- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 26 aprilie 2012
- Stat pârât
- CZE
- Articole
- Articolul 37
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Diallo împotriva Cehiei
Traducere în română Auto
CAUZUL CU DIALLO c. REPUBLICA CHECA (Depunerea nr. 20493/07) JUGUL satisfacție echitabilă – o așezare prietenoasă STRASBOURG 26 aprilie 2012 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale.
În cazul Diallo c. Republica Cehă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care stă în calitate de Camera compusă din: Dean Spielmann, Președintele Karel Jungwiert, Boštjan M. Zupančič, Mark Villiger, Ann Power-Forde, Angelika Nußberger, André Potocki, judecători și Claudia Westerdiek, grefierul secțiunii, având deliberat în privat la 3 aprilie 2012, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 20493/07) împotriva Republicii Cehe depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (nr. 20493/07) de doi resortisanți guineeni, dl Ibrahima Diallo (nr. „primul reclamant”) și dl Mamadou Diallo (nr. 15 mai 2007). Reclamanții au fost reprezentați de dl J. Větrovský, un avocat cu Asociace pro právní otázky migrace, o organizație neguvernamentală cu sediul în Praga.
Guvernul ceh (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl V. A. Schorm, al Ministerului Justiției. Curtea a pronunțat hotărârea la 23 iunie 2011. În această hotărâre, aceasta a constatat o încălcare a articolului 13 din Convenție, coroborat cu art. 3 din Convenție, deoarece nici una dintre autoritățile interne implicate în procedurile de azil și de expulzare ale reclamanților nu au examinat fondurile afirmației lor că există un risc real de maltratare în țara lor de origine și că nu au existat remedii cu efect suspensiv automat. Curtea a acordat primul reclamant 5.000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. În ceea ce privește al doilea reclamant, a susținut că întrebarea aplicării articolului 41 nu este pregătită pentru hotărâre și, în consecință, a rezervat-o.
Acesta a invitat Guvernul și reclamanții să își prezinte observațiile scrise cu privire la această chestiune în termen de trei luni și, în special, să-i notifice orice acord pe care l-ar putea ajunge (a se vedea Diallo c. Republica Cehă , nr. 20493/07 § 94 și punctul 5 din dispozițiile operative, 23 iunie 2011). Într-o scrisoare din 21 februarie 2012, Guvernul a informat Curtea că părțile au ajuns la un acord cu privire la chestiunea justă de satisfacție. La 21 februarie 2012, Curtea a primit o declarație de decontare prietenoasă semnată de părțile în temeiul căreia al doilea reclamant a fost de acord să renunțe la orice alte cereri împotriva Republicii Cehe în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei întreprinderi ale Guvernului de a-i plăti 5.000 de euro, care vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile, pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli.
Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act oficial de acordul de mai sus și observă că scopul acestuia este să pună capăt disputei și observă, de asemenea, că, în conformitate cu termenii de soluționare astfel atinși al doilea reclamant va fi plătită compensație pentru prejudiciul pe care l-a suferit, care este în conformitate cu jurisprudența Curții.
După examinarea termenilor acordului ajuns, Curtea consideră că acesta este echitabil în sensul articolului 75 § 4 din Regulamentul Curții și că se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale (art. 37 § 1 în amenzile Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). În consecință, restul cazului ar trebui să fie eliminat din lista Curții (art. 37 § 1 litera (b) din Convenția și art. 43 § 3). Pentru aceste motive, TRIBUNALUL ia notă formală de acordul dintre părți și modalitățile făcute pentru a asigura respectarea întreprinderilor în cauză (art. 43 § 3 din Regulamentul Curții); să atace restul cazului din listă. Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 26 aprilie 2012, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții.
Claudia Westerdiek Dean Spielmann Președintele grefierului
FIFTH SECTION
CASE OF DIALLO v. THE CZECH REPUBLIC (Application no. 20493/07) JUDGMENT ( just satisfaction – friendly settlement ) STRASBOURG 26 April 2012 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Diallo v. the Czech Republic, The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Chamber composed of: Dean Spielmann, President, Karel Jungwiert, Boštjan M. Zupančič, Mark Villiger, Ann Power-Forde, Angelika Nußberger, André Potocki, judges, and Claudia Westerdiek, Section Registrar, Having deliberated in private on 3 April 2012, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 20493/07) against the Czech Republic lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by two Guinean nationals, Mr Ibrahima Diallo (“the first applicant”) and Mr Mamadou Dian Diallo (“the second applicant”), on 15 May 2007.
The applicants were represented by Mr J. Větrovský, a lawyer with Asociace pro právní otázky migrace, a non-governmental organisation based in Prague. The Czech Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr V. A. Schorm, of the Ministry of Justice.
The Court gave judgment on 23 June 2011. In that judgment it found a violation of Article 13 of the Convention in conjunction with Article 3 of the Convention as none of the domestic authorities involved in the applicants’ asylum and expulsion proceedings examined the merits of their claim that there was a real risk of ill-treatment in their country of origin and because there were no remedies with automatic suspensive effect available to them. The Court awarded the first applicant EUR 5,000 in respect of non-pecuniary damage. Regarding the second applicant it held that the question of the application of Article 41 was not ready for decision, and accordingly reserved it. It invited the Government and the applicants to submit their written observations on the matter within three months and, in particular, to notify it of any agreement that they might reach (see Diallo v. the Czech Republic , no. 20493/07, § 94 and point 5 of the operative provisions, 23 June 2011).
In a letter of 21 February 2012, the Government informed the Court that the parties had reached an agreement on the question of just satisfaction. THE LAW
On 21 February 2012 the Court received a friendly settlement declaration signed by the parties under which the second applicant agreed to waive any further claims against the Czech Republic in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay him 5,000 euros, which will be free of any taxes that may be applicable, to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.
The Court takes formal note of the above agreement. It observes that its purpose is to put an end to the dispute. It further observes that under the terms of the settlement thus reached the second applicant will be paid compensation for the prejudice he has suffered, which is in line with the Court’s case-law.
Having examined the terms of the agreement reached, the Court considers that it is equitable within the meaning of Rule 75 § 4 of the Rules of Court and that it is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).
Accordingly, the remainder of the case should be struck out of the Court’s list (Article 37 § 1 (b) of the Convention and Rule 43 § 3).
FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY
1. Takes formal note of the agreement between the parties and the arrangements made to ensure compliance with the undertakings given therein (Rule 43 § 3 of the Rules of Court); 2. Decides to strike the remainder of the case out of the list. Done in English, and notified in writing on 26 April 2012, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Claudia Westerdiek Dean Spielmann Registrar President