EAST/WEST ALLIANCE LIMITED v. UKRAINE
EAST/WEST ALLIANCE LIMITED v. UKRAINE (CtEDO, 2012)
CINTIMEA SECȚIUNE Cererea nr. 19336/04 ALEANȚĂ EAST/WEST LIMITED împotriva Ucrainei depusă la 27 mai 2004 Întrebări suplimentare A existat o interferență cu bucuria pașnică a bunurilor companiei solicitante în ceea ce privește cele șase aeronave An-28 și opt L-410, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, în special, dar nu exclusiv, având în vedere următoarele: confiscarea documentației aeronavelor de la biroul societății reclamante în ianuarie 2001; confiscarea aeronavelor An-28 și L-410 la 30 martie 2001; incapacitatea autorităților de a păstra aeronavele în timp ce acestea au fost clasificate drept elemente de probă materiale în cadrul procedurilor penale (consolidarea hotărârilor poliției fiscale din 17 și 26 aprilie 2002 – în ceea ce privește procedurile penale împotriva funcționarilor societății ATI; precum și 6 octombrie 2010 – în ceea ce privește procedurile penale împotriva funcționarilor Ukrimpeks-2000); hotărârea administrației orașului Bila Tserkva din 16 septembrie 2002 de a declara cele șase aeronave fără proprietate și de a autoriza vânzarea lor pe acest motiv (în timp ce această chestiune a fost ridicată în comunicarea inițială a cererii la 6 aprilie 2010, guvernul dvs. nu a observat asupra acesteia în observațiile lor și, prin urmare, sunt invitate în mod repetat să o facă); vânzarea aeronavelor An-28 către terți înainte de încheierea procedurii judiciare introduse de societatea reclamantă care a contestat decizia autorităților de a declara aceste aeronave proprietăți fără proprietate și, în timp ce aeronavele erau sub jurisdicția din 10 septembrie 2001 și 3 iunie 2003 (aceaceasta a fost, de asemenea, ridicată în parte în comunicarea inițială, dar totuși a rămas fără observații de la guvernul dumneavoastră); Gardianul de securitate continuu al aeronavelor An-28 de către poliția fiscală din iulie 2002 până în prezent (sau cel puțin până în martie 2010 – astfel cum a fost confirmat de documentația din dosar) – care este inclusiv după deciziile judiciare din 3 februarie 2003, 7 februarie 2005 și 25 septembrie 2006 care ordonă returnarea aeronavelor respective către societatea reclamantă; daunele asupra celor șase aeronave An-28 și a trei L-410 și a echipamentelor lor vandalizante, precum și dispariția celor cinci aeronave L-410, în timp ce acestea erau sub controlul autorităților; hotărârea Consiliului Municipal Cherkasy din 24 iulie 2008 de autorizare a întreprinderii municipale „Aeroportul Cherkasy” de a vându cele opt aeronave L-410 aparținând societății reclamante la o licitație publică (aparent, cinci dintre acestea au fost vândute în cele din urmă) – care este după hotărârea Curții Comerciale din Kyiv City din 24 mai 2006 de ordonare a autorităților fiscale de a returna aceste aeronave la societatea reclamantă a devenit finală la 1 aprilie 2008; neexecutarea deciziilor judiciare finale care ordonă returnarea aeronavelor către societatea reclamantă (guvernul dumneavoastră este invitat în mod repetat să formuleze observații cu privire la această chestiune, având în vedere că, după observațiile lor din 27 iulie 2010, în care guvernul dumneavoastră s-a referit la durata nesemnificativă a perioadei de neexercițiune în acest moment, situația se pare că nu s-a schimbat și deciziile în cauză nu au fost niciodată aplicate)? Având în vedere aspectele de mai sus, interferența s-a dovedit la privarea de facto a societății reclamante a bunurilor sale? În cazul în care este în interesul public, în conformitate cu condițiile prevăzute de lege și în conformitate cu principiile dreptului internațional, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1? A fost necesară această interferență (privare) pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu dobânzile generale sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități? A impus această interferență (privare) o sarcină individuală excesivă societății reclamante (a se vedea Immobiliare Saffi v. Italia, [GC], nr. 22774/93, § 59, CEDH 1999-V)? Societatea reclamantă dispune de soluții interne eficace pentru plângerile de mai sus, conform articolului 13 din Convenție?