Gennadiy Medvedev împotriva Rusiei

Reclamantul s-a născut în 1960 și este în prezent condamnat la închisoare în regiunea Kemerovo. Pe 9 martie 2001, reclamantul a fost arestat pe suspect de crimă. El a fost retras în custodie în așteptarea anchetei și procesului. Potrivit reclamantului, de la 9 martie până la 4 mai 2001 nu a fost disponibilă asistență medicală și de la 12 martie până la 15 iunie 2002 a fost reținut în condiții teribile. La 3 mai 2002, reclamantul a rupt un deget pe piciorul drept. Fractura i-a provocat durere severă, ceea ce l-a făcut nepotrivit să participe la procesul din 3 și 6 mai 2002. La 15 iulie 2002, Curtea Regională Kemerovo a constatat că reclamantul a fost vinovat de crimă, răpire, tulburare a păcii și deținerea ilegală a armelor de foc și l-a condamnat la 18 ani de închisoare.

Atât reclamantul, cât și avocatul său au prezentat declarații de recurs. La 5 septembrie 2002, reclamantul a fost bătut de gardieni. El s-a plâns procurorului, dar nu a avut niciun folos. 10. La o dată neespecificată, Curtea Supremă a Federației Ruse a respins cererea reclamantului de numire a unui avocat care să-l reprezinte în fața instanței de apel, menționând că „noile de procedură penală aplicabile [nu] prevăd numirea unui apărător public pentru a reprezenta un acuzat în cadrul procedurii de recurs”. 11. La 24 aprilie 2003, Curtea Supremă a achitat reclamantul în acuzația de tulburare a păcii, a susținut restul verdictului și a redus condamnarea reclamantului la 17 ani și jumătate de închisoare.

Reclamantul nu a fost prezent sau reprezentat în timpul audierii. Procurorul a fost prezent și a prezentat în judecată. 12. La 14 mai 2004, Curtea Orașului Yurga a reclasificat condamnarea reclamantului în conformitate cu cele mai recente amendamente ale Codului penal rusesc, reducând condamnarea la 17 ani de închisoare. 13. La 16 noiembrie 2007, Procurorul General Adjunct al Federației Ruse a solicitat Presidiumului Curții Supreme a Rusiei să revizuiască hotărârea din 24 aprilie 2003, având în vedere o încălcare a dreptului reclamantului de a fi reprezentat de un avocat numit de stat în fața instanței de apel. 14. La 28 decembrie 2007, Curtea Supremă a acordat cererea procurorului și a trimis această chestiune pentru o examinare suplimentară la Presidiumul Curții Supreme.

15. La o dată neespecificată, Curtea Supremă a desemnat avocatul P. pentru a reprezenta reclamantul în procedura de control-revizuire. 16. La 12 martie 2008, Presidiumul Curții Supreme a anulat hotărârea din 24 aprilie 2003 prin revizuirea supravegherii și a remis chestiunea pentru o atenție proaspătă. Curtea a recunoscut în mod expres încălcarea dreptului reclamantului la asistență juridică. Reclamantul nu a participat la audiere. Avocatul P. a fost prezent și a prezentat în fața instanței. 17. La 27 iunie 2008, Curtea Orașului a reclasificat din nou condamnarea reclamantului în conformitate cu cele mai recente amendamente ale Codului penal rusesc, reducând-și condamnarea cu șase luni. 18. La 1 iulie și 1 octombrie 2008, Curtea Supremă a primit declarații suplimentare de recurs de la reclamant prin care a solicitat, de asemenea, instanța să numească un apărător public care să-l reprezinte.

Curtea a desemnat avocatul K. La 15, 16, 22 și 24 septembrie 2008 avocatul K. a studiat dosarul. 19. Reclamantul a solicitat să ia parte la audierea de recurs în persoană. La 16 iulie 2008, Curtea Supremă i-a acordat permisiunea de a participa în persoană și a ordonat transferul temporar al reclamantului la o închisoare în custodie în Kemerovo (3.742 km de la Moscova) pentru a asigura participarea sa la audierea de recurs prin intermediul legăturii video. 20. La 1 octombrie 2008, Curtea Supremă a desfășurat audierea de recurs. Reclamantul a participat la audiere prin intermediul unei legături video. Avocatul K. a participat la ședință și a prezentat cereri la instanță. Potrivit reclamantului, el a fost oferit o oportunitate de a comunica cu avocatul K. înainte de ședință (nu a furnizat detalii suplimentare în ceea ce privește timpul și mijloacele de comunicare).

Curtea a achitat reclamantul pentru acuzațiile de tulburare a păcii și deținerea ilegală a armelor de foc, a susținut restul verdictului și a redus condamnarea reclamantului la șaisprezece ani de închisoare. Curtea a acordat în continuare avocatului K. cererea de rambursare a taxei sale și i-a acordat 5.967,5 ruble ruse (RUB) – aproximativ 165,4 euro (după rata euro de referință a Băncii Centrale Europene la 1 octombrie 2008) – care urmează să fie plătită de solicitant. 21. Reclamantul a prezentat următoarea descriere a audierii de apel: „Audierea de apel a fost efectuată prin intermediul unei legături video. Legătura video a fost de calitate slabă. Imaginea [calitatea] a rămas neschimbată, dar au existat întreruperi în sunet și nu tot ce s-a spus a fost înțeles…

După deschiderea instanței audierii am fost invitat să fac o declarație. Apoi i-am cerut Curtei să recunoască în jurisprudența documentelor care mi-au dovedit nevinovăția. Acestea sunt documentele care arată că secretarul G. nu a fost prezent la o serie de audieri de proces și că avocatul meu a fost absent de la una dintre audieri ale tribunalului. În ciuda faptului că audierea curtei nu a fost suspendată și Curtea a continuat cu examinarea martorilor. Curtea [de judecată] nu mi-a respectat dreptul de a mă apăra și a continuat examinarea cazului când am avut o fractură [de la degetul de picioare]. Curtea m-a întrerupt, spunând că am întârziat în mod deliberat procedurile și că au avut alte cazuri de a lua în considerare după a mea.

După ce raportorul judecător a prezentat cazul am fost invitat să-mi prezint plângerea. Cu toate acestea, când am început să citesc declarația mea de recurs, judecătorul m-a întrerupt, spunând că aceste chestiuni au fost deja examinate în audierea anterioară de recurs sau au fost prezentate în declarațiile de recurs. Curtea a auzit procurorul și [consilierul meu], care nu au reușit să prezinte niciun argument în apărarea mea. El a sugerat doar ca acuzațiile [de posesie ilegală de arme de foc și tulburări ale păcii] să fie renunțate datorită expirării termenului legal pentru urmărirea penală sau decriminalizarea infracțiunii. Apoi judecătorii au ieșit în sala de deliberări fără a-mi da șansa de a face declarația mea finală.

Când judecătorii s-au întors și au pronunțat hotărârea lor, mi-am dat seama că nici avocatul, nici procurorul, nici Curtea nu au studiat cazul meu. Pur și simplu au dat apariția unei audieri.” 22. Potrivit reclamantului, în 2001 numeroase ziare și canale de televiziune au acoperit cazul său. Într-un articol reclamantul a fost numit „un lider de bandă”. Pentru un rezumat al dispozițiilor și practicilor interne relevante, a se vedea cazul Sakhnovskiy c. Rusia [GC], nr. 21272/03, §§ 31-39, 2 noiembrie 2010.

5. The applicant was born in 1960 and is currently serving a prison sentence in the Kemerovo Region. 6. On 9 March 2001 the applicant was arrested on suspicion of murder. He was remanded in custody pending the investigation and trial. According to the applicant, from 9 March to 4 May 2001 no medical assistance was available to him and from 12 March to 15 June 2002 he was detained in appalling conditions. 7. On 3 May 2002 the applicant broke a toe on his right foot. The fracture caused him severe pain which allegedly rendered him unfit to attend the trial on 3 and 6 May 2002. 8. On 15 July 2002 the Kemerovo Regional Court found the applicant guilty of murder, abduction, disturbance of the peace and illegal possession of firearms, and sentenced him to eighteen years’ imprisonment.

Both the applicant and his lawyer submitted statements of appeal. 9. On 5 September 2002 the applicant was allegedly beaten by guards. He complained to the prosecutor but to no avail. 10. On an unspecified date the Supreme Court of the Russian Federation dismissed the applicant’s request for the appointment of a lawyer to represent him before the appellate court, noting that “the applicable rules of criminal procedure [did] not provide for the appointment of a public defender to represent a defendant in appeal proceedings”. 11. On 24 April 2003 the Supreme Court acquitted the applicant on the charge of disturbance of the peace, upheld the remainder of the verdict and reduced the applicant’s sentence to seventeen and a half years’ imprisonment.

The applicant was not present or represented during the hearing. The prosecutor was present and made submissions to the court. 12. On 14 May 2004 the Yurga Town Court reclassified the applicant’s conviction in accordance with the latest amendments to the Russian Criminal Code, reducing his sentence to seventeen years’ imprisonment. 13. On 16 November 2007 the Deputy Prosecutor General of the Russian Federation asked the Presidium of the Supreme Court of Russia for a supervisory review of the judgment of 24 April 2003 in view of a violation of the applicant’s right to be represented by a State-appointed lawyer before the appellate court. 14. On 28 December 2007 the Supreme Court granted the prosecutor’s request and remitted the matter for further consideration to the Presidium of the Supreme Court.

15. On an unspecified date the Supreme Court appointed counsel P. to represent the applicant in the supervisory-review proceedings. 16. On 12 March 2008 the Presidium of the Supreme Court quashed the judgment of 24 April 2003 by way of supervisory review and remitted the matter for fresh consideration. The court expressly acknowledged the violation of the applicant’s right to legal assistance. The applicant did not participate in the hearing. Counsel P. was present and made submissions to the court. 17. On 27 June 2008 the Town Court again reclassified the applicant’s conviction in accordance with the latest amendments to the Russian Criminal Code, reducing his sentence by six months. 18. On 1 July and 1 October 2008 the Supreme Court received additional statements of appeal from the applicant whereby he also requested the court to appoint a public defender to represent him.

The court appointed counsel K. On 15, 16, 22 and 24 September 2008 counsel K. studied the case-file. 19. The applicant requested to take part in the appeal hearing in person. On 16 July 2008 the Supreme Court granted him leave to attend in person and ordered the applicant’s temporary transfer to a remand prison in Kemerovo (3,742 kilometres away from Moscow) to ensure his participation in the appeal hearing by means of video link. 20. On 1 October 2008 the Supreme Court held the appeal hearing. The applicant participated in the hearing by means of a video link. Counsel K. attended the hearing and made submissions to the court. According to the applicant, he was provided with an opportunity to communicate with counsel K. prior to the hearing (he did not provide further detail as regards the time and means of such communication).

The court acquitted the applicant on the charges of disturbance of the peace and illegal possession of firearms, upheld the remainder of the verdict and reduced the applicant’s sentence to sixteen years’ imprisonment. The court further granted counsel K.’s application for reimbursement of his fee and awarded him 5,967.5 Russian roubles (RUB) – approximately 165.4 euros (as per the Euro foreign exchange reference rate of the European Central Bank at 1 October 2008) – to be paid by the applicant. 21. The applicant provided the following description of the appeal hearing: “The appeal hearing was conducted by means of a video link. The video link was of poor quality. The image [quality] remained unchanged, but there were interruptions in the sound and not everything that was said was understandable…

After the court opened the hearing I was invited to make a statement. Then I asked the court to admit to the case-file the documents that proved my innocence. These were the documents showing that secretary G. had not been present at a number of trial hearings and that my lawyer had been absent from one of the court hearings. Despite that, the court hearing had not been adjourned and the court had proceeded with the examination of the witnesses. The [trial] court had not respected my right to defend myself and had proceeded with the examination of the case when I had a fracture [of the toe]. The court interrupted me, saying that I was deliberately delaying the proceedings and that they had other cases to consider after mine.

After the judge rapporteur had presented the case I was invited to present my complaint. However, when I started reading out my statement of appeal the judge interrupted me, saying that those issues had been already considered in the previous appeal hearing or had been submitted in the statements of appeal. The court heard the prosecutor and [my] counsel, who failed to present any argument in my defence. He merely suggested that the charges [of illegal possession of firearms and disturbance of the peace] should be dropped owing to the expiry of the statutory time-limit for prosecution or decriminalisation of the offence. Then the judges exited to the deliberations room without giving me a chance to make my final statement.

When the judges returned and pronounced their decision, I realised that neither counsel, the prosecutor, nor the court had studied my case. They were simply giving the appearance of a hearing.” 22. According to the applicant, in 2001 numerous newspapers and television channels covered his case. In one article the applicant was referred to as “a gang leader”. The regional officials who were quoted in the articles expressed the opinion that the applicant was guilty of murder, thus appearing to rule out the possibility that he had acted in self-defence. 23. For a summary of the relevant domestic provisions and practice, see the case of Sakhnovskiy v. Russia [GC], no. 21272/03, §§ 31-39, 2 November 2010.