RICHARD c. FRANCE

Publicat pe 10 iunie 2024 SECȚIUNEA CINCEA CINCEA Cerere nr. 10270/23 Alexandra RICHARD împotriva Franței, introdusă la 24 februarie 2023, comunicată la 21 mai 2024 CETĂȚINII: Cererea se referă la condamnarea reclamantei pentru crimă agravată pe concubinul său, într-un presupus context de violență domestică. La 16 octombrie 2016, în cursul unei dispute, recurenta a luat una dintre puștile sale și l-a împușcat pe concubinul său, [S.G.], care a decedat. La 18 octombrie 2016, aceaceasta a fost prezentată unui judecător judecător și a fost acuzată de omor prin imprudență. În aceeași zi, a fost pusă în detenție provizorie, înainte de a fi pusă în libertate la 30 octombrie 2017. Printr-o ordonanță din 28 decembrie 2018, instanța de judecată a trimis reclamanta în fața instanței judecătorești în litigiu. La 27 martie 2019, camera de l'inchidere a Tribunalului din Rouen a confirmat punerea sub acuzare a recurentei și trimiterea acesteia în fața instanței judecătorești a șefului de omor comis de concubin. Prin hotărârea din 27 noiembrie 2020, tribunalul din Seine-Maritime a recunoscut-o pe reclamantă vinovată de omucidere voluntară și a condamnat-o la 10 ani de detenție penală. În motivarea sa, instanța a considerat, în special, că, pe de o parte, recurenta practica ball-trap, că cunoștea mijloacele de securitate și de manipulare a armei și, pe de altă parte, că aceasta a variat în explicațiile sale cu privire la desfășurarea faptelor și a prezentat diferite versiuni privind declanșarea tragerii în timpul custodiei sale la vedere și al mingii, înainte de a susține că a tras în mod involuntar. În plus, ea a menționat că faptele au fost extrem de grave, ceea ce a dus la moartea unui om, în timp ce [reclamanta] dispunea de toate resursele (...) pentru a-și organiza plecarea de la domiciliu familial mai întâi, dar, de asemenea, și faptul că este vorba despre un act izolat într-un context de violență domestică veche, și de o presiune acumulată în zilele anterioare infracțiunii, constatată de unii martori. De asemenea, se rețin următoarele elemente: Acesta se deduce din modul în care gesturile [rectoarei], într-un context de mare tensiune conjugală, în timp ce nu a fost în pericol imediat, și că un martor care nu a văzut scena se afla în apropiere, în lanț care constă în ui ui â o pușcă special ales din alte persoane pe care ea are obiceiul de a utiliza, pentru a alege minuțiuni adecvate, pentru a angaja un cartuș în țeava potrivită care să permită prima tragere, și pentru a ridica tunul în fața [S.G.] care a venit la ea, precum și ea l-a declarat inițial, având un deget pe trăgaci, diferitele sale versiuni care au putut fi verificate, sau care au fost greu eligibile, că ea a avut o persoană de omucidere în momentul în care a efectuat aceste fapte, împușcarea care a afectat o zonă ltal a corpului [S.G.], la distanță mică. Prin hotărârea din 23 octombrie 2021, Curtea, după ce a respins autoapărarea, a declarat reclamanta vinovată de omucidere voluntară agravată și a condamnat-o la 10 ani de detenție penală, precum și la o pedeapsă suplimentară de interdicție de a purta o armă timp de 15 ani. De asemenea, aceasta a ordonat confiscarea celor 8 puști sau carabine cu care reclamanta era proprietară sau dispunea de libertatea de a dispune, precum și a unui silențios și a muniției. În foaia de motiv, instanța de judecată a pledoariei a fost convinsă de vinovăția recurentei, în special din cauza acestor elemente - constatări medicale, în special autopsia [S.G.], (...) care determină expertul să ajungă la concluzia unei împușcături la distanță mică, - concluziile expertului în balistică, care exclude un start accidental de foc, și orice defecțiune a armei, orice pornire de foc care necesită o acțiune pe coada de recreație, ipoteza unei trageri la închiderea trăgaciului fiind estimată de către expert ca fiind rară, aleatoare și necesită o acțiune continuă cu o presiune continuă pe coada de recul, și o închidere a țeava nici prea rapidă, nici prea lentă, și care fixează o distanță de tragere între țeavă și lorifica de intrare a proiectilului între 0,1 m și 1 m 50; - declarațiile [recurentei] care au variat atât în cursul informațiilor judiciare, cât și în fața Curții, atât în ceea ce privește contextul de comisie a faptelor, cât și în ceea ce privește desfășurarea acestora. Singura constantă este că ea a avut, la 16 octombrie 2016 la domiciliul lor comun (...), în mod constant degetul a fost suge coada în timp ce ea a deschis . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . - constatărilor serviciilor de poliție (...) - declarații constante în fața serviciilor de jandarmerie, a instanței judecătorești și a instanței de judecată a [L.L.] care indică faptul că a auzit [rectoreasa] declarația "gunoi" [S.G.] și să se îndrepte spre el de la ușa de intrare în sala în care se afla, apoi, într-o perioadă foarte scurtă de timp pe care o estimează la câteva secunde, ea a auzit o detonare, s-a repezit în sală și a descoperit [S.G.] la sol, [rectorita] stând călare peste corpul ei, cu arma ruptă, scoțând glonțul, [S.G.] care deține la două mâini tunul puștii, [L.] subliniind că a avut dificultăți în a scoate fiecare deget din [S.G.], - declarații [de la E.B., precum și copiii cuplului, M.A.G. și M.G.] copii prezenți care au auzit cu toții cuvântul "gunoi" la o singură repriză, apoi într-o perioadă foarte scurtă de timp, o detonare. În timpul acestei scene, unde erau prezenți la domiciliu [L.L., M.G., M.I.G., E.B. și A.B.], [rectoreasa] se află în posesia unei arme de foc în prezența [S.G.], el însuși neînarmat, fără a fi în măsură să facă vreo altă încălcare decât aceea de amenințare verbală, astfel încât orice acțiune de legitimă apărare nu poate fi exclusă. Prin urmare, în ceea ce privește o acțiune voluntară de tragere cu o armă de foc, cu o acțiune voluntară pe coada de recreere, pe o distanță scurtă, față, cu o traiectorie de tragere ușor oblică care a atins [S.G.] toracelui, zonă vitală, rezultă din [reclamantului] intenția de a ucide [S.G.]. Recurenta a formulat un recurs în casation. În memoriul său amplificativ, aceasta a invocat în special articolele 2, 3 și 8 din Convenție, precum și Convenția privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, așa-numita convenție d . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 26 octombrie 2022, Curtea de Casație și-a respins recursul. Invocând articolele 2 și 3 din convenție, precum și articolele 6 și 8 luate singure și combinate cu art. 14 din convenție, recurenta susține că calitatea sa de victimă a violenței domestice nu ar fi fost luată în considerare. În acest sens, se plânge, de asemenea, de încălcarea obligațiilor legale încă din etapa anchetei inițiale. Invocând articolele 2 și 3 combinate cu art. 14, aceasta critică regimul juridic al apărării legitime, care nu ar oferi suficiente garanții pentru a asigura în mod efectiv un drept natural și de nedescris al femeilor de a-și proteja viața și integritatea împotriva soțului/soției care a comis acte de violență. În cele din urmă, invocând articolele 3, 6, 8 și 14 din Convenție, recurenta se plânge de aplicarea automată a circumstanței agravante de omucidere pe concubin, fără a lua în considerare circumstanțele din speță. Având în vedere violența domestică evocată de recurentă în sprijinul apărării sale, articolele 2 și 3 din convenție trebuie interpretate ca având ca obiect o obligație pozitivă a autorităților interne de a lua în considerare astfel de afirmații în cadrul procedurii penale îndreptate împotriva acesteia ? În cazul de față, această obligație a fost respectată în speță Pedeapsa în materie penală îndreptată împotriva recurentei a fost examinată în mod echitabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție ? În special, acuzațiile de violență domestică formulate de reclamantă au fost luate în considerare, în special în cursul anchetei inițiale și în timpul audierilor în fața Curților de Assezare A fost recurenta victimă a discriminării pe motive de sex, contrar articolului 14 din Convenție, citit împreună cu articolele 2, 3, 6 și 8 din Convenție, din cauza unei lipse de a ține seama de acuzațiile sale de violență domestică despre care ar fi fost victima, de lipsa prezumției de legitimă apărare pentru victimele violenței domestice împotriva agresorului lor, precum și de circumstanța agravantă a omucidere pe concubin reținută în speță

Publié le 10 juin 2024

CINQUIÈME SECTION

Requête n

o

10270/23

Alexandra RICHARD

contre la France

introduite le 24 février 2023

communiquée le 21 mai 2024

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la condamnation de la requérante pour homicide aggravé sur son concubin, dans un contexte allégué de violences domestiques.

Le 16 octobre 2016, au cours d’une dispute, la requérante saisit l’un de ses fusils et tira sur son concubin, [S.G.], qui décéda. Le 18 octobre 2016, elle fut présentée à un juge d’instruction et mise en examen pour homicide volontaire. Le même jour, elle fut placée en détention provisoire, avant d’être mise en liberté le 30 octobre 2017.

Par une ordonnance du 28 décembre 2018, le juge d’instruction renvoya la requérante devant la cour d’assises. Le 27 mars 2019, la chambre de l’instruction de la cour d’appel de Rouen confirma la mise en accusation de la requérante et son renvoi devant la cour d’assises du chef de meurtre commis par concubin.

Par un arrêt du 27 novembre 2020, la cour d’assises de Seine-Maritime reconnut la requérante coupable d’homicide volontaire et la condamna à dix ans de réclusion criminelle. Dans sa motivation, la juridiction releva notamment, d’une part, que la requérante pratiquait le ball-trap, qu’elle connaissait les consignes de sécurité et le maniement de l’arme et, d’autre part, qu’elle avait varié dans ses explications sur le déroulement des faits et présenté différentes versions concernant le déclenchement du tir au cours de sa garde à vue et de l’instruction, avant de soutenir avoir involontairement tiré. Elle nota en outre «

l’extrême gravité des faits, ayant abouti à la mort d’un homme, alors que [la requérante] disposait de toutes les ressources (...) pour organiser son départ du domicile familial

», mais également le fait qu’il s’agissait «

d’un acte isolé dans un contexte de violence conjugale ancien, et d’une pression accumulée les jours précédents le crime, constatée par certains témoins

». La cour d’assises retint également les éléments suivants

:

«

Il se déduit de l’enchaînement des gestes [de la requérante], dans un contexte de grande tension conjugale, alors qu’elle n’était pas en danger immédiat, et qu’un témoin qui n’a pas vu la scène se trouvait à proximité, enchaînement consistant à s’emparer d’un fusil précisément choisi parmi d’autres qu’elle a l’habitude d’utiliser, à choisir des minutions adaptées, à engager une cartouche dans le bon canon permettant le premier tir, et à relever le canon face à [S.G.] qui venait face à elle, ainsi qu’elle l’avait initialement déclaré, ayant un doigt sur la détente, ses différentes autres versions n’ayant pu être vérifiées, ou étant difficilement admissibles, qu’elle avait une intention d’homicide au moment où elle accomplissait ces actes, le tir ayant atteinte une zone létale du corps de [S.G.], à faible distance.

»

La requérante interjeta appel.

Par un arrêt du 23 octobre 2021, la cour d’assises de l’Eure, après avoir écarté la légitime défense, déclara la requérante coupable d’homicide volontaire aggravé et la condamna à dix ans de réclusion criminelle, ainsi qu’à une peine complémentaire d’interdiction de porter une arme pendant quinze ans. Elle ordonna également la confiscation des 8 fusils ou carabines dont la requérante était propriétaire ou avait la libre disposition, ainsi que d’un silencieux et des munitions. Dans la feuille de motivation, la cour d’assises d’appel s’estima convaincue de la culpabilité de la requérante en raison notamment de ces éléments

:

«

- des constatations médicales, et notamment de l’autopsie de [S.G.], (...) amenant l’expert à conclure à un tir à faible distance,

- des conclusions de l’expert en balistique, qui excluent un départ de coup de feu fortuit, et tout dysfonctionnement de l’arme, tout départ de feu nécessitant une action sur la queue de détente, l’hypothèse d’un tir lors de la fermeture du canon étant estimée par l’expert comme rare, aléatoire et nécessitant une action continue avec une pression continue sur la queue de détente, et une fermeture du canon ni trop rapide, ni trop lente, et qui fixent une distance de tir entre le canon et l’orifice d’entrée du projectile entre 0,1 mètre et 1 mètre 50,

- des déclarations [de la requérante] qui ont varié tant au cours de l’information judiciaire que devant la Cour d’assises, tant sur le contexte de commission des faits que sur leur déroulement. (...) La seule constante est qu’elle avait, ce 16 octobre 2016 à leur domicile commun (...), constamment le doigt sut la queue de détente alors qu’elle avait ouvert l’armoire où se trouvaient des fusils, s’était saisie de celui qu’elle utilisait dans le cadre du ball-trap parmi d’autres, l’avait ouvert, éjecté une cartouche amortisseur, s’était saisie de deux cartouches de calibre 12 correspondant au calibre de cette arme, en avait chargé une dans le canon du bas, et jusqu’au coup de feu

;

- des constatations des services de police (...)

- des déclarations constantes devant les services de gendarmerie, le juge d’instruction, et la cour d’assises de [L.L.] qui indique avoir entendu [la requérante] dire «

chou

», surnom donné par [la requérante] à [S.G.], et se diriger vers lui depuis la porte d’entrée dans la salle où il se trouvait, puis, dans un laps de temps très court qu’elle estime à quelques secondes, elle a entendu une détonation, s’est précipitée dans la salle, et a découvert [S.G.] au sol, [la requérante] debout à cheval au-dessus de son corps, avec le fusil cassé, retirant la balle, [S.G.] tenant à deux mains le canon du fusil, [L.L.] soulignant avoir eu des difficultés à desserrer chaque doigt de [S.G.] du canon de l’arme,

- des déclarations [de E.B., ainsi que les enfants du couple, M.A.G. et M.G.] enfants présents ayant tous entendu le mot «

chou

» à une seule reprise, puis dans un très court laps de temps, une détonation.

Lors de cette scène, où étaient présents au domicile [L.L., M.G., M.I.G., E.B. et A.B.], [la requérante] s’est munie d’une arme à feu en présence de [S.G.], lui-même non armé, sans qu’il n’y ait lors de cette action aucune atteinte autre que celle alléguée de menace verbale, de sorte que toute action de légitime défense ne peut qu’être exclue. Dès lors, s’agissant d’une action volontaire de tir avec une arme à feu, avec une action volontaire sur la queue de détente, à courte distance, de face, avec une trajectoire de tir légèrement oblique ayant atteint [S.G.] au thorax, zone vitale, il en résulte de la part [de la requérante] une intention de tuer [S.G.].

»

La requérante forma un pourvoi en cassation. Dans son mémoire ampliatif, elle invoqua notamment les articles 2, 3 et 8 de la Convention, ainsi que la convention sur la prévention et la lutte contre la violence à l’égard des femmes et la violence domestique, dite Convention d’Istanbul, pour dénoncer l’absence de prise en compte des violences domestiques, physiques et psychologiques, dont elle était victime au sein de son couple, notamment au regard de la notion de légitime défense, et l’application de la circonstance aggravante d’homicide sur concubin.

Le 26 octobre 2022, la Cour de cassation rejeta son pourvoi.

Invoquant les articles 2 et 3 de la Convention, ainsi que les articles 6 et 8 pris seuls et combinés avec l’article 14 de la Convention, la requérante soutient que sa qualité de victime de violences domestiques n’aurait pas été prise en compte. À ce titre, elle se plaint également de la violation d’obligations procédurales dès le stade de l’enquête initiale.

Invoquant les articles 2 et 3 combinés avec l’article 14, elle critique le régime juridique de la légitime défense, qui n’offrirait pas les garanties suffisantes pour assurer de manière effective un droit naturel et imprescriptible des femmes de protéger leur vie et leur intégrité contre leur conjoint auteur de violences. Elle revendique un droit à la présomption de légitime défense dans une telle hypothèse.

Enfin, invoquant les articles 3, 6, 8 et 14 de la Convention, la requérante se plaint de l’application automatique de la circonstance aggravante d’homicide sur concubin, sans prise en compte des circonstances de l’espèce.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Compte tenu des violences conjugales évoquées par la requérante au soutien de sa défense, les articles 2 et 3 de la Convention doivent-ils être interprétés comme ayant fait peser sur les autorités internes une obligation positive de prendre de telles allégations en compte dans le cadre de la procédure criminelle dirigée contre elle

? Dans l’affirmative, cette obligation a-t-elle été respectée en l’espèce

?

2.

Le bien-fondé de l’accusation en matière pénale dirigée contre la requérante a-t-il été examiné équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention

? En particulier, les allégations de violences domestiques formulées par la requérante ont-elles été prises en compte, notamment au cours de l’enquête initiale et durant les audiences devant les cours d’assises

?

3.

La requérante a-t-elle été victime d’une discrimination fondée sur son sexe, contraire à l’article 14 de la Convention lu conjointement avec les articles 2, 3, 6 et 8 de la Convention, en raison d’un défaut de prise en compte de ses allégations relatives aux violences domestiques dont elle aurait été victime, de l’absence de présomption de légitime défense pour les victimes de violences domestiques à l’égard de leur agresseur, ainsi que de la circonstance aggravante d’homicide sur concubin retenue en l’espèce

?