „ grădinița aparținând școlii nr. 6”. Părțile nu au fost convocate la procedura. 15. Alte plângeri penale depuse de reclamant împotriva D.O.

au fost respinse de procuror la 9 iunie 2009, 30 aprilie 2010 și 14 iunie 2010 pentru aceleași motive prevăzute în decizia din 9 iunie 2008. 16. Dispozițiile juridice interne relevante sunt prevăzute în hotărârile Curții din Lafargue c. România (nr. 37284/02, §§ 64-69, 13 iulie 2006) și Costreie c. România (nr. 31703/05, § 55-58, 13 octombrie 2009). Rolul și responsabilitățile autorităților publice locale în ceea ce privește asistența socială și protecția copilului, precum și dispozițiile relevante ale Legii nr. 272/2004 privind protecția copiilor sunt descrise în hotărârea din Amanalachioai c. România (nr. 4023/04, §§ 56 și 59, 26 mai 2009).

1. The applicant, Mr Gabriel Mereuță, is a Romanian national who was born in 1966 and lives in Piatra Neamț. The Romanian Government (“the Government”) are represented by their Agent, Mr Răzvan-Horațiu Radu, of the Ministry of Foreign Affairs.