Secțiunea a treia Cerere nr. 24218/07 Ivan LAZURKO împotriva României introdusă la 7 mai 2007 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, Ivan Lazurko, este un resortisant ucrainean, născut în 1967 și rezident în Cernăuți. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Ivanovici, avocat la Suceava. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 31 ianuarie 2006, reclamantul, care a vrut să călătorească în România prin punctul de control la frontierele Siret, a primit o amendă de 100 RON și a confiscat 5 270 UDS, de către poliția de frontieră, pe motiv că nu a declarat că este în posesia acestor bani, care depășea plafonul de argint lichid autorizat pentru trecerea frontierelor. De fapt, poliția de frontieră a indicat că reclamantul nu declarase banii într-o servietă care îi aparținea și care conținea 7 500 USD. Procesul-verbal de confiscare conținea o mențiune în limba ucraineană, a reclamantului, indicând faptul că nu înțelegea limba română. La 2 februarie 2006, reclamantul a contestat hotărârea administrativă de confiscare, invocând, printre altele, faptul că, neatinsă o cunoaștere suficientă a României, nu a înțeles cererile polițistului însărcinat cu controlul. El a solicitat restituirea banilor confiscați. Prin hotărârea nr. 751 din 17 martie 2006 de la Tribunalul de Primă Instanță din Rădăuți, contestația reclamantului a fost primită, pe de o parte, că reclamantul nu înțelegea limba română și că nu a fost asistat de un interpret în momentul constatării amenzii și, pe de altă parte, că procesul-verbal de amendă nu preciza suma sumei de bani găsită asupra reclamantului. La 27 septembrie 2006, Tribunalul departamental din Suceava a emis o decizie definitivă cu privire la acest recurs, care a fost pusă la lumină la 7 noiembrie 2006. În considerentele acestei decizii, s-a afirmat că, prin examinarea recursului, acesta ar trebui respins din următoarele motive: În opinia instanței, Tribunalul de Primă Instanță a reținut pe bună dreptate că procesul-verbal de amendă nu menționa suma de bani găsită în reclamant și că, prin urmare, amenda reprovocată nu putea fi reținută în sarcina sa. Având în vedere cele de mai sus (...) recursul va fi respins ca un recurs incorect întemeiat, după aceea, dispozitivul de pronunțare a hotărârii era astfel formulat Este acceptat recursul în materie de rejudecare formulat de Hotărârea Regională Vamală din Iași împotriva hotărârii civile nr. 751 din 17 martie 2006, pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Rădauți, în dosarul n 971/2006, întrucât Lazurko Ivan este reclamant intim. Hotărârea civilă nr. 751 din 17 martie 2006, pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Rădauți se modifică după cum urmează: Respinge ca neîntemeiată contestația amendată formulată de reclamantul Lazurko Ivan. Irevocabil. Pronunțat în public la 27 septembrie 2006. Reclamantul a formulat o contestație în anulare împotriva hotărârii din 27 septembrie 2006. Septembrie 2006, pe motiv că dispozitivul era contrar considerentelor și că, prin urmare, decizia nu a fost motivată. El a invocat, în această privință, jurisprudența Tribunalului Suprem, și anume Decizia nr. 503/ 1964, publicată în revista Justiția nouă, 11/1964, p. 171. 10. Prin hotărârea din 14 martie 2007, tribunalul județean din Suceava a respins contestația în anulare pe motiv că se face o eroare de fapt involuntară și nu de o eroare de judecată sau de apreciere a probelor și de aplicare a legii. GRIEF 11. Invocând art. 6 din convenție, și anume dreptul său la un proces echitabil, recurentul se plângea de lipsa motivării hotărârii din 27 septembrie 2006, care a întâmpinat recursul adversarului său, Hotărârea Vamală, în timp ce considerentele acestei hotărâri prezentau, spre deosebire de dispozitivul său, numai motivele pentru a respinge acest recurs. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI La art. 6 alin. (1) din Convenție, în domeniul său civil sau penal, se aplică procedura urmată în speță Există o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție, din cauza contradicției dintre dispozitivul și motivele hotărârii din 27 septembrie 2006, pronunțată de tribunalul juvenil Suceava
Requête n
o
24218/07
Ivan LAZURKO contre la Roumanie
introduite le 7 mai 2007
1.
Le requérant, M. Ivan Lazurko, est un ressortissant ukrainien, né en 1967 et résidant à Cernăuți. Il est représenté devant la Cour par M
e
F.
Ivanovici, avocat à Suceava.
2.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
3.
Le 31 janvier 2006, le requérant, qui voulait se rendre en Roumanie par le point de contrôle aux frontières de Siret, se vit appliquer une amende de 100 RON et confisquer 5
270 UDS, par la police des frontières, au motif qu’il n’avait pas déclaré être en possession de cet argent, qui dépassait le plafond d’argent liquide autorisé au passage des frontières. En fait, la police des frontières indiqua que le requérant n’avait pas déclaré l’argent se trouvant dans une mallette lui appartenant et contenant 7
Le procès-verbal de confiscation contenait une mention en ukrainien, du requérant, indiquant qu’il ne comprenait pas le roumain.
4.
Le 2 février 2006, le requérant contesta la décision administrative de confiscation, en invoquant, entre autres, le fait que, n’ayant pas une connaissance suffisante du roumain, il n’avait pas compris les demandes du policier en charge du contrôle. Il demanda la restitution de l’argent confisqué.
5.
Par jugement n
o
751 du 17 mars 2006 du tribunal de première instance de Rădăuți, la contestation du requérant fut accueillie, au motif d’une part, que le requérant ne comprenait pas le roumain et qu’il n’a pas été assisté par un interprète au moment du constat de la contravention et, d’autre part, que le procès-verbal de contravention ne précisait pas le montant de la somme d’argent trouvée sur le requérant.
6.
La direction des douanes d’Iași forma un pourvoi en recours (
recurs
) contre le jugement du 17 mars 2006.
7.
Le 27 septembre 2006, le tribunal départemental de Suceava rendit une décision définitive sur ce pourvoi, qui fut mise au net le 7 novembre 2006.
8.
Dans les considérants de cette décision, il était dit qu’«
en examinant le pourvoi, il devrait être rejeté pour les raisons suivantes
». Le raisonnement du tribunal indiquait que c’est à juste titre que le tribunal de première instance avait retenu que le procès-verbal de contravention ne mentionnait pas le montant de la somme d’argent trouvée chez le requérant et que, dès lors, la contravention reprochée ne pouvait pas être retenue à sa charge. La fin de ce raisonnement indiquait également que «
compte tenu de ce qui précède (...) le pourvoi sera rejeté comme mal fondé
», après quoi, le dispositif de l’arrêt était ainsi libellé
:
«
Est accueilli le pourvoi en matière contraventionnelle formé par la Direction régionale douanière de Iași contre le jugement civil n
o
751 du 17 mars 2006, rendu par le tribunal de première instance de Rădăuți, dans le dossier n
o
971/2006, Lazurko Ivan étant demandeur intimé.
Le jugement civil n
o
751 du 17 mars 2006, rendu par le tribunal de première instance de Rădăuți est modifié comme suit
:
Rejette comme mal fondée la contestation contraventionnelle formée par le demandeur Lazurko Ivan.
Irrévocable.
Prononcé en public le 27 septembre 2006.
»
9.
Le requérant forma une contestation en annulation contre l’arrêt du 27
septembre 2006, au motif que le dispositif était contraire aux considérants et que, dès lors, la décision n’était pas motivée. Il invoqua, à cet égard, la jurisprudence du Tribunal Suprême, à savoir la décision n
o
503/1964, publiée dans la revue
Justiția nouă,
n
o
11/1964, p. 171.
10.
Par un arrêt du 14 mars 2007, le tribunal départemental de Suceava rejeta la contestation en annulation au motif qu’il s’agissait d’une erreur de fait involontaire et non d’une erreur de jugement ou d’appréciation des preuves et d’application de la loi.
GRIEF
11.
Invoquant l’article 6 de la Convention, à savoir son droit à un procès équitable, le requérant se plaint de l’absence de motivation de l’arrêt du 27
septembre 2006, ayant accueilli le pourvoi de son adversaire, la direction des douanes, alors que les considérants de cet arrêt exposaient, contrairement à son dispositif, uniquement les raisons pour rejeter ce pourvoi.
1.
L’article 6 § 1 de la Convention, dans sa branche civile ou pénale, est-il applicable à la procédure suivie en l’espèce
?
2.
Y a-t-il violation de l’article 6 §1 de la Convention, du fait de la contradiction entre le dispositif et les considérants de l’arrêt du 27
septembre 2006, rendu par le tribunal départemental de Suceava
?